pdf (15 MB) - cIMeC

Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2006
dintr-o brăţară de sticlă. Materialele medievale sunt
reprezentate prin fragmente de vase „Dridu” şi fragmente de
vase cu smalţ de culoare verde ori verde oliv, destul de
numeroase. Deosebit de interesante sunt fragmentele
provenind de la cel puţin două vase, pastă fină nisipoasă,
cărămizie, ornamentată cu benzi verticale, lustruite 10 .
Câteva obiecte din metal (un fragment de lamă de cuţit, un
colţar, câteva cuie şi fragmente de piroane, un degetar din
aramă) încheie seria materialelor descoperite aici.
Al doilea sondaj s-a executat până la ad. de 1,56 m de la
nivelul la care s-a ajuns în secţiune şi 3,20 nivelul iniţial. A
urmărit să evidenţieze tehnica de refacere a zidului din piatră
cu pământ în vederea refolosirii lui. După îndepărtarea
dărâmăturilor s-au constatat următoarele caracteristici ale
reconstrucţiei: suprafaţa orizontală a zidului vechi, distrus în
urma unor împrejurări despre care nu putem spune nimic
deocamdată, a fost egalizată folosindu-se cărămizi (întregi şi
fragmente recuperate, unele de epocă romană). Peste acestea
s-au trecut longitudinal cât şi transversal (la 1-1,5 m distanţă)
bârne de lemn care au fost prinse cu piroane din fier. Această
substructură lemnoasă a jucat rolul de fundaţie, fiind încastrată
în reconstrucţie. La bază, zidul iniţial se aşează peste un nivel
de pământ negru, cu gr. de 0,30 m. Pietrele din fundaţie sunt
inegale, cele mai mari având dimensiunile de 0,53 x 0,42 m şi
0,42 x 0,25 m; şanţul nu se observă în profil. Primele trei
rânduri de pietre sunt prinse cu mortar. Acesta se întinde şi la
exterior, inegal. Folosirea mortarului este atestată şi
stratigrafic. Apoi urmează trei rânduri de piatră mică, cioplită la
exterior după care vine refacerea. Sub nivelul de pământ de la
bază se întinde un strat de mortar, bine omogenizat, pe alocuri
cu cărămidă pisată în compoziţie. Încheierea săpăturilor nu nea
permis să facem alte observaţii asupra acestuia.
Materialele descoperite în acest sondaj sunt identice cu
cele din primul. Predomină fragmentele de amfore de epocă
romană şi romano-bizantină, fragmente de cărămizi şi olane.
Câteva vase aparţin culturii „Dridu”. De pe nivelul de deasupra
patului de mortar, ultimul din sondaj, au fost recuperate mai
multe fragmente de vase din epoci diferite: un fragment din
fundul unui vas, din pastă de culoare neagră, executat la roată,
cel mai probabil un vas grecesc, funduri de vase aparţinând
culturii „Dridu” şi fragmente de vase smălţuite şi desenate cu
culori vii sau ornate cu linii verticale lustruite tipice sec. XI. S-
au descoperit şi câteva obiecte din metal: o lamă de cuţit, cuie
şi piroane, o scoabă şi un buşon care închidea un recipient. La
adâncimea de 3 m au fost recuperate două bombarde din fontă
cu diametrul de 5,5 şi 6,5 cm.
În capătul de răsărit al secţiunii trei ziduri se aşează unul
peste celălalt: zidul de sec. al IV-lea, scos la lumină în
campania 2005, este tăiat de zidul din piatră cu pământ. Peste
ambele se construieşte platforma turnului prin unirea, în acest
sector, a incintelor 5 şi respectiv 6. Înălţimea zidului platformei
este de 1,90 m şi are paramentul exterior din piatră cioplită.
Faţa de V a fost desfăcută în campania anului 1999 pe
secţiunea S II. Prezintă următoarele caracteristici: se
construieşte pe un nivel de dărâmături din piatră mare,
bolovănoasă, identică cu fundaţia zidului de sec. al IV-lea
descoperită în campania precedentă, poate chiar pe aceasta.
Două rânduri de piatră cioplită sumar se află la bază. Cele mai
mari au dimensiunile de 0,43 x 0,24; 0,48 x 0,31; 0,63 x 0,30.
