pdf (15 MB) - cIMeC

Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2006
însă un vârf de săgeată de fier (tipul cu trei aripioare), pătruns
din spate între coaste şi care probabil a cauzat moartea
persoanei.
Mormintele mai târzii se deosebesc de cele din secolul al
XII-lea prin faptul că nu au nişă în dreptul capului, iar braţele
sunt puse pe piept sau abdomen. Foarte multe morminte au
fost deranjate de înmormântări ulterioare, în câteva dintre ele
găsindu-se resturi de lemn şi cuie de fier de la sicrie. Un singur
mormânt M.13/2006 a avut inventar cinci inele de bronz (4
verigi simple şi unul cu chaton – probabil sec. XIV-XV) şi o
verigă mai mică, tot de bronz, în zona abdomenului. De la
mormintele deranjate, fără a putea preciza complexul, s-au mai
găsit: un inel verigă de bronz, asemănător cu cele patru din
M.13/2006, precum şi un altul dintr-un metal alb (argint), ce
pare a fi însă modern.
Sub actualul zid de incintă a apărut fundaţia unei
construcţii care continuă în afara incintei şi pare a intra sub
drumul asfaltat. Fundaţia este alcătuită din bolovani de piatră
legaţi cu mortar var-nisip şi are grosimea de cca. 0,80-1 m. În
stadiul actual al cercetărilor nu putem preciza cronologia şi la
ce a servit această construcţie, ci doar că deasupra ei au fost
găsite fragmente ceramice aparţinând sec. XVI-XVII, ceea ce
dovedeşte faptul că în această perioadă a fost demantelată.
În afara materialelor deja menţionate s-au mai găsit fragmente
ceramice aparţinând mai multor epoci: bronzului, romană şi
medievală. Depunerile din epoca romană sunt foarte
consistente 0,50-0,60 m, din ele rezultând în afara ceramicii şi
câteva fragmente de sticlă. Datorită numărului mare de
înmormântări practicate în această zonă a curţii bisericii,
materialele sunt foarte amestecate şi nu putem avea nici o
stratigrafie care să ne permită stabilirea de raporturi între
fundaţia apărută sub zidul de incintă şi diferitele faze de
construcţie ale bisericii. Campania viitoare, probabil, ne va
ajuta să obţinem date în plus în ceea ce priveşte această
construcţie.
Obiectivul urmărit în 2007 este acelaşi ca şi în 2006, la
care se adaugă posibilitatea de a lua probe de sol pentru un
studiu paleobotanic în colaborare cu o instituţie din străinătate.
Materialele arheologice rezultate în urma campaniei se află
în depozitele IAB.
Bibliografie:
Adrian Ioniţă, Dan Căpăţână, Nikolaus Boroffka, Rodica
Boroffka, Adrian Popescu, Feldioara/Marienburg Contribuţii
arheologice la istoria Ţării Bârsei, Archäologische Beiträge zur
Geschichte des Burzenlandes, Bucureşti, Ed. Academiei,
2004.
80. Feteşti, com Adâncata, jud. Suceava
Punct: La Schit
Cod sit: 146842.01
Cercetare arheologică neautorizată
Colectiv: Dumitru D. Boghian – responsabil; Sorin
Ignătescu (UŞtcM Suceava); Ion Mareş, Bogdan-Petru
Niculică (CMB Suceava)
Situl arheologic Feteşti – La Schit este amplasat pe platoul
structural din nord-estul satului Feteşti, unde a funcţionat, la
sfârşitul sec. al XVIII-lea şi la începutul celui următor, o mică
152
aşezare monahală 1 . Acesta este situat pe dreapta pârâului
Grigoreşti, afluent al Siretului, pe teritoriul satului Grigoreşti,
com. Siminicea (fig. 1-2). Cea mai importantă parte a sitului se
află în curtea bisericii „Sf. Nicolae”, care funcţionează ca
biserică a satului Feteşti, restul aşezării fiind acoperit de
pădurea înconjurătoare şi de o livadă de nuci.
