pdf (15 MB) - cIMeC

Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2006
(34,5 x 3 m), suprafaţa totală excavată fiind de 327,5 m 2 .
Menţionăm faptul că în zona dintre jumătatea vestică a
secţiunii 1 şi celelalte secţiuni, o suprafaţă îngrădită de peste
100 m 2 . a fost parţial distrusă prin montarea unui stâlp metalic,
înainte de cercetarea arheologică a acestui perimetru.
Descrierea principalelor complexe arheologice:
C1. Identificată în S.1, c. 2-4, conturată la –0,10 m de la
actualul nivel de călcare. Groapa se adâncea până la 0,80 m şi
avea în componenţă material contemporan (resturi metalice,
resturi cabluri electrice), precum şi ceramică medievală şi
preistorică. Umplutura este de culoare brun-negricioasă,
afânată.
C2. Reprezintă în şanţ, identificat în S.1, c. 27-28, conturat la
0,40 m, cu mai multe etape de umplere. Forma acestuia este
cea de „V” cu fundul drept, pe patul de stâncă nativă,
dimensiunea la coronament fiind necunoscută din cauza
cercetării parţiale a acestuia. Direcţia acestui şanţ urmăreşte
axa N-S, fundul şanţului fiind săpat într-o alveolare ce conţinea
materiale Coţofeni, amenajarea unui segment al şanţului tăind
şi stânca nativă, un alt tronson al acestuia fiind identificat o
dată cu cercetarea secţiunii S 2, c. 27, 28.
C 6. Reprezintă o groapă, cu un contur neregulat, identificată
în S. 1, c. 2, conturată la –0,85 m de la actualul nivel de
călcare. Umplutura acesteia este de culoare brună, cu zone de
culoare brun-roşcată, fundul acesteia ajungând până pe un
nivel compact de piatră. Conţinutul acestui complex este
dominat de resturi ceramice preistorice (culturile Coţofeni,
Wietenberg, Basarabi, epoca dacică) şi medievale, o piesă de
sticlă şi un pandantiv de piatră perforat. La nivelul acestui
complex a fost identificat şi un şir de stâlpi, de formă circulară,
dispuşi pe direcţia NE-SV, cu o umplutură uşor afânată, de
culoare brun-cenuşie.
C 7. Desemnează o aglomerare de piatră, descoperită în S. 3,
c. 3, 4, la ad. de 3-5 cm de la actualul nivel de călcare, direcţia
acesteia urmând axa E-V. Complexul era format din
suprapunerea unor blocuri de mărime medie de calcar
dolomitic, nelegaţi cu mortar, continuarea complexului în afara
secţiunii cercetate fiind evidenţă mai ales spre E.
C 8. Desemnează o aglomerare de piatră, descoperită în S. 3,
c. 29, 30, parţial 31 şi 32, la ad. de 0,10 m (creasta
complexului) de la actualul nivel de călcare, direcţia acesteia
urmând ca şi în cazul complexului C 7 axa E-V. Tehnica de
construcţie este identică cu cea a complexului menţionat,
unele blocuri de calcar dolomitic fiind de dimensiuni mai mari.
Complexul se continuă spre E, cercetarea acestuia spre V fiind
imposibilă din cauza gardului cu fundaţie de ciment aferent
staţiei de bază telefonie mobilă.
C9. Reprezintă o structură masivă de piatră (calcar dolomitic,
galeţi de râu) descoperită în S. 1, c.1-3, la ad. care variază
0,60 m (c.1) şi 1,05 m (c.3). Această structură, identificată o
dată cu excavarea casetei C 4, are aspectul unei rampe, ce se
înaltă spre valul de pământ. Surprinderea unei relaţii de ordin
stratigrafic între valul de pământ şi această structură este mult
îngreunată de practicarea unui şanţ de cca. 0,50 m l necesar
racordului la reţeaua electrică a staţiei de bază telefonie
mobilă. Partea superioară a structurii în zona caroului 1, are un
amestec de piatră şi mortar, prezenţa acestuia din urmă în
cuprinsul c. 2, 3 la diverse adâncimi fiind izolată şi sub formă
de granule de mici dimensiuni. Remarcăm faptul că debutul
acestei amenajări este marcat de existenţa unei aglomerări
masive de piatră, plasată direct pe stânca nativă, momentul
amenajării fiind unul de scurtă durată. Materialul arheologic
183
rezultat este bogat şi constă din fragmente ceramice
medievale şi preistorice, resturi metalice, material osteologic.
