pdf (15 MB) - cIMeC

23.12.2014 Views
Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2006 până la 0,20 m lăţime, încheindu-se rotunjit cu podeaua camerei de SSV. Podeaua L 3 pare să fi fost realizată direct pe solul antic de călcare, după incendierea vegetaţiei existente la întemeierea locuirii şi nivelarea terenului, fără o substrucţie lemnoasă evidentă, şi consta dintr-o lutuire cu argilă nisipoasă, aplicată într-un strat de până la 0,10 m grosime, cu o consistenţă şi arsură inegală (compactă, cărămizie la suprafaţa de călcare, şi sfărâmicioasă, brună-cenuşie şi neagră, la partea inferioară), refăcută de 2-3 ori. Podeaua camerei de NNE era mai sus cu aprox. 0,15-0,20 m decât cea a încăperii de SSV, nefiind exclusă amenajarea locuinţelor şi a interioarelor acestora în “trepte”, în funcţie de înclinarea terenului de construcţie. Dintre instalaţiile gospodăreşti casnice aflate la interiorul L 3, arătăm că au fost cercetate în întregime: cuptorul nr. 5/2003 (carourile 10-11 a-b, S VI), vatra cu gardină nr. 11 (caroul 10 a, S VI), vatra din camera de NNE (nr. 16/2005), peste care s-a realizat cuptorul nr. 11, cuptorul nr. 12/2006, din camera de SSV şi locul de măciniş, cu râşniţe şi frecătoare, aflat la S de vatra nr. 11. În prezentul raport vom discuta doar modalităţile de construcţie ale cuptoarelor 11 şi 12, deoarece prezintă numeroase similitudini. Cuptorul nr. 11 a fost construit utilizându-se vatra evoluată nr. 16/2005. Astfel, această vatră era amplasată aprox. în centrul camerei, avea o formă rectangulară, cu colţurile rotunjite (1,80 x 1,40 m), şi o grosime de cca. 10 cm, formând un mic podium faţă de podeaua încăperii. La partea superioară, într-o argilă bine epurată, cu nisip în compoziţie, vatra avea încastrate fragmente ceramice decorate în grupa stilistică ε, care formau un „pat” orizontal, peste care s-a aplicat o „scliviseală” care netezea şi orizontaliza suprafaţa instalaţiei. La un moment dat, peste vatră s-au construit pereţii cuptorului nr. 11, cu o grosime de cca. 20 cm la bază, 10 cm în elevaţie şi 5 cm la boltă. S-a păstrat foarte bine baza peretelui de SSE. Se pare că pereţii cuptorului formau o construcţie rectangulară cu latura de cca. 1,40 m. Gura cuptorului se afla spre NNE, unde podiumul vetrei excede suprafaţa descrisă de pereţi pe o lăţime de cca. 0,40 m. Acest cuptor a fost puternic afectat de locuirile Horodiştea-Erbiceni II şi Latène din această zonă. Cuptorul nr. 12 se afla în colţul () de SV al camerei de SSV al L 3, fiind surprins în carourile 7-8 a-b ale S VIII, pe o lungime de 0,80 m şi o lăţime de 1,30 – 1,40 m. Cuptorul a fost afectat de o serie de gropi Horodiştea-Erbiceni II şi Latène precum şi de mormântul contemporan, menţionat mai sus. Referitor la sistemul de construcţie al acestuia, arătăm că iniţial a fost construit un cuptor mai mic, desemnat drept 12 A, care, ulterior, a fost mărit căpătând forma şi înfăţişarea de la sfârşitul locuirii (12 B). În faza finală de evoluţie, cuptorul nr. 12 avea un podium rectangular, cu colţurile rotunjite, de cca. 20-25 cm înălţime, alcătuit din argilă cu nisip în compoziţie. Acest podium se încheia la bază oarecum rotunjit cu podeaua camerei. La partea superioară a acestui podium, a fost realizată vatra cuptorului, mai mică pentru prima fază şi extinsă în cea de-a doua fază, alcătuiră din fragmente ceramice Cucuteni A3 (descoperite în sit şi reîntrebuinţate) şi Cucuteni B, grupa stilistică ε, aranjate într-un strat de argilă amestecată cu cenuşă, care avea o duritate deosebită, în urma funcţionării căpătând o culoare gălbuie-cărămizie. În faţa cuptorului, în partea de NNE, acolo unde se afla şi gura acestuia, la 0,20 m de margine, au