Urmează 6 rânduri de piatră prinsă cu mortar. Calcarul, de
bună calitate, este cioplit pe toate laturile. Se disting, foarte
bine, dinţii de la dalta meşterului. Dimensiunile pietrelor sunt
180
inegale: 0, 79 x 0,19; 0,78 x 0,18; 0,47 x 0,18; 0,30 x 0,20;
0,37 x 0,20; 0,57 x 0,27. Frontul de N al zidului este prăbuşit.
Probabil aceasta se datorează exploziei de la distrugerea
cetăţii în anul 1829 după cum şi pe traseul incintei 6, cea mai
restrânsă, zidul este fragmentat în mai multe blocuri care au
fost mişcate până la fundaţie. În pământul dintre platforma de
turn şi zidul din piatră legată cu pământ au fost scoase la
lumină materiale diverse, amestecate. Un fragment de bol, cu
fundul inelar, pastă fină, bej, cu un firnis maroniu pe ambele
părţi, poate fi un produs de pe litoralul vest-pontic, din epoca
elenistică; la 2,25 m, pe pietrele mari pe care se construieşte
platforma de turn, se descoperă o bucată din corpul unui vas
getic, pastă de culoare gri, cu luciu la exterior, cu un cerc în
relief, în regiunea mediană, deasupra căruia se execută un
ornament cu linii în zig-zag prin lustruire 11 . Fragmentele de
epocă romană sunt cele mai numeroase şi diverse. Au fost
descoperite câteva fragmente de vase mici din pastă fină, cu
firnis la exterior, specifice primelor secole ale erei creştine.
Fragmentele de corpuri şi mănuşi de amfore formează cea mai
mare parte a descoperirilor. Se încadrează cronologic în
tipologia celor din sec. II-III p. Chr. şi IV-VII p. Chr. În mod cu
totul excepţional au fost descoperite fragmente din corpul a
două opaiţe, unul tipic pentru sec. V-VI şi câteva fragmente de
vase din sticlă. Au fost scoase la lumină şi două fragmente de
vase getice de epocă romană. Urmează apoi fragmentele de
vase tipice culturii „Dridu” constând din borcane din pastă
grosolană ori semifină, cu buza evazată spre exterior şi
ornamente pe corp. Câteva fragmente de vase cu smalţ de
culoare verde şi maroniu completează tabloul descoperirilor
ceramice. În acest spaţiu au fost recuperate mai multe cuie şi
piroane care provin de la substrucţia zidului refăcut, despre
care s-a vorbit mai sus.
Aşa cum s-a arătat mai sus, distrugerile şi nivelările masive
au dat naştere unui strat de cultură instabil, cu tendinţa de
prăbuşire la adâncimi cât mai mici. Din acest motiv, s-a
procedat încă de la începutul săpăturilor în sector la secţiuni
largi care au impus cercetarea şi înregistrarea secvenţială a
nivelelor. În campania aceasta a apărut oportunitatea
înregistrării şi reconstituirii zidurilor descoperite în sector prin
metoda GIS şi 3D. Timpul favorabil dintre 20 decembrie 2006
şi 7 ianuarie 2007 a permis echipei (Daniela Silvia Bănoiu şi
Vlad Nicolae) să facă primele măsurători în acest scop urmând
ca prelucrarea datelor sa se facă până la începutul campaniei
viitoare.
Dat fiind faptul că scoaterea la lumină a zidurilor pe partea
de V în secţiunea prezentă, este avansată, se impune cu
necesitate, pe termen scurt, măsuri urgente de restaurare
primară, protejarea întregii cetăţi cu o împrejmuire şi
asigurarea unui serviciu de pază. Pe termen lung, sunt
necesare lucrări de restaurare la „turnul comandant”, care se
păstrează până la înălţimea de cca. 10 m şi asupra zidului
instalaţiei portuare, unic în peisajul monumentelor de acest tip
de pe linia Dunării de Jos, care se află în stadiu avansat de
degradare şi mai poate fi încă salvat. Aşezarea cetăţii pe malul
Dunării, într-un relief carstic spectaculos cu deschidere abruptă
deasupra apei de peste 30 m, reperată de la apropierea de
portul fluvial, dar mai ales de pe uscat, de la 10-15 Km.,
dinspre Constanţa, oferă încă de pe acum o atracţie turistică
aparte ce trebuie valorificată în perspectivă.
În ansamblu, cercetările din campania anului 2006 au o
deosebită importanţă pentru că aduc la lumină elemente noi,
necunoscute, despre funcţionarea cetăţii în lunga sa viaţă. Ne