pdf (15 MB) - cIMeC

Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2006
trei vase întregi: o cupă cu picior (culcată), o oală (ce sta pe
fund) peste care era aşezat un vas mic, sub formă de capac.
Pe fundul complexului a fost descoperit un castronaş pictat cu
bitum.
Cx. 32 – este o groapă cu un contur uşor oval (2,30 x 2,15
m), cu umplutura de culoare negricoasă. Pereţii neregulaţi, pe
alocuri cu trepte sunt înclinaţi în general spre interior; fundul
este uşor arcuit; adâncimea max. de 0,80 m. Ca inventar se
remarcă numeroase fragmente ceramice şi câteva fragmente
de râşniţe.
Cx. 33 este o groapă cu un contur uşor oval (3,30 x 3,00 m),
cu umplutura de culoare brun negricioasă. Pereţii gropii sunt
oblici sau uşor arcuiţi. Fundul este plat, prezentând doar o
uşoară alveolare în partea de S; adâncimea max. este de 0,90
m La 0,15 m deasupra fundului exista o fructieră, pusă cu
fundul în sus, iar la acelaşi nivel, însă la o distanţă de 1 m, au
fost descoperite părţile inferioare a două oale. A fost
descoperită o cantitate mare de ceramică şi material litic
(fragmente de topoare şlefuite şi fragmente de râşniţe).
Complexe speciale (cenotafuri)
M 1 (= Cx. 22) - complexul este de formă dreptunghiulară
(2,37 x 0,96 m) şi suprapune o groapă circulară mai veche
(22a – 1,57 x 1,55 m.). Groapa dreptunghiulară este orientată
pe direcţia SSE–NNV. Oasele nu s-au păstrat aproape deloc,
doar fragmente mici şi izolate de oase şi dinţi fiind cu greu
observabile. Starea foarte deteriorată a acestora nu a permis
recunoaşterea speciei cărora le aparţin. Un singur dinte a putut
fi conservat şi a fost determinat de Valentin Radu (MNIR) ca
fiind un dinte faringian de la un crap de 1 kg. La capătul
dinspre SSE al complexului se afla un vas ceramic spart. Doi
colţi de mistreţ erau probabil pandantive, dar starea de
deteriorare avansată a acestora nu permite mai multe
aprecieri. Inventarul complexului mai este constituit din diferite
piese din piatră: două topoare, un ciocan (sceptru), trei
şlefuitoare, din care două canelate, toate din piatră şlefuită, şi
12 piese din piatră cioplită (lame şi lamele, lame şi lamele cu
trunchiere retuşată, din care una şi cu lustru, un gratoar şi un
nucleu). În sfârşit, o scândură din lemn ars (sau doar
carbonizat) era pusă pe fundul gropii.
M 2 (= Cx. 24) - groapă de formă dreptunghiulară, cu
orientare SE-NV (1,40 x 0,65 m.). Nu s-au păstrat oasele, cu
excepţia unor fragmente mici şi izolate de oase calcinate care
ar putea aparţine mai degrabă unui animal (potrivit lui Andrei
Soficaru). Inventarul complexului e constituit din trei vase
ceramice şi 10 piese litice. Dintre acestea din urmă, o piesă
este şlefuită (un topor) iar 9 sunt cioplite (lame, lame cu
trunchiere retuşată, gratoare, o aşchie; dintre acestea, patru
piese prezintă lustru).
Pl. 39
Abstract:
The preventive excavations from „Vama” point were carried
out between February and May 2006 on a surface of 6000
square metres where two buildings, roads and parking lots are
going to be built. The humus was mechanically removed. The
mechanical removal of the humus revealed 33 archaeological
complexes that were submitted to research. There were mostly
pits, a few ditches, the wreckage of some burnt down
buildings, and two complexes with special features, possible
symbolic graves.
All the finds from this campaign were attributed to a
settlement from the Late Neolithic period (the Herpaly culture).
172
90. Hălmeag, com. Şercaia, jud. Braşov
Punct: Biserica evanghelică Hălmeag
Cod sit: 41836.08
Autorizaţia de cercetarea arheologică preventivă nr.
447/2006
Colectiv: Angel Istrate - responsabil (SC Damasus SRL)
Unul din cele mai interesante monumente săseşti timpurii,
biserica din Hălmeag păstrează într-o formă puţin alterată
arhitectura sec. XIII, cu frumoase elemente romanice. În
această zonă se bănuieşte după anumite indicii că ar fi existat
o cetate teutonă care, într-un document ceva mai târziu, este
amintită sub denumirea de „castrum Halmagen”.
În perioada 19 septembrie - 4 octombrie 2006 s-a realizat o
cercetare arheologică preventivă în exteriorul Bisericii
evanghelice din Hălmeag, jud. Braşov. Sondajele au avut
principal scop obţinerea informaţiilor necesare unui proiect de
restaurare. Au fost făcute trei sondaje: S1, 1,70 x 2 m, la
intersecţia dintre cor şi sacristia de pe partea de N a bisericii, S
2, 1,70 x 1,70 m, pe partea de N a bisericii, la intersecţia dintre
nava nordică şi turn, S3, 1,50 x 2,50 m, pe partea de S, la
intersecţia dintre navă şi turn.
În urma acestor investigaţii s-a stabilit că navele laterale au
fost construite concomitent cu structurile pe care le atribuim
turnurilor vestice. S-a putut observa folosirea aceloraşi
materiale de construcţie şi o manieră foarte asemănătoare de
montare a acestora în operă. O altă caracteristică importantă
este folosirea pe post de liat a lutului galben, simplu pe partea
sudică şi amestecat cu puţin pietriş şi var pe partea nordică, la
construirea fundaţiilor. În schimb, deasupra decroşului
fundaţiei, la nivelul soclului profilat şi al elevaţiei, este evidentă
folosirea unui mortar cu var şi nisip, de consistenţă slabă.
Această manieră de construcţie nu este însă o surpriză, ci
o caracteristică a celor mai vechi edificii realizate de saşi la
sosirea lor în Transilvania. În aceeaşi manieră a fost construită
de pildă şi bazilica de la Drăuşeni. Folosirea lutului drept liant
în fundaţii este interpretată de cercetători ca o măsură de
precauţie pentru a asigura permeabilitatea şi aerisirea
fundaţiilor.
Corul şi sacristia nordică prezintă însă caracteristici tehnice
complet diferite. Fundaţiile au fost înecate într-un mortar gri
extrem de dur, ce seamănă frapant cu un ciment, şi prezintă
un parament regulat. Totuşi, adâncimea de fundare este
identică cu cea a navelor, şi urmele unui soclu profilat
asemănător par de asemenea să pledeze în favoarea unui
singur şantier de construcţie. Acesta trebuie să fi avut însă mai
multe etape, pentru detalierea cărora se impun cercetări mai
ample.
Un alt aspect deosebit de important este acela că fundaţia
corului a deranjat un mormânt mai vechi.
Stratigrafia din exteriorul bisericii este extrem de simplă.
Solul viu, un lut galben nisipos, apare la o cotă medie de –3 m,
şi în el s-au adâncit fundaţiile construcţiei. El este suprapus
direct de este o umplutură castanie fără pigment de mortar,
conţinând în schimb pigmenţi ceramici şi de cărbune în
cantităţi variabile. În acest strat au fost săpate gropile unor
morminte ce preced construirea bisericii actuale, fără să fie
însă antrenat pigment de mortar.