fost realizaţi pereţii instalaţiei, care aveau grosimi variabile: cca. 20 cm la bază, 10 cm în elevaţie şi 5 cm la boltă. De altfel, de pe vatră a fost recuperată o bucată mare de lipitură, provenind de la arcada gurii cuptorului. Peretele de SSE al cuptorului nr. 12 s-a păstrat pe o înălţime de 30-40 cm, ceilalţi fiind distruşi. Alinierea cuptoarelor nr. 11 şi 12 şi modul asemănător de construcţie ne determină să considerăm, cu titlu de ipoteză de lucru, că au avut o funcţionalitate similară, servind, probabil, pentru încălzirea caselor şi prepararea hranei, nefiind excluse şi alte destinaţii. Locuinţa nr. 5 - a început să fie cercetată în anul 2004, investigarea ei fiind legată de abordarea celorlalte complexe arheologice, contemporane sau nu. Astfel, sub nivelul de lutuieli de podea (platformă ), considerate a aparţine unei etape de construcţie, pe care am desemnat-o ca L 5 B, a fost descoperit alt orizont de lipituri (alcătuit din trei straturi suprapuse) împreună cu alte materiale arheologice, în special ceramică, cu o grosime de aprox. 25 cm (- 0, 55 – 0, 80 m), care considerăm că aparţin unei alte faze de evoluţie a construcţiei, desemnată drept L 5 A. Acest nivel suprapune nemijlocit complexul gropilor 51 şi 54 (Cucuteni B). Trebuie arătat că această locuinţă a fost foarte deranjată atât de construcţiile Horodiştea-Erbiceni II şi Latène, cât şi de cele legate de edificarea bisericii moderne. De aceea, nu trebuie exclusă nici ipoteza potrivit căreia această locuinţă ar putut fi etajată, mai ales dacă luăm în calcul şanţurile de fundaţie şi gropile de stâlpi, care au putut contribui la realizarea unei structuri de rezistenţă capabilă să susţină o asemenea construcţie. Din cauza deranjamentelor ulterioare locuirii Cucuteni B, nu a putut fi identificat, în suprafaţă plană, şanţul de fundaţie nr. 4, aflat la baza peretelui de V al L 5. Sub nivelul podelei L 5 A, deasupra gropilor 51 şi 54, se găsea un strat subţire de arsură, de cca. 5-6 cm, asemănător cu cel de sub L 1, L 3 şi L 8. Locuinţa nr. 8 - a început să fie cercetată în anul 2005, când au fost definite forma (rectangulară, axul lung pe direcţia NNE- SSV) şi dimensiunile în suprafaţa cercetată (5 m lungime şi 2,80 m lăţime), compartimentările acesteia (cele două camere, de SSV şi NNE, despărţite de o tindă) şi instalaţiile interioare, respectiv cuptoarele nr. 7 şi 8, potrivit camerelor menţionate. În anul 2006, au fost demontate cele două instalaţii interioare (cuptoarele nr. 7 şi 8), observându-se că vetrele acestora au fost construite cu fragmente ceramice în compoziţie. Astfel, vatra cuptorului nr. 7 se găsea pe un mic soclu, rectangular, păstrat parţial (1, 10 x 1 m) cu înălţime de 5-6 cm, şi consta dintr-o lipitură cu o grosime de cca. 5-6 cm, din argilă nisipoasă şi cenuşă, în care se aflau aplicate fragmente ceramice decorate în grupa stilistică ε. În întregimea ei, instalaţia era mai înaltă cu cca. 12 cm faţă de podeaua camerei de SSV. Cuptorul nr. 8 era circular, cu dimensiunile de 1,40 m, pe direcţia SSV-NNE, şi 1,10 m, pe linia VNV-ESE. Şi vatra sa avea fragmente ceramice în compoziţie, dar nu aşa de multe ca în cazul celorlalte cuptoare. În ceea ce priveşte pereţii exteriori, mai ales cel de ESE, a fost realizat pe un schelet de leaţuri şi împletituri de nuiele, prinse pe furci, „miezul” lipiturilor păstrate în elevaţie fiind de culoare negricioasă şi conserva amprente rotunde cu diametre diferite sau negativele lemnelor despicate cu icul. Acelaşi lucru se poate arăta şi pentru pereţii interiori, dintre cele două camere şi tindă. În zona cuptorului nr. 8, la SE de acesta, se găseau câteva lipituri de perete vitrifiate, unele cu amprente de 154

Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2006 nuiele, o dovadă că în acest loc incendiul a fost foarte puternic, degajând temperaturi de peste 1200° C. Podeaua L 8 pare să fi fost realizată direct pe solul antic de călcare şi consta dintr-o lutuială cu argilă nisipoasă, netezită, care prezenta porţiuni arse la brun-cărămiziu datorită incendiului care a distrus locuinţa. Nu este exclus ca, în camera de NNE, unele porţiuni de podea să fi fost realizare pe plase de nuiele şi alte materiale lemnoase, care alcătuiau o substrucţie uşoară. De asemenea, ca şi în cazul podelei L 3, consistenţa acesteia era diferită, mai compactă, bruncărămizie la suprafaţă, şi sfărâmicioasă, neagră-cenuşie, la partea inferioară. De altfel, ca şi în cazul L 1, L 3 şi L 5, sub podeaua L 8 se găsea un strat cvasiuniform de lut cu multă cenuşă în compoziţie, amestecat cu fragmente osteologice mărunţite, piese litice, materiale ceramice. Locuinţa nr. 10 - a fost identificată sub forma unei porţiuni de perete şi a câtorva lipituri de perete şi podea, descoperire în carourile 1-2 ale casetei G 8, aflate la nivelul L 3, care se continuă în porţiunea nesăpată dinspre N. În campania 2006, au fost cercetate mai multe gropi Cucuteni B: nr. 51, 54, 70-79, demne de a fi discutate mai pe larg fiind cele cu nr. 51, 54 şi 70. Astfel, gropile nr. 51 şi 54 formează un complex interesant, intersectându-se şi găsindu-se imediat sub L 5 A. La început, a fost săpată groapa nr. 51, care avea o formă circulară, un diametru fiind de 2 m, şi se adâncea până la –1, 60 m de la suprafaţa actuală de călcare. După ce a fost umplută cu straturi succesive de pământ brun, purtat şi cenuşă, amestecate cu diferite materiale arheologice, în partea sa estică a fost afectată de groapa nr. 54. Şi aceasta avea o formă circulară la partea superioară, dar era mult mai mare (un diametru era de 2,55 m). Partea inferioară a acesteia prezenta cel puţin doi lobi, o dovadă a faptului că exploatarea argilei nu s-a făcut după o formă preconcepută, aceştia adâncindu-se până la –2,20 m, de la suprafaţa actuală de călcare (lobul sudic), şi –2,45 m (lobul estic). Dacă săparea sa s-a făcut pentru împrumut de argilă, ulterior a servit ca groapă menajeră, depunerile reflectând diferite activităţi gospodăreşti din spaţiul vecin. Groapa nr. 70 se găsea la SE de L 8, săparea afectând peretele de NNE al L 4 (Cucuteni A). Aceasta a avut o formă circulară (diametrele 1, 35 x 1, 40 m), ad. sa fiind de –1,15 m de la nivelul actual de călcare. Umplutura sa cuprinde materiale specifice unei gropi menajere (fragmente ceramice, piese litice, materiale osteologice etc.). Şantul de fundaţie nr. 5 - după îndepărtarea vestigiilor locuirii Cucuteni B, în casetele G 4-G 5 şi în carourile 4-5 a-b ale SVI, a fost identificat un nou şanţ de fundaţie, desemnat cu nr. 5, paralel cu şanţul nr. 1 (al L1), care a aparţinut fie L 5, fie L 8, şi penetra complexul gropilor 51 şi 54 şi vestigiile L 4. Datorită faptului că zona a fost deranjată de B 5 (Latène), în stadiul actual al cercetărilor, nu se pot face alte precizări, campania din anul 2007 având darul să aducă doritele clarificări. Complexele Horodiştea-Erbiceni II În SVIII, carourile 7-9, au fost descoperite elementele locuinţei-colibă nr. 11 (Horodiştea-Erbiceni) cercetate anterior şi în S. VI şi cas. G 6/7-8, cu podea din pământ şi lespezi de gresie nisipoasă, sarmaţiană (aflate la ad. de 0, 65-0, 75 m de la nivelul actual de călcare), „aranjate” printre şi peste vestigiile locuinţei cucuteniene nr. 3. De asemenea, în zonă s-au observat foarte bine şi alinierea unor gropi de pari, care arată că aceasta avea o formă rectangulară (gr. nr. 57-59, 62-66). 