pdf (15 MB) - cIMeC

Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2006
fost umplut cu piatră de construcţie şlefuită pe toate părţile,
identică cu cea de la platforma turnului. Din pământul de
umplutură dintre dărămături au fost recuperate materiale
arheologice, amestecate, din epoci diferite.
La suprafaţa secţiunii, până la adâncimea de 1 m, ca şi în
precedentele, pământul este afânat şi conţine resturi ceramice,
sparte mult din vechime, împreună cu alte obiecte mărunte
între care sunt mai multe cuie şi piroane. Se remarcă şi un
fragment din fundul inelar al unui chiup de epoca romană, din
pastă cărămizie ce are în compoziţie cărămidă pisată şi
pleavă. Grosimea peretelui este de 5,6 cm. Prezintă urme de
ardere secundară în partea interioară. Mare este numărul
fragmentelor din vasele “Dridu”. Unele au urme de mortar pe
suprafaţă. Toate materialele sunt în poziţie secundară. Este
foarte posibil ca în acest nivel să fi intervenit din plin cei care
au transformat ruinele fortificaţiei de la Hârşova în carieră de
piatră la finele sec. al XIX-lea şi prima parte a sec. XX.
Cuiele sunt în general mici, în lungime de 4,7 cm şi gr. de
0,5-0,6 cm. Cel mai mare piron are L= 18,3 cm şi gr. de 1 cm.
De aici s-au descoperit mai multe bombarde din fontă,
turnate în tipare bivalve de dimensiuni mici şi medii (6-10 cm).
Între 1 şi 1,80 m, pământul dintre pietrele căzute de pe
zidul platformei de turn conţine multe fragmente de vase de
epocă romană, romano-bizantină şi medievală. Câteva
fragmente provin de la vase de factură getică din epoca
romană. Pasta este grosieră, lipsită de omogenitate, cu
ceramică pisată şi scoici sfărâmate în compoziţie. Sunt de
reţinut fragmente de căniţe din pastă de bună calitate, culoare
cărămizie, fragmente de mănuşi de amfore şi corpuri de
amfore, pastă cărămizie fină cu un slip la exterior fragmente
provenind de la amfore, toate întâlnite în primele secole ale
erei creştine, ornate cu striuri mici ori mari, în coaste sau
valuri, cu circulaţie în sec. IV-VI. Din categoria materialelor
medievale menţionăm ceramica culturii „Dridu”. Sunt
fragmente de oale din pastă diferită, atât grosieră, cu
ingrediente mari în compoziţie, de culoare închisă, cat şi cele
din pastă caolinoasă, deschisă la culoare şi ardere uniformă.
Întâlnim decorul caracteristic şi binecunoscut din arealul
culturii. Destul de rare sunt fragmentele de vase smălţuite.
Predomină exemplarele cu culoarea verde, galben-albicios şi
mai rar maroniu. De la 1,60 m din spaţiul cuprins între I 2 şi I 3
(zidul din piatră şi pământ) s-au recuperat, în acelaşi context
cu materialele prezentate sumar mai sus, o monedă de secolul
IV p. Chr. şi o cataramă din bronz. Între 1,60 m şi 2,40 m au
fost descoperite mai multe cuie şi piroane. Piroanele apar
însoţite de bucăţi de lemn descompus. Cele mai mari au
lungimea maximă de 28 cm. La 1,80 m întâlnim între materiale
cărămizi, păstrate fragmentar, (gr. 3,7 cm; l= 14 cm) din pastă
bine omogenizată, arsă uniform. Ele vin de la una din fazele
zidului din piatră cu pământ. În plus, în faţa lui, printre
dărămături ieşeau la lumină resturi de lemn şi urmele unor
bârne însoţite de piroanele mari. După îndepărtarea pietrelor
prinse cu pământ sfărâmicios, cu tendinţa de prăbuşire, s-a
evidenţiat, mult mai bine, prin două sondaje, faza veche de
construire a zidului din piatră cu pământ.
Până la adâncimea de 2,50 m la care s-a oprit săpătura în
campania aceasta, dintre pietrele căzute au fost recuperate
materiale amestecate, predominând fragmentele ceramice.
