pdf (15 MB) - cIMeC

Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2006
Întreaga suprafaţă este bulversată de gropi care
perforează straturi şi niveluri de locuire medievală şi bizantină
medie. Aceste locuiri au suprapus şi deseori au distrus
straturile romane şi romano-bizantine. În colţul de NE a casetei
vestice a fost cercetată o groapă medievală -Gr. 1-, mărginită
la E de substrucţia din faza timpurie a Turnului Mare. Groapa,
are d.= 2,06 x 1,77 m, este adâncă de -1,90 m şi aparţine unui
nivel de locuire datat în sec. XIII–XIV.
Din aceasta groapă, au fost recoltate: oase de animale,
oase şi solzi de peşte, zgură de fier, zgură de sticlă, fragmente
de lemn carbonizat, fragmente ceramice smălţuite şi
nesmălţuite din sec. XIII-XIV. În profilul de NV au apărut câteva
blocuri de piatră, care provin cu siguranţă din demantelările
Turnului Mare sau zidului de incintă.
În partea de V a casetei apar alte două complexe:
- Gr. 2 (1,40 x 0,60 m, -0,63) - pământ cenuşiu-prăfos, cu oase
de peşte, câteva fragmente ceramice nesmălţuite, sticlă,
fragmente de brăţări; se termină la -6,20 m; ¼ monedă tăiată.
- Gr. 3 (0,40 x 0,60 m, -0,63), puţine materiale ceramice, sticlă,
fragmente brăţări.
Turnul A (TA)
V. H. Baumann
Încă din campania anului 2005 s-a constatat că spaţiul
interior al turnului din prima faza constructivă a fost utilizat în
cursul sec. XIII-XIV ca spaţiu de locuit, prin amenajarea unei
locuinţe rectangulare. Pe latura de E locuinţa dispunea de o
groapă oblongă de 0,40/0,30-0,60 m şi adâncă de 0,36 m, iar
marginile erau înconjurate la V, SV şi NV de o bordură lată de
loess şi înaltă de aprox. 0,30 m.
În anul 2006 au fost continuate cercetările din interiorul
turnului mic. Cu această ocazie s-a putut observa că locuinţa a
perforat loess-ul până la ad. de -4,48 m (faţă de cota maximă a
zidului de incintă a TA), ceea ce a provocat distrugerea totală a
nivelului de călcare din interiorul turnului, în epoca romană
bizantină. Locuinţa medievală a fost utilizată în perioada
cuprinsă între sec. XIII-XIV, prezentând trei niveluri de locuire,
respectiv resturi de podele de lut şi urme de refacere, la -3,86 -
4, 36 m, ultimele două; primul nivel situându-se sub cele două
asize păstrate din elevaţia zidului de faţadă.
188
Turnul de Colt (TC)
V. H. Baumann, Laurenţiu Radu, Aurel Stănică şi
studenta Andra Siriţeanu
Ca şi celelalte trei secţiuni din zona Turnului de colţ şi TC4,
plasată în partea de V a secţiunii TC1, are 32 m L, 2,50 m l, cu
caroul de 4 x 2 m. C. 1-5 cuprind zona turnului, iar c. 6-8 se
găsesc în interiorul cetăţii, la N de zidul de incintă romanobizantin.
În această suprafaţă, nivelurile medievale şi bizantine
s-au păstrat relativ bine, pe anumite porţiuni. În acest an, în c.
7 din TC4 s-a dat peste un nivel de locuire din sec. XIII-XIV, de
pe care s-au recoltat două farfurii smălţuite (din care una
aproape întreagă). Nivelul se află sub vegetalul actual, la
adâncimi cuprinse între -0,25 -0,35 m, şi a fost perforat de un
mormânt de copil orientat V-E, aparţinând unui front de
înhumări care cuprinde numai înmormântări de copii, nivel
plasat chiar la limita platoului cetăţii. Identificarea unui nivel de
locuire medievală, nivel plasat pe zidurile turnului romanobizantin,
în c. 3 şi c. 4, a impus, în paralel cu adâncirea
secţiunii TC4, şi eliminarea martorului de pământ dintre
această secţiune şi secţiunea TC1. A fost astfel degajată pe o
suprafaţă apreciabilă intrarea în interiorul turnului romanobizantin,
intrare care se făcea pe o scară din nouă trepte, zidită
în grosimea zidului de incintă şi care cobora pe nivelul unui zid
mai vechi încorporat turnului. Acest nivel a fost acoperit, cel
puţin la baza scării de un strat de cocciopesto. În ultima
perioadă de folosire a turnului romano-bizantin, interiorul său a
fost nivelat cu un strat de aprox. 0,30 m gr. de pământ galben
purtat, care conţine fragmente ceramice de amfore cu striuri de
tip LR2, un opaiţ şi două monede din sec. IV - începutul sec. V.
