pdf (15 MB) - cIMeC

Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2006
Colectiv: Victor-Heinrich Baumann – responsabil, Aurel
Stănică (ICEM Tulcea), Laurenţiu Radu (MA Mangalia),
Niculina Dinu (M Brăila), George Bilavschi, Dan
Aparaschivei (IA Iaşi), Luminiţa Bejenaru (UAIC Iaşi),
studenţii Andra Sireţeanu, Ingrid Acatrinei, Mihaela
Donici, Adrian Hamzu (UAIC Iaşi)
Cercetările arheologice s-au desfăşurat, în general, în
sectorul de SE al cetăţii în extramuros - Turnul Mare, Turnul A
şi în zona Turnului de Colţ.
Campania de săpături arheologice din anul 2006 a început
la Noviodunum pe 17 iulie, prin acţiuni de pregătire a punctelor
de lucru, şi s-a încheiat în linii generale pe 13 septembrie. În
perioada 24 octombrie–3 noiembrie s-au desfăşurat acţiuni de
protejare a zidurilor şi a zonelor sensibile la posibile degradări,
aflate în curs de cercetare.
Turnul Mare (TM)
V. H. Baumann, Aurel Stănică, Niculina Dinu, studenţii
Ingrid Acatrinei Mihaela Donici, Adrian Hamzu
Plecându-se de la nevoia imperioasă de a rezolva
problema fazei de pământ a castrului roman, au fost
amenajate, de o parte şi de cealaltă a Turnului Mare, respectiv
la E de secţiunea CT7 şi la V de secţiunea CT8, două
platforme de 4 m l, situate la 1 m sub nivelul actual al solului,
în care au fost amplasate două secţiuni perpendiculare pe
zidul de incintă romano-bizantin. Aceste secţiuni – CT10 la E
de CT7 şi CT8 extindere V, urmau să fie adâncite până la
stratul steril, respectiv până la -5,50 m, adâncime raportată la
cota maximă, păstrată de înălţimea zidurilor laterale ale
Turnului Mare. Cele două secţiuni au fost orientate N-S, ceea
ce a impus şi o corecţie a secţiunilor învecinate, renunţânduse,
de altfel, la martorul de pământ intermediar.
TM –CT10
V. H. Baumann, studenţii Ingrid Acatrinei, Mihaela Donici,
Adrian Hamzu
Adâncirea secţiunii s-a făcut în conformitate cu situaţiile
relevate de profilul de E al secţiunii anterioare (CT7),
urmărindu-se eliminarea treptată a straturilor de depuneri
succesive. CT10 are 3 m l şi a fost săpată pe o pantă de 35°,
pe o L= 10 m. Secţiunea a fost adâncită la N până la -3,80 m
în dreptul incintei în c. 5, respectiv -4,60 m la S în c. 3. În zona
secţiunii CT 10 zidul de incintă romano-bizantin a fost distrus
în evul mediu, fiind suprapus de un nivel de locuire din sec.
XIII–XIV, apoi distrus în epoca modernă de gropi de
demantelare. În faţa zidului de incintă, în c. 5, la -3,60 m s-a
profilat o groapă de refacere, probabil a incintei, situată sub un
strat de moloz datorat demantelării zidului, prin eliminarea a
patru rânduri de cărămizi pătrate. Groapa se afla în relaţie
directă cu acţiunea de refacere a paramentului sudic al zidului
de incintă cu blochete prinse cu mortar de var alb, fenomen pe
care, în corelaţie cu datele cunoscute din campaniile
anterioare în CT8, îl presupunem că ar fi avut loc la sfârşitul
sec. al XIII-lea. Secţiunea a fost adâncită în faţa zidului de
incintă până la nivelul plintei acestuia, înlăturându-se, între -
2,35 m şi -2,60 m, un strat de nivelare din care a fost recoltat
un bogat material ceramic aparţinând sec. XIII-XIV. În c. 3, la -
4,45 m ad, s-au profilat în grundriss urmele unui nivel de
locuire cu material ceramic din sec. XI-XII. În campania din
2006, cercetarea s-a oprit pe acest nivel.
