pdf (15 MB) - cIMeC

Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2006
Începem prezentarea rezultatelor investigaţiilor din
campania 2006 cu descrierea situaţiei nivelului Cucuteni A3,
identificat după epuizarea complexelor Cucuteni B1 şi B2,
acesta găsindu-se, acolo unde nu a fost deranjat, la –0,90 –1
m adâncime, faţă de nivelul actual de călcare. Acestuia îi
aparţin complexele aferente L 4 şi L 9, în parte asemănătoare
cu L (B) 7, care vor fi finalizate, aşa cum arătam, în campania
2007. L 4 a fost descoperită în SVI, carourile 2-8, şi Cas. G4-
G6, carourile 7-9, axul său lung aflându-se pe direcţia NV-SE.
Curăţarea la şpaclu a părţii superioare a vestigiilor
acesteia, care se aflau cu 0,08-0,10 m mai jos decât resturile L
8 (Cucuteni B), a condus la descoperirea de lutuieli de perete,
unele cu o grosime de până la 6-7 cm, cu amprente de nuiele
robuste (diametre de 2-3 cm) şi leaţuri despicate cu icul,
provenind, foarte probabil, de la o substrucţie lemnoasă,
alcătuită din furci şi împletituri de nuiele, unsă cu lut, aşa cum
au fost descoperite şi în cazul L 7. Lutuielile de pereţi şi plafon
se află în neorânduială, unele fiind căzute orizontal, altele pe
cant, peste vasele din inventarul interiorului locuinţei, care pare
să se găsească mai jos, cu aprox. 0,30-0,40 m faţă de nivelul
contemporan de călcare din exteriorul pereţilor. Este posibil să
ne aflăm, şi în acest caz, în faţa unei locuinţe parţial adâncite,
asemănătoare cu L 7.
De asemenea, au putut fi stabilite, cu relativă exactitate,
limitele celor două locuinţe Cucuteni A3. Marginea vestică a L 4
se găseşte pe direcţia m. 1, 45 al S VI şi m. 3 al S VII (Cas. G
4), limita sa nordică se află pe linia dintre S VI şi S VII (şirul de
casete G 4-G 6), fiind deranjată, în parte, de o serie de gropi
Cucuteni B (anterioare L 3 şi L 8), cum este cea cu nr. 70.
Deoarece marginea sa estică, sau a altei locuinţe Cucuteni A
(L 9), se găseşte în dreptul m. 10 (S VIII) şi m. 13 (S VII, cas G
8), fiind paralelă cu traseul şanţului de împrejmuire şi apărare,
luăm în calcul ipoteza că ne-am putea afla fie în faţa unei
singure case sau în situaţia a două construcţii alăturate, fapt
care trebuie rezolvat în campania viitoare de cercetări. Spre S,
locuinţa se prelungeşte sub un mormânt contemporan, al unui
tânăr căzut în Revoluţia de la Bucureşti (Decembrie 1989),
astfel încât această parte nu va putea fi săpată şi vom rămâne
doar pe tărâmul ipotezelor de lucru.
În ceea ce priveşte amenajările interioare ale L 4, s-a putut
constata că, în carourile 3 şi 4 a-b ale S VI, ne aflăm în faţa
unor porţiuni de perete interior, păstrat parţial, care despărţea
două încăperi. În cea sudică se găsea vatra 18 (V 18), care a
fost surprinsă pe o suprafaţă de o jumătate de m 2 , în caroul 4 b
(restul se „pierde” în porţiunea nesăpată de la S de S VI, adică
capătul vestic al S VIII), cu două niveluri de refacere (18 A şi
18 B), în vreme ce spre N, în caroul 3 b, se găsea cuptorul 14,
realizat din lutuieli subţiri (2-3 cm), unele cu amprente de
nuiele, asemănător parţial cu cuptorul nr. 9 din L 7. Toate
aceste elemente de planimetrie şi construcţie ale L 4 şi L 9 vor
fi elucidate prin investigaţie atentă în campania 2007.
Complexele Cucuteni B
Referitor la complexele Cucuteni B, în campania 2006,
menţionăm că s-au terminat de investigat L 3, 5 şi 8 şi a fost
identificată L 10, cu toate complexele interioare şi exterioare
(vetre, cuptoare, gropile nr. 51, 54, 70-79, şanţurile de fundaţie
VSV ale L 5 şi L 8 etc.).
