pdf (15 MB) - cIMeC

Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2006
În atare situaţie se poate afirma utilizarea acestui spaţiu
specific pentru o serie de activităţi punctuale, cotidiene cum
sunt obţinerea sau repararea unor unelte, pregătirea
alimentelor pentru preparare, etc.
Din sectorul 5, deci zona de la NV de locuinţa nr. 68, din
zona unde bănuim că este posibil să se fi aflat intrarea în
locuinţă, deci din faţa intrării, unde s-a procedat la sitarea
sedimentului au fost recoltate 6527 fragmente ceramice. Una
dintre primele caracteristici care s-a impus observaţiei se
referă la nivelul de fragmentaritate foarte mare. Remarcăm şi
că numai 7,38% au putut fi determinate specific din punctul de
vedere al formelor ceea ce considerăm că este elocvent.
De la vase modelate din pastă grosieră provin cca. 43%
dintre acestea, 30% provin de la vase modelate din pastă
semifină şi numai cca. 27 % dintre acestea de la cele modelate
din pastă fină.
Din punctul de vedere al numărului minim de vase s-a
putut calcula astfel că 50% dintre cele care au putut fi
determinate specific au fost modelate din pastă grosieră câte
25% fiind modelate din pastă semifină şi fină.
Chiar dacă analiza ceramicii este în curs şi nu dispunem
încă de datele definitive, remarcăm faptul că aceste date,
corelate cu celelalte analize asupra ceramicii realizate atât la
Hârşova cât şi la Borduşani sugerează existenţa unor
caracteristici ale complexelor ceramice care la modul general
coincid pentru cele două aşezări.
stfel, dacă avem în vedere factorii ce acţionează asupra
recipientelor de lut, respectiv şocurile fizice şi cele termice, în
funcţie de manipularea presupusă de tipul de utilizare, aceste
date pot fi considerate drept expresive. Dar, deocamdată
aceste observaţii dorim să le verificăm pe loturi care să fie cât
mai reprezentative posibil.
Pl. 40
Raport sedimentologic preliminar
Constantin Haită
Studiul micromorfologic din campania 2006 a avut ca
obiectiv detalierea micro-stratigrafiei unei zone de deşeuri
menajere ce a evoluat la un moment dat către o zonă de
locuire exterioară.
Din punct de vedere sedimentologic, zonele de deşeuri
sunt reprezentate prin acumulări foarte variate din punct de
vedere al constituenţilor, (fragmente ceramice, oase de
mamifere, oase şi solzi de peşti, cochilii de bivalve şi
gasteropode, cenuşă şi cărbune, coprolite şi fragmente
vegetale sau lemn, fragmente de silex, calcar şi alte roci,
granule de chirpici ars şi nears, fragmente de lut) şi
caracteristici sedimentologice (limite nete, lipsa generală a
transformărilor sin-depoziţionale) ce indică acumularea într-o
arie fără relaţie spaţială cu zona de activitate. Zonele de
locuire situate în exteriorul structurilor antropice (locuinţe,
structuri anexe) sunt caracterizate prin acumulări primare (in
situ) şi secundare (într-o arie de dispersie a constituenţilor) sub
acţiunea continuă a transformărilor fizico-chimice datorate
agenţilor naturali. În general, aceste acumulări sunt
caracterizate fie prin frecvenţa redusă a constituenţilor
antropici, îndeosebi de natură organică, fie prin acumulări
foarte fine (lamine, lentile) ce exprimă rezultatul unor activităţi
umane foarte precise.
Suprafaţa cercetată micromorfologic, ce a fost cercetată
arheologic utilizându-se un caroiaj cu latura de 1 m, a fost
supusă unei eşantionări sistematice, care să permită
177
înregistrarea variaţiilor de facies dintre diferitele microzone, în
scopul reconstituirii activităţilor umane corespunzătoare. Astfel,
din cele 4 micro-profile ce delimitează zona cercetată, au fost
prelevate 18 eşantioane micromorfologice.
Studiul arheozoologic al faunei de mamifere
Adrian Bălăşescu
Resturile de mamifere au o pondere relativ scăzuta ca NR
(între 30-40%) comparativ cu celelalte tipuri de resturi
faunistice identificate in diferite contexte arheologice de la
Hârşova. Lista speciilor este destul de lungă şi ea ilustrează
atât activitatea de creştere a animalelor (vita domestică,
porcul, oaia, capra şi câinele), cât şi vănătoarea (cerb, căprior,
mistreţ, bour, lup, vulpe, bursuc, vidra, pisica sălbatica, râs,
lup, bursuc, jder, vidră, cal sălbatic, castor, iepure sălbatic).
Ponderea activităţii de creştere a animalelor este dovedită
de cantitatea de oase care aparţin speciilor domestice. Dintre
acestea ovicaprinele cu 23% ca număr de resturi (NR) au cea
mai mare pondere, ele fiind urmate de suine 18% si apoi de
bovine 10%. De asemenea şi la Hârşova-tell se observă ca
resturile de câine au o pondere relativ ridicată (cca. 9%):
Vânatul este extrem de variat, dintre taxonii preferaţi din
punct de vedere cinegetic cea mai mare pondere o are
mistreţul (16 %), care este urmat de cerb (2%); restul speciilor
având fiecare între 0,5-1% (NR).
În curs de cercetare al spaţialităţii acestor resturi faunistice
se află diferite „eşantioane” care provin din diferite complexe
arheologice; analiza comparativă pluridisciplinară a acestor
structuri (zone menajere, tranşee, gropi, etc) sperăm ca pe
viitor să ne permită o caracterizare a acestora din punct de
vedere arheozoologic.
Binenţeles ca datele faunistice nu au sens daca acestea
nu sunt integrate în contextul crono-cultural şi în spaţiul
arheologic, unde de altfel ele nu sunt singurele care ne pot
informa asupra sistemelor tehnice legate de paleoeconomie ;
informaţia arheozoologică nu ar avea sens fără informaţiile
care sunt legate de utilaj (litic, materii dure animale, metal,
etc), de ceramică (tipuri de vase, analiza rezidurilor organice,
etc), analiza sedimentelor arheologice şi a resturilor botanice
asociate, toate acestea permiţând într-un mod direct sau
indirect să ne furnizeze informaţii în ceea ce priveşte
paleoeconomia animalieră.
În final specificăm ca o serie de resturi osteologice de la
Hârşova-tell (nivelurile eneolitice) au fost trimise pentru analize
de paloegenetică (pentru suine la Oxford University, bovine la
Mainz University şi ovicaprine la Ecole Normale superieure
Lyon) care vor permite observarea tipurilor genetice ale
animalelor domestice din perioada neo-eneolitică pe un areal
foarte larg între oceanul Atlantic şi Muntii Urali. Costurile
acestor analize, precum şi datările absolute prin C14 ale
acestor eşantioane sunt suportate de programul Chronobos şi
Econet (coordonate de Anne Tresset, Centre Nationale des
Recherches Scientifiques).
93. Hârşova, jud Constanţa [Carsium]
Punct: Cetate (sector Incinte Vest)
Cod sit: 60810.02
Autorizaţia de cercetare arheologică sistematică nr.
41/2006