187
TM – CT8 extindere V
V. H. Baumann, Niculina Dinu, Aurel Stănică
Extinderea spre V a secţiunii CT8 a urmărit, atât
evidenţierea sistemului constructiv al fortificaţiei romane, în
faza de pământ a castrului, cât şi înlăturarea pericolului de
prăbuşire a peretelui vestic al secţiunii înalt de aproape 6 m.
Iniţial, s-a procedat la degajarea resturilor păstrate în
secţiunea CT8 din faza de pământ a castrului, prin înlăturarea
straturilor de nivelare. S-a constat astfel că, atât berma cât şi
fosa au fost puternic afectate din antichitatea romană-târzie.
Fosa avea, la ad. la care a fost surprinsă, o deschidere de 5,14
m şi forma unui W cu sâmburele median ascuţit şi ad.= 1,80 m
faţă de nivelul actual al bermei, situată la N.
Şanţul nordic al fosei avea la bază o umplutură de aprox.
0,50 m din care au fost recuperate fragmente ceramice din
sec. II p.Chr. şi o monedă romană foarte prost conservată.
Şanţul mic, dinspre S, era acoperit de straturile de nivelare
care au obturat întreaga fosă în cursul sec. III p.Chr, fenomen
relevat de materialul ceramic recuperat.
În spaţiul vertical al secţiunii CT8, straturile de nivelare din
epoca romană sunt perforate de un nivel de locuire din epoca
medie bizantină, foarte probabil din sec. al XI-lea, fapt
constatat încă din cercetările din anul 2005.
Extinderea de 6,43 x 2,95 m s-a făcut pe întreaga lungime
a secţiunii, cu 3 m spre V. Noua secţiune a fost adâncită cu
4,30 m faţă de cota maximă a terenului la V, respectiv cu 3,80
m faţă de cota maximă a zidului vestic al Turnului Mare.
Extinderea s-a făcut pe direcţia S-N, creându-se, iniţial, o
platformă trapezoidală de aprox. 20 m 2 . Nivelul de la care s-a
pornit se află la -1,78 m faţă de nivelul actual solului.
S-a degajat stratul de pământ depus din săpăturile
anterioare. După înlăturarea acestuia, secţiunea a fost
adâncită în straturile de pământ care alternează cu cele de
dărâmătură. În panta de scurgere de la N spre S au fost
surprinse trei straturi de moloz, reprezentând tot atâtea faze de
demantelare a zidului de incintă, în epoca modernă (primul, de
sus în jos) şi în epoca otomană când piatra a fost extrasă din
zidurile cetăţii pentru a fi întrebuinţată la alte construcţii. Stratul
de dărâmătură conţine cărămidă, pietre, fragmente de
ceramică smălţuită şi ceramică de uz comun care prezintă
urme de arsură, la -2,40 m, inegal distribuite pe întreaga
suprafaţă, ce continuă până la -3,00 m şi care ne indică o
posibilă amenajare.
În c. 4, la -3,10 m a fost găsită o mandibulă umană, iar în
profilul nordic, la -3,20 m a fost descoperit un fragment dintr-o
calotă craniană şi câteva oase umane, care aparţineau,
probabil, unui schelet de copil.
În ultimii ani, cercetările efectuate în zona Turnului de Colţ,
pe traseul secţiunii S4 (în perimetrul răsăritean al bazei de
cercetări arheologice) şi în sectorul în care efectuează
cercetări echipa britanică, au documentat în cetate un orizont
de înmormântări de copii şi adolescenţi. Posibil, ca aceste
morminte să aparţină perioadei cuprinsă între sec. XIV-XV.
Diferenţele mari de nivel între c. 1 şi c. 6, dar şi prăbuşirea
martorului în primele carouri, ne-au determinat să deschidem o
casetă spre V. Astfel, la S, în c. 3, a fost deschisă o casetă
spre V, orientată E–V cu latura de 3,60 x 3,60 m (13 m 2 ).
În c. 4-6 a apărut un strat de pământ galben compact, care
continuă spre capătul sudic al secţiunii şi care aparţine unei
amenajări despre care nu putem face precizări în acest
moment.