155 De asemenea, dintre complexele de tip Horodiştea- Erbiceni II, trebuie menţionat cuptorul nr. 13, descoperit în carourile 5-6 şi 8 ale casetei G 8. Vatra acestuia era alcătuită din lipituri simple, cu aspect mozaicat, aplicate pe solul antic de călcare. Din partea superioară nu se mai păstra decât o porţiune circulată a pereţilor, spre V, cu grosimea de 8-10 cm, restul fiind distrus de locuirile ulterioare. Cuptorul pare să fi avut o formă circulară, cu diametrele de 1,20 m (E-V) x 1,05 m (N-S). Latène getic timpuriu (sec. V-III a.Chr.) La săparea şanţului de control pe lângă profilul nordic al şirului de casete G 4 – G 8, în caroul 3 al casetei G 8, în umplutura şanţului de apărare, începând cu – 0,95 m, a fost identificat colţul de SV al bordeiului Latène nr. 8 (B 8), care se adâncea până la – 1, 80 m de la suprafaţa actuală de călcare. Umplutura bordeiului era alcătuită dintr-un sol brun cu multă cenuşă la fundul construcţiei. Un nivel de refacere se găseşte între -1,26 şi -1,34 m, constând dintr-un strat brun-gălbui cu multă cenuşă şi fragmente ceramice. Pl. 34 Note: 1. N. Stoicescu, Repertoriul bibliografic al localităţilor şi monumentelor medievale din Moldova, DPCN, Biblioteca Monumentelor Istorice din România, Bucureşti, 1974, p. 293 şi nota 19 de la p. 305. Résume: Pendant les fouilles archéologiques de 2006, l’équipe de recherche a investigue les complexes de H 4 et H 9 (Cucuteni A3), en quelque sorte semblables au H 7, lesquels seront finalises dans la campagne de 2007. En même temps, a été finalise la recherche des H 3, H 5 A et B, H 8 (Cucuteni B1-2), avec des éléments de construction préserves (en particulier portions de parois et plancher et les fosses de fondation no. 4 et 5), les complexes intérieures (les fours no. 7 et 8, 11-12, les dernières évolues, avec podium; les places pour mouture), les complexes extérieures (les âtres et fosses, les plus importants étant no. 51 et 54). Du niveau Horodiştea-Erbiceni II, il doit mentionnée la finalisation de la recherche H 11 (cabane) et du four no 13, avec une architecture spécifique (plancher en grès sarmatiennes et fosses pour les piliers qui soutiennent le squelette en bois. Pour la couche Latène gétique précoce, soulignons la finalisation de l’étude de la hutte no. 5 et l’identification d’une autre hutte, no. 8 (m. 14-15, Cas. G 8). Studiul preliminar al materialelor faunistice descoperite în situl de la Feteşti (com. Adâncata, jud. Suceava) Romeo Cavaleriu, Luminiţa Bejenaru (Facultatea de Biologie, UAIC Iaşi) Aşezarea Feteşti – La Schit este situată în estul judeţului Suceava, la 15 km NE de oraşul Suceava, pe un platou structural înalt al Podişului Dragomirna (subunitate a Podişului Sucevei), pe malul drept al pârâului Grigoreşti, afluent al Siretului 1 . Cercetările arheologice care s-au desfăşurat în această aşezare au un caracter sistematic şi s-au derulat, până în prezent, de-a lungul a şapte campanii consecutive (2000- 2006), fiind săpată o suprafaţă de 380 m 2 , repartizată în mai multe sectoare. Pe această suprafaţă bogată în complexe de locuinţe (aşezări eneolitice, ale bronzului timpuriu, ale Latène-

Page 1 and 2: MINISTERUL CULTURII ŞI CULTELOR CO

Page 3: Cuprins Lista abrevierilor / 5 List

Page 6 and 7: Cronica cercetărilor arheologice d

Page 9: RAPOARTELE DE CERCETARE ARHEOLOGIC


































































































































































































Page 401: Cronica cercetărilor arheologice d

Page 405 and 406: Cronica cercetãrilor arheologice d






















































Page 513: INDICI




Page 523: Cronica cercetărilor arheologice d







fost

arheologice

fragmente

campania

partea

nivelul

fiind

zona

ceramice

descoperite

cimec

cimec.ro

pdf (15 MB) - cIMeC

pdf (15 MB) - cIMeC ... View more pdf (15 MB) - cIMeC

Delete template?

Save as template ?

pdf (15 MB) - cIMeC pdf (15 MB) - cIMeC