C10. Reprezintă un complex adâncit, de dimensiuni relativ
mari, identificat în secţiunea S. 1, c. 21. Conţinutul nivelurilor
de umplere atribuie şi acest complex epocii dacice.
C11. Reprezintă o groapă de par, identificată în cuprinsul
complexului desemnat cu sigla C 2, din secţiunea S. 2, c. 28, o
dată cu ad. de 0,80 m de la actualul nivel de călcare.
C 12. Desemnează o groapă de par, în S. 2, complexul C 2, la
limita carourilor c.27 cu 28, la ad.= 0,80 m de la actualul nivel
de călcare, fiind plasată între C11 şi C 12a. Aceşti stâlpi, din
care se păstrează şi gropile de acces, nu se adâncesc până pe
fundul şanţului, adâncimea acestora variind între 20-35 cm.
C13. Reprezintă un complex adâncit, de formă circulară,
identificat în S. 3, c. 39, conturat la –0,55 m de la nivelul actual
de călcare. Umplutura acestuia este de culoare brun-cenuşie,
afânată, cu multă piatră măruntă, materialul arheologic fiind
puţin şi constă în special din fragmente ceramice.
C14. Reprezintă un complex de suprafaţă, identificat în S. 2, c.
2, cercetat parţial o dată cu ad.= 0,10 m de la nivelul actual de
călcare. Are aspectul unei aglomerări de piatră, în marea ei
majoritate de râu, pe aceasta fiind descoperite fragmente
mărunte de lipitură, fragmente ceramice. Nu au fost surprinse
urme de pari-stâlpi sau alte elemente legate de sistemul de
construcţie.
C 15. Sub această siglă desemnăm o groapă în formă de „8”,
identificată în S.3, caroul c. 31-33, conturată la ad.= 0,45 m de
la nivelul actual de călcare şi compusă din două gropi alăturate
(denumite C 15A-cea dinspre V şi C 15B cea dinspre E),
despărţite în partea de jos de un prag, cruţat în steril, pereţii
ambelor gropi fiind cuptoriţi. În complexul C 15B, reţine atenţia
prezenţa unor fragmente de râşniţă, plasate la partea
inferioară a ultimului nivel de umplere al gropii, cât şi la partea
superioară a celui următor. Materialul arheologic este ilustrativ
pentru epoca dacică şi constă din ceramică, piese de metal (o
fibulă de bronz, piese fier de mici dimensiuni), oase etc.
C 16. Reprezintă un complex adâncit, săpat parţial în stânca
nativă, descoperit în S.3, c. 1-5, o dată cu ad.= 0,45 m (zona
nordică) şi 0,17 m (zona sudică). Formei complexului,
neregulată la acest moment, i se adaugă prezenţa în zona
nordică a complexului a unei gropi, de formă circulară,
denumită C 29.
C 17. Reprezintă o groapă, parţial cercetată, identificată în
secţiunea S. 3, c. 27, 28, 30, o dată cu adâncimea medie de
0,35 m de la actualul nivel de călcare. Se remarcă prezenţa
unui prag, puţin adânc, în zona vestică a gropii, complexul
având o formă circulară, pereţi uşor cuptoriţi şi fund drept. Au
fost identificate mai multe momente de umplere, fiecare dintre
acestea având mult material clastic în compoziţie, precum şi
ceramică, oase.
C18. Reprezintă un complex adâncit, cercetat parţial,
descoperit în secţiunea S.3, c. 25, 27, o dată cu ad.= 0, 40 m
de la actualul nivel de călcare. Complexul este de formă
circulară, cu pereţi uşor cuptoriţi, cu o zonă de acces în partea
estică, puţin adâncă. Au putut fi distinse mai multe momente
de umplere, ultimele două (în ordine cronologică), conţinând
multă dolomită calcaroasă în compoziţie, precum şi fragmente
ceramice, resturi osteologice etc. Fundul gropii este marcat de
prezenţa unei lutuieli de culoare brun-gălbuie, cu aspect dens.
C19. Desemnează o groapă, cu un contur probabil circular,
descoperită în secţiunea S.3, c. 24, 26, o dată cu ad.= 0, 40 m
de la actualul nivel de călcare, adâncită într-un nivel steril