pdf (15 MB) - cIMeC

Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2006
Latura de NE, (C.1008), a putut fi observată pe o lungime
totală de 6,50 m., pe alocuri el fiind păstrat în elevaţie 5–6 cm.
Lipitura sa dinspre exterior a sa avea o grosime de 5-6 cm.
ceea ce permite afirmarea grosimii totale ca putând fi de cca.
15 cm. Gropile a 15 ţăruşi plasaţi la intervale de 10–12 cm. au
fost observate numai pe o lungime de 2,80 m., marcând astfel
structura sa de rezistenţă.
La rândul ei, latura de NV a putut fi cercetată pe o lungime
de 2,60 m., prezentând gropile a 15 ţăruşi amplasaţi la distanţe
variabile, cuprinse între 7 şi 12 cm.
În colţurile locuinţei şi pe mijlocul fiecărei laturi, (C. 886, C.
967, C. 974, C. 972, C. 946), a fost amplasată câte o bârnă,
gropile acestora având diametre variind între 10–20 cm., ele
având fără îndoială rolul de a întări structura de rezistenţă a
pereţilor.
Podeaua, (US 10423, 11021, 11598, 11418), este
reprezentată de un strat foarte subţire de lut, gros de cca. 5
mm. şi care datorită incendierii locuinţei căpătase o culoare
neagră.
Deasupra ei au fost descoperite resturile, de asemeni arse,
ale unor bârne, orientate N–S, cu lungimi cuprinse între 0,40–
1,30 m. Dacă în zona de NV ele erau distanţate la cca. 0,45–
0,55 m, în zona de SE a locuinţei erau însă mult mai apropiate
între ele. Numai acestea din urmă erau acoperite de un strat
gros de lipitură de lut, suprapus la rândul său de un strat
milimetric de cenuşă. În nici una din situaţiile întâlnite aceste
bârne nu au putut fi asociate structurii de lemn a pereţilor, ele
neavând legătură cu aceştia sau cu gropile de ţăruşi sau de
bârne descoperite. Între podea şi resturile bârnelor lutuite dar
şi deasupra acestora au fost descoperite vase, întregi sau
sparte pe loc, fragmente ceramice şi alte piese. În acest
context ele nu pot fi considerate ca putând face parte din
structura unei platforme care, la rândul, ei nu exista.
Toată această situaţie ne face să credem că nu poate fi
interpretată altfel decât prin existenţa unui "pod" amenajat
numai pe o parte a locuinţei, respectiv zona sa de SE, utilizat
foarte probabil pentru depozitarea unor vase, unelte, etc.
Resturile pereţilor din sectoarele 9 şi 10, respectiv zona de
NV, demonstrează faptul că au fost pictaţi, fiind realizate
elemente decorative spiraliforme şi unghiulare cu ajutorul
culorii albe şi a celei roşii, acestea alternând şi cu spaţii mai
mari pictate integral cu roşu.
În colţul de S au fost descoperite resturile a două recipiente
vegetale realizate din nuiele împletite, situate la 0,80 m unul de
celălalt Datorită arderii locuinţei, acestea erau carbonizate iar
conservarea lor a fost imposibilă în ciuda încercărilor noatre de
a le impregna cu o soluţie de paraloid.
Remarcăm şi faptul că această construcţie nu era prevăzută cu
nici o structură de combustie, situaţie care o individualizează şi
din acest punct de vedere.
O atenţie deosebită a fost acordată nivelurilor ocupaţionale
exterioare încă din campania anului 2004, aceasta fiind situaţia
cea mai clară apărută până acum în cursul cercetărilor de la
Hârşova.
În imediata apropiere a locuinţei de-a lungul laturii scurte,
de NV pe o l= 1,60 şi L= de 3,20 m. şi a celei lungi, de NE, pe
o l= 1,80 şi o L= 6 m. a fost observată existenţa unor niveluri
ocupaţionale exterioare evident asociate perioadei de utilizare
a acesteia. De la bun început s-a observat că ceea ce le
caracteriza era aspectul şi conţinutul lor, respectiv mult mai
puţine resturi menajere, (fragmente ceramice, oase, solzi de
peşte, cenuşă, etc.), în comparaţie cu alte situaţii întâlnite de-a
lungul timpului în SB.