Menţionăm, aşa cum am făcut şi în rapoartele precedente,
că situl nu se mai păstrează decât într-o proporţie de 30 %,
restul acestuia fiind distrus de alunecările de teren
(actualmente parţial stabilizate prin plantarea unei păduri tinere
de foioase), de construcţiile moderne şi contemporane şi de
înmormântările, din ce în ce mai numeroase, în cadrul
cimitirului aferent bisericii satului Feteşti, astfel încât, foarte
curând, acesta va fi distrus în totalitate. În aceste condiţii, deşi
cercetările arheologice au fost întreprinse sistematic, potrivit
unei riguroase metodologii ştiinţifice, au şi un evident caracter
de salvare a datelor şi materialelor provenind din toate etapele
de locuire de aici.
În cele şapte campanii de cercetări arheologice (2000-
2006), desfăşurate până în prezent, au fost identificate mai
multe niveluri de locuire (Cucuteni A3, aspectul regional
Hăbăşeşti, Cucuteni B1 şi B2, Horodiştea – Erbiceni II, Latène
getic timpuriu, Evul Mediu târziu, moderne şi contemporane),
fapt care a contribuit la desemnarea sitului de la Feteşti-La
Schit ca şantier arheologic – şcoală, pentru studenţii şi
masteranzii de la Facultatea de Istorie şi Geografie a UŞtcM
Suceava. În campania din anul 2006, la practica arheologică
de pe şantierul de la Feteşti-La Schit a participat şi un grup de
studenţi de la Facultatea de Istorie din cadrul Universităţii
Naţionale ”Yu. Fedkovici” din Cernăuţi (Ucraina).
În campania din anul 2006 (3 iulie-4 august 2006, 21-27
septembrie 2006, 4-5, 10, 23-25 octombrie 2006, 14-15
noiembrie 2006), ne-am propus, în continuitatea cercetărilor
din 2004-2005, şi în parte am reuşit, să încheiem investigarea
a patru secţiuni: capătul nordic al S I (6 m 2 ), S VI (30 m 2 ), S VII
(Cas. G4-G8, 45 m 2 ), S VIII (12 m 2 ), reprezentând o suprafaţă
de 93 m 2 . Pentru o mai bună înţelegere a modului de
construcţie a L 3/2003, a planimetriei acesteia şi a raporturilor
cu şanţul interior de împrejmuire al aşezării, secţiunea VIII a
fost prelungită cu un metru, fapt care a condus la descoperirea
altor complexe interesante, despre care vom vorbi în
continuare.
Din cauza numărului redus de studenţi practicanţi, a
condiţiilor meteo neprielnice şi a complexităţii depunerilor
arheologice, la sfârşitul perioadei de practică arheologică a mai
rămas de cercetat nivelul Cucuteni A3, care în aceste secţiuni
se păstrează mult mai bine, decât în alte părţi ale sitului,
respectiv locuinţele de suprafaţă nr. 4 şi 9, pe care intenţionăm
să-l cercetăm în totalitate în campania 2007.
Materialele arheologice rezultate din săpături se află
depuse, împreună cu documentaţia de şantier, la Laboratorul
de Arheologie al Facultăţii de Istorie şi Geografie din cadrul
UŞtcM Suceava, unde se efectuează conservarea, restaurarea
şi procesarea sa ştiinţifică şi didactică. Menţionăm că o parte
dintre materialele arheologice cucuteniene descoperite în situl
de la Feteşti-La Schit au participat, în acest an, la expoziţiile:
Dyes in History and Archaeology/Coloranţi în istorie şi
arheologie, Suceava, septembrie-decembrie 2006, şi
CUCUTENI, un univers mereu inedit, Bacău, octombriedecembrie
2006.
Complexele Cucuteni A3