pdf (15 MB) - cIMeC

Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2006
Colectivul şantierului şi-a propus direcţionarea cercetărilor
conform următoarelor scopuri:
- continuarea cercetării şi a analizei complexelor de locuire, în
special a SL. 19 a cărei cercetare a continuat în vederea
completării datelor existente, în primul rând cu scopul obţinerii
unor date suplimentare privind definirii lor din punctul de
vedere al materialelor, tehnicilor constructive şi desigur, al
inventarului;
- acordarea unei atenţii deosebite nivelurilor ocupaţionale
exterioare surprinse în special în cazul SL 68 în campania
anului 2004 cu scopul definirii lor cât mai exacte şi mai
complexe; deoarece este prima situaţie mai bine păstrată în
cursul cercetărilor efectuate până în prezent la Hârşova s-a
decis să li se acorde o atenţie cu totul deosebită având în
vedere posibilele consecinţe asupra înţelegerii noastre a
tipurilor de relaţii posibil a exista între diferitele categorii de
spaţiu în cazul acestei aşezări gumelniţene;
- introducerea noilor date obţinute în cursul săpăturilor în B.D.
generală a şantierului, (date stratigrafice, complexele,
mobilierul arheologic, etc.);
- continuarea analizei detaliate a ceramicii din alte complexe
descoperite şi introducerea datelor obţinute în B.D. a
şantierului;
- completarea arhivei fotografice în format digital a şantierului.
Au fost completate Diagramele Stratigrafice Cumulative de
Sector.
S-a continuat formarea profesională a studenţilor
universităţilor de la Târgovişte, Bucureşti şi Constanţa
participanţi la săpături. Alături de aceştia au participat la
săpături şi studenţi din SUA şi Germania
A fost organizată şi în această campanie „Ziua porţilor
deschise" în colaborare cu membrii colectivului şantierului
arheologic Hârşova-Cetate şi muzeul "Carsium" din oraş. Cu
această ocazie s-a reuşit transmiterea parţială, în premieră
pentru ţara noastră, a manifestării, în direct, pe internet.
În cele ce urmează vom prezenta succint principalele
rezultate ale cercetărilor efectuate.
Locuinţa nr. 19, (SL. 19)
Resturile incendiate ale acestei locuinţe, cercetate parţial
în această campanie, au fost observate în sectoarele 2, 3, 7 şi
8, din S.B., acoperind o suprafaţă de cca. 60 m². Era, evident,
păstrată parţial, fiind distrusă în partea de S şi SE de
distrugerile ce au afectat tell-ul în această zonă. Restul
suprafeţei era parţial afectat de şanţurile de fundaţie ale altor
structuri de locuire posterioare, (C. 913 şi 945 în St.1-2, C.838,
863 în St.3, C.898 şi C 901 în St.7).
Cu toate acestea, chiar dacă aceste vestigii nu
reprezentau decât parţial această structură de locuire, s-a
putut observa că ele aveau o orientare generală NNE –SSE.
Masa de chirpic prezenta caracteristicile unui incendiu
violent care a transformat cea mai mare parte a acestora într-o
masă de culoare roşie-cărămizie. Uneori aceste resturi
fuseseră arse numai până la culoarea neagră, demonstrînd
totuşi o ardere neuniformă.
La partea sa superioară, s-a observat existenţa unui strat
cu o grosime variabilă, în medie de cca. 1 cm., format din
dezagregarea chirpicului incendiat al pereţilor. Această
observaţie ne-a condus spre ipoteza conform căreia, după
incendiere, resturile locuinţei ar fi rămas expuse în aer liber o
perioadă de timp.
Observaţiile preliminare care au putut fi efectuate în
campaniile precedente sugerează că resturile pereţilor
174
perimetrali, portanţi, incendiaţi, par să fi căzut înspre interiorul
locuinţei.
Deşi, după cum menţionam, această structură a fost serios
afectată de intervenţiile posterioare, s-au putut face unele
observaţii.
În sectorul 7, au fost descoperite şi cercetate astfel de vestigii
în suprafeţele carourilor C 4-5 şi D 4-5. S-a remarcat astfel că
structura de rezistenţă era formată în cazul acestora de bârne
despicate, cu diametre, în medie de 8 cm., dar care uneori
ajungeau şi la 14-16 cm. Amprentele lor au putut fi observate
pe o lungime de maximum 1,26 m. Au fost observate şi
amprente de nuiele, dispuse orizontal între bârnele de lemn. În
suprafaţa carourilor C 4-5 au fost observate amprentele a 6
blăni de lemn, între care cea numerotată de către noi cu nr. 6,
păstrată pe o L= 1 m, avea o l= 0,17 m. şi o gr. de 0,08 m.
Chirpicul prezintă aceeaşi compoziţie devenită comună,
respectiv paie şi pleavă. În câteva situaţii s-au observat şi
amprente de cariopse.
În suprafeţele sectoarelor 1 şi 2, respectiv în carourile B2-3
şi C2-3, după înlăturarea depunerilor posterioare, pe o
suprafaţă de cca. 5 m², s-a putut constata că în această zonă
se păstrau mai bine conservate resturile unui perete.
La demontarea resturilor s-a putut constata că structura sa
de rezistenţă avea o orientare aprox. E-V, părând să reprezinte
un perete interior al locuinţei.
Detaliile constructive observate în acest caz permit câteva
observaţii interesante.
Astfel, s-a remarcat că structura de rezistenţă a peretelui
fusesese realizată în principal din blăni de lemn fasonat,
rectangulare, cu lăţimi cuprinse între 5-6 cm. şi grosimi de cca.
4-5 cm. Acestea fuseseră amplasate unele lângă altele,
conservându-se amprente de la un număr de 13 astfel de blăni
de lemn, ce se păstraseră pe lungimi cuprinse între 0,50 şi
2,18 m.
La partea superioară a acestui perete, pe baza amprentelor
descoperite după înlăturarea resturilor blănilor de lemn, s-a
constat existenţa amprentei perpendiculare pe cele ale blănilor
observate anterior şi care demonstrează existenţa unui trunchi
de copac, despicat în lung şi care fusese plasat la partea
superioară a structurii de rezistenţă a peretelui, dar în interiorul
construcţiei, foarte probabil cu scopul de a-i conferi soliditate.
Ulterior toată această structură, astfel realizată, a fost
acoperită cu lut amestecat cu componente vegetale,
compoziţie de altfel caracteristică a sistemului constructiv, nu
numai pentru comunitatea gumelniţeană de la Hârşova.
Cel puţin în acest stadiu al cercetării, locuinţa nefiind
cercetată în întregime, nu putem afirma existenţa unor
informaţii mai complete referitoare la fixarea structurii de
rezistenţă a acestui perete, respectiv existenţa vreunui şanţ de
fundaţie. Campania viitoare de cercetări va trebui să clarifice
această problemă.
Remarcăm totuşi că o astfel de situaţie, rară până în
prezent în această aşezare, pe baza observaţiilor realizate,
permite afirmarea existenţei unor soluţii constructive diferite,
utilizate în acelaşi timp în vederea construirii acestor structuri.
La fel, se poate afirma că înălţimea minimă a acestei
construcţii, cel puţin în această zonă era de 2,18 m, informaţie
ce poate fi considerată drept foarte importantă, mai ales dacă
avem în vedere puţinele cazuri în care s-au putut obţine astfel
de observaţii.
În St.8, pe latura de V a locuinţei, foarte probabil
amplasată central, a fost descoperită intrarea, pentru