Locuinţa nr. 3 - reamintim că L 3 a fost identificată în carourile
8-15 a-b ale SVI, casetele G 6-8 (sau carourile 9 a, 10 a-b, 11-
15 a-c ale S VII) şi în carourile 8-13 a-b ale S VIII,
prezentându-se sub forma a două niveluri de lipituri, cu o
grosime totală de 0,30 – 0,40 m (nivelul superior aparţinea
153
tavanului şi pereţilor arşi şi prăbuşiţi, iar nivelul inferior
reprezenta podeaua (platforma ) şi instalaţiile aferente, între
acestea infiltrându-se, în decursul timpului, un pământ cafeniunegricios
şi rădăcinile arborilor din zonă. A fost deranjată de o
serie de gropi de pari şi menajere ale construcţiilor ulterioare
din zonă (Horodiştea-Erbiceni II şi Latène).
În anul 2006 am acordat o atenţie deosebită investigării
modului de construire al părţii inferioare a acestei construcţii.
Deşi marea majoritate a lipiturilor de perete a fost studiată în
anii 2003 şi 2005, am putut, ca în cazul camerei de SSV, să ne
completăm observaţiile anterioare, interesante pentru diferitele
moduri şi tradiţii de construire a locuinţelor cucuteniene din
faza B.
După modul de dispunere al peretelui longitudinal de VNV
şi a laturii de ESE a podelei (platformă ), această locuinţă a
fost cvasi-dreptunghiulară, cu dimensiunile aproximative, în
suprafaţa săpată, de 5,40 m x 4,30 m, fiind paralelă cu
porţiunea şanţului de apărare în apropierea căreia a fost
construită. Din punct de vedere planimetric, L 3/2003 pare să fi
avut două camere (una de SSV, cu cuptorul 12 şi alte instalaţii
aferente şi alta de NNE, cu cuptorul 11).
Astfel, o parte dintre lipiturile de perete au confirmat faptul
că au fost aplicate pe o substrucţie de nuiele împletite, cu
grosimi variabile, de la 1 la 3-4 cm. În acelaşi timp, au fost
descoperite lutuieli masive, suprapuse pe mai multe niveluri (4-
6), cu feţele relativ netede, uneori cu o grosime remarcabilă
(10, 15 şi chiar 20 cm), cu pleavă şi paie în compoziţie,
provenind, fără îndoială de la pereţi groşi şi tavan, cu sau fără
urme de substrucţie lemnoasă (amprente de crengi groase,
leaţuri şi scânduri despicate/dulapi), care, dacă nu s-ar fi mulat
pe instalaţiile interioare, ar putea fi confundate, cu uşurinţă, cu
cele de podea/platformă. Masivitatea acestor lipituri, ne
permite emiterea a două ipoteze de lucru: fie este vorba de
perele gros de ESE al L 3, mult mai robust în dreptul şanţului
de apărare şi a eventualei palisade, fie ne aflăm în faţa unei
locuinţe etajate (turn ), podeaua catului superior prăbuşinduse
peste parter şi surprinzând in situ inventarul camerei de
SSV.
Peretele de VNV s-a păstrat discontinuu, pe o lungime de
aprox. 3,80 m, capătul său sudic pierzându-se în profilul sudic
al S VI. Era oarecum liniar, în dreptul V 11/2003, pentru ca, la
0,30 m S de aceasta, peretele să prezinte o curbură, cu arcul
în exterior, prin care a fost deplasat cu cca. 0,30 m spre ESE,
care a îngustat camera de SSV. Acesta curbură a peretelui
camerei de SSV crea, împreună cu „gardina” vetrei 11 un
cotlon în care se afla o râşniţă de mână (loc de măciniş ).
În ceea ce priveşte partea inferioară a peretelui de VNV,
aceasta pare să fi fost realizată pe o talpă/bârnă acoperită cu
lut, rezultând o plintă (lată de aprox. 0,20 m şi 0,10 m înălţime)
care a fost arsă diferit (nuanţele variază de la gălbui la
cărămiziu intens), în funcţie de cum s-a propagat incendiul. În
profilul sudic al S VI, în dreptul cuptorului 12, se observă că
acest perete s-a ruinat atât spre interior, acoperind parţial
această instalaţie, cât şi spre exterior.
La demontarea peretelui median, dintre camerele de NNE
şi SSV, s-a observat că acesta era construit din argilă, cu
multe materiale vegetale în compoziţie, aplicată, probabil, pe o
substrucţie realizată din împletituri de nuiele, care nu se poate
decela, din păcate, din masa lutuielilor, miezul acestora fiind
brun-cenuşiu cu unele amprente negricioase, care pot proveni
de la combustia materialului lemnos. Grosimea peretelui era
de cca. 0,10 m, în elevaţie, în timp ce baza acestuia ajungea