Presupunem că în epoca bizantină medie, în interiorul turnului
a funcţionat o locuinţă bordei, probabil până în sec. al XII-lea.
Aceasta a fost nivelată ulterior de cei care au construit o
locuinţă de suprafaţă cu ziduri superficiale şi care, în sec. XIII-
XIV, au folosit ca nivel de locuire nivelul păstrat al zidului
anterior, utilizat drept pilon central al turnului (zid denumit de
noi, convenţional, „zidul severian” pe baza unei monede
descoperite în campania anului 2002). Acest zid, ridicat pe o
substrucţie din epoca romanităţii timpurii, a fost şi el încorporat
turnului romano-bizantin. În momentul construirii turnului de
colţ, substrucţia „zidului severian” a fost nivelată cu un strat
masiv de pământ galben adus din aşezarea civilă. Acest strat
egalizator apare delimitat de arcuirea zidului de faţadă al
turnului, zid demantelat în prezent până la nivelul solului actual
în c.1. În acest strat s-au găsit fragmente ceramice din sec. II
şi III p.Chr.
În final, cercetările arheologice din anul 2006 au evidenţiat
în această zonă un turn de colţ în formă de potcoavă, cu
laturile de E şi de V evazate şi cu frontul rotunjit, care îşi
găseşte analogii în cadrul altor cetăţi din Dobrogea, cum ar fi la
Capidava (turnul 2 şi 6) 1 , Dinogeţia (turnurile 1, 4 şi 10) 2 ,
Tropaeum Traiani (turnul 9) 3 , Ibida 4 şi Troesmis- Cetatea de
Est 5 cu o structură interioară aparte, datorită refolosirii unor
elemente arhitectonice anterioare.
Urmează ca în cercetările din 2007, să lămurim unele
aspecte legate de acest turn în formă de potcoavă, dar şi
cronologia şi etapele constructive ale zidurilor din această
zonă.
Materialele arheologice descoperite sunt diverse şi
acoperă din punct de vedere cronologic mai multe perioade,
începând cu epoca romană timpurie şi terminând cu cea
medievală. Se remarcă un fragment de opaiţ de epocă romană
cu o reprezentare de Sylen (sec. al II-lea p.Chr.), numeroase
fragmente de amfore dintre care se disting câteva cu dipinti (se
evidenţiază un fragment cu inscripţia în limba greacă care îl
aminteşte pe Eufronius), alte fragmente ceramice de terra
sigillata de epoca romană, două fragmente de vas din sticlă cu
decor faţetat de sec. IV p.Chr şi un număr relativ mare de
fragmente de sticlă. Straturile medievale au furnizat un număr
relativ mare de fragmente de brăţări din sticlă de diverse forme
şi culori, un ac din os, un fragment de brăţară din bronz, o cute
de gresie verzuie, ceramică smălţuită, remarcăm în principal
două farfurii fragmentare din sec. XIII-XIV şi un număr mare de
fragmente de dimensiuni mai mici, o cruce reliquar din bronz,
fragmentară, datată în sec. XI-XII. Au mai fost descoperite
fusaiole, un cârlig de pescuit, 10 monede tăiate (sec. XIII), la
care am mai adăuga fragmente de pipe şi gloanţe de plumb
din sec. XVIII-XIX etc.
Cercetări de teren
Aurel Stănică, Laurenţiu Radu, Niculina Dinu, studenţii
Andra Siriţeanu, Ingrid Acatrinei Mihaela Donici, Adrian
Hamzu