Această îngrăditură nu a funcţionat pe toată durata de
utilizare a spaţiului de lângă locuinţă. Astfel, după o perioadă,
el pare a fi fost dezafectat, dovadă faptul că este acoperit de
US. 10479, după care zona îşi păstrează aceeaşi
funcţionalitate dar fără a mai fi delimitată sau în orice caz fără
ca o limită clar definită să fi fost surprinsă de către noi. Este
foarte posibil ca această să fi fost amplasată mai la E, zonă în
prezent perturbată de un şanţ de fundaţie posterior.
Observarea acestei situaţii a impus elaborarea de către
colectiv a unei metodologii adecvate care să permită pe de o
parte definirea cât mai completă cu putinţă a atributelor sale iar
pe de altă parte obţinerea unor date cuantificabile care să
favorizeze analiza comparativă cu eventualele astfel de
complexe susceptibile a mai fi descoperite în viitor.
În acest sens caroiajului general de 2 x 2 m i-a fost suprapus
un altul cu o grilă de 1 x 1 m care să permită o înregistrare cât
mai fină a datelor şi mai ales relaţiile spaţiale a tuturor
categoriilor de descoperiri. În atari condiţii s-a decis ca tot
sedimentul de pe latura de E a locuinţei să fie sitat, o coloană
de carouri din sectorul 5, la fel, fiind aleasă pentru cernerea
sub jet de apă a sedimentului arheologic. Aceasta şi pentru a
se putea ulterior realiza o analiză comparativă a celor două
zone din imediata apropiere a locuinţei.
Coroborarea datelor existente, în special grosimea
variabilă a depunerilor ca şi analiza comparativă a depunerilor
de pe cele două laturi ale locuinţei sugerează pregnant că,
foarte probabil, intrarea în aceasta pare să fi fost amplasată pe
latura scurtă, în zona nord-vestică, unde şi sedimentul
acumulat prezenta mult mai puţine resturi domestice. Iar
concentrarea depunerilor lângă peretele locuinţei şi lângă
"gard", demonstrează că circulaţia se făcea preponderent pe
un ax situat central, între peretele locuinţei şi limita sa
exterioară.
După săparea primelor US.–uri, a fost observată existenţa
unei îngrădituri uşoare, (C.1014), realizată din ţăruşi de lemn şi
crengi împletite între aceştia, care delimita astfel zona liberă
din apropierea locuinţei. Aliniamentul a putut fi urmărit pe o
lungime de 3,40 m. Aceasta era reprezentat de gropile a 13
ţăruşi, cu distanţe între ele de la 0,10 m. până la 0,50 m.
Diametrul maxim al acestora era de 0,07 m. iar adâncimea de
0,17 m. Gropile ţăruşilor perforau patul de amenajare al
locuinţei, (US 10426), constituind un indiciu important că
îngrăditura a fost realizată odată cu locuinţa şi că patul de
amenajare s-a extins deliberat pe toată suprafaţa ce urma a fi
utilizată.
În zona astfel delimitată au fost depuse materiale în
perioada utilizării locuinţei, grosimea acestora fiind de 5 cm în
zona nord-estică şi 17 cm în cea sud-estică. Aici sedimentul
avea o culoare cenuşie fiind amestecat cu cărbune, chirpic ars
sau nears, ceramică fragmentară, scoici şi oase cu mici
dimensiuni, situaţie ce pare a caracteriza existenţa unui spaţiu
bine delimitat, închis spre această ultimă zonă. S-a putut
remarca şi faptul că aglomerările de fragmente ceramice cu un
indice mai redus de fragmentaritate dar şi oase de peşti, (cel
puţin patru indivizi au fost determinaţi specific), se plasau de-a
lungul peretelui, (C. 1008). În zona sa centrală, (caroul J5, US.
10443), s-a remarcat o concentrare de valve de scoici. Lângă
"gard", în caroul I5 au fost descoperite o lamă şi mai multe
aşchii de silex.
176