Reţinem fragmentele de amfore, unele exemplare din primele
secole ale erei creştine, din pastă de bună calitate, cu angobă
bej-gălbui la exterior; alte fragmente de corpuri de amfore sunt
ornamentate cu striuri şi sunt tipice sec. IV-VI. Deasemeni au
179
fost descoperite câteva fragmente de buze de oale, răsfrânte
la exterior şi cu şanţ pentru capac, din pastă grosieră cu
pietricele în conţinut, întâlnite în sec. IV-VI. La 2,00 m dintre
pietrele căzute de pe ziduri au fost recuperate un fragment de
colonetă din calcar şi o bucată de piatră rotunjită (posibil o bilă
de catapultă). Cel mai probabil acestea au fost prinse într-unul
din zidurile distruse. Dintre materiale, fragmentele de vase
„Didu” ne reţin atenţia. Un fragment dintr-o gură de vas are
deschiderea mare (aprox. 20-22 cm), cu buza oblică mult spre
exterior şi ornată cu un şir de linii şerpuite prin incizare. Acelaşi
ornament se află şi pe corpul vasului 9 . Mai multe fragmente de
vase cu smalţ de culoare verde ori maroniu reprezină ceramica
medievală. De aici au fost recuperate fragmente de ceşcuţe
din pastă deschisă, cu pereţii subţiri, pictaţi cu pipe în stare
fragmentară. La 2,20 m dintre pietrele căzute a fost recuperată
o fibulă din fier şi fragmente de ceşcuţe ornate cu solzi ori
motive liniare în culori vii (albastru, roz, indigo), produse în
atelierele medievale din Asia Mică. La 2,50 m a fost
descoperită o monedă cu diametrul mare. Aceasta din urmă
avea pe revers stemele Tărilor Române sub care se citeşte
anul 177... , iar pe avers se lecturează fără prea mare
greutate, jos, ПАРА. La 2,50 m ad. s-a găsit corpul unei
bombarde de mari dimensiuni, spartă probabil din vechime, cu
diametrul aprox. de 18-10 cm şi gr. peretelui de 0,6 cm,
precum şi o alta cu d= 0,7 cm. Tot aici s-a descoperit o lamă
din fier, puternic oxidată, lată de 3,5 cm, cu grosimea mai mare
în partea superioară şi cu capătul semirotund, fără îndoială un
fragment dintr-o armă.
În faţa zidului din piatră cu pământ au fost executate două
sondaje cu dimensiunile de 2 x 2 m: S 1 pe traseul vechii
secţiuni S II, carourile 77-78 şi S 2 pe secţiunea deschisă în
această campanie.
Primul sondaj este adânc de 1,10 m (adâncimea totală la
care s-a ajuns, de la solul actual, este de 4 m). Stratigrafic,
situaţia se prezintă astfel: pe suprafaţa stâncii se înregistrează
o nivelare de 10-15 cm. Urmează o depunere de 0,45-0,50 m
în care în care s-a făcut un mic şanţ de fundaţie. Aici se
întâlneşte pietriş şi un mortar de culoare bej-cărămiziu, identic
cu cel de la zidul de sec. al IV-lea descoperit anul trecut.
Pietrele acesteia, dispuse într-un rând, sunt de mari
dimensiuni: 53 x 39 cm; 56 x 40 cm. Deasupra urmează nivelul
de construcţie, bine individualizat, cu pietriş mărunt şi mortar.
Elevaţia zidului este din piatră de dimensiuni mici, cioplită la
exterior. Legătura dintre acestea s-a făcut, în prima fază, cu
mortar. O peliculă se mai păstrează spre partea de N pe primul
rând de piatră deasupra fundaţiei, spre exterior. Celelalte asize
sunt prinse cu pământ, în faza a doua. În partea inferioară a
acestei faze sunt folosite pietre de mari dimensiuni, de formă
patrulateră, cioplite pe toate laturile. În săpătura mai veche din
1999 acestea erau încă vizibile mai multe. Se mai păstrează
astăzi doar un bloc calcaros cu dimensiunile de 0,88 x 0,32 m.
Acesta, cel mai probabil reutilizat, vine, la rândul său, dintr-un
zid mai vechi.
Din sondaj au fost descoperite materiale din epoci diferite,
amestecate. Sunt prezente fragmente de vase de epocă
romano-bizantină (fragmente de amfore, pastă nisipoasă cu
corpuri tari în compoziţie, unele ornate cu striuri sau valuri;
fragmente de cărămizi; un fragment dintr-un chiup, pastă cu
nisip cuarţos, groasă de 21 cm, cu valuri mici pe suprafaţă,
folosit poate pentru ascuţit; un fragment de vas getic de epocă
romană, pastă grosieră, culoare bej-cărămizie spre exterior şi
închisă la interior). În această epocă se datează şi un fragment