pdf (15 MB) - cIMeC

Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2006
aici şi pe cea din exteriorul tumului propriu-zis) şi randamentul
utilajului folosit ne-a permis să finalizăm această acţiune întrun
tip rezonabil. Pentru că primii, în general, 0,30 de m ai
stratigrafiei fuseseră afectaţi de lucrările agricole exact aceştia
au fost îndepărtaţi mecanic. Fineţea paradoxală a decapării a
condus la descoperirea unor complexe, reprezentate în
general de gropi. Acestora li se adaugă o serie de zone de
arsură – locuri de foc, fără a reprezenta vetre, ci numai mici
spaţii unde un foc ocazional a înroşit sedimentul. Toate aceste
descoperiri se plasează în zona presupusului tumul.
Stratigrafia fiind identică cu cea din întreg spaţiul considerat de
noi a aparţine staţiunii din Hallstatt-ul timpuriu, am concluzionat
că alveolarea pozitivă a terenului nu este una antropică. Cu
alte cuvinte nu ne-am aflat în prezenţa unui tumul.
De aceea, ulterior decapării mecanice, cercetarea a
continuat prin trasarea de secţiuni paralele cu axul E-V al
caroiajului iniţial al movilei (păstrând caroiajul suprafeţelor
iniţiale). În unele cazuri, după cercetarea complexelor,
adâncirea în sterilul arheologic s-a realizat, de asemenea,
mecanic, până la adâncimi care să înlăture riscul de a nu
surprinde posibile complexe adâncite.
În cazul descoperirii de complexe au fost trasate şi
cercetate o serie de casete de dimensiuni variabile.
Nivelul de cultură (11), deşi cvasi-prezent, este absent
dintr-o serie de secţiuni, plasate spre limitele estice ale staţiunii
sau pe pantele Văii Femeii Frumoase. Lipsa acestuia din
zonele estice nu poate presupune decât că, de fapt, spaţiul
locuit este mai mic decât suprafaţa pe care s-au răspândit
materialele arheologice. Extrem de puţine şi de rulate, acestea
se plasează fie în segmentul arabil al stratigrafiei (nivelul 4), fie
în nivelul 9 (la partea sa superioară). Această situaţie
stratigrafică se menţine (începând din dreptul km 047+000)
până aprox. în dreptul km 047+280.
În ceea ce priveşte lipsa nivelului de cultură pe panta nordestică
a văii Pârâului Femeii Frumoase, situaţia se datorează
antrenării întregului material arheologic şi două niveluri
stratigrafice spre josul pantei (pluvial).
Nivelul 11 s-a format în dauna nivelului 9 (aşa cum am
amintit) şi, uneori, afectând şi nivelul 5. Astfel, în general, în
zona aşezării propriu-zise nivelul 11 înlocuieşte stratigrafic
nivelul 9, pentru ca în unele cazuri se înlocuiască şi nivelul 5.
Cercetarea staţiunii a cunoscut două mari etape. Cea
dintâi a fost în concordanţă cu necesitatea delimitării cât mai
exacte a spaţiului care adăpostea resturi antropice, urmată
apoi de sondaje de natură preventivă menite a asigura un
control stratigrafic cât mai ferm (include, în general secţiunile
din campania 2005 şi cele trasate şi cercetate în prima parte a
campaniei 2006).
Exceptând cele două secţiuni cercetate în campania 2005,
care au relevat acel sol antropizat (nivelul 11), nu am
descoperit o altă depunere de acest tip decât începând aprox.
cu km 047+220. Ne aflăm cu siguranţă în exteriorul aşezării,
ceramica şi celelalte materiale prezente în aceste secţiuni fiind
antrenate. Amplasată la limita zonei în care a reapărut nivelul
de sol antropizat a fost descoperită o groapă ovală (Cx11),
puţin adâncă şi având în compoziţia umpluturii numai câteva
fragmente ceramice.
Adăugând acestui spaţiu de 220 m liniari de autostradă cei
cca. 30 de m de pe versantul estic al văii, spălat de ploi,
suprafaţa cercetabilă efectivă a staţiunii se redusese la 150 m
liniari de autostradă (pe o bandă de 50 m lăţime).
150
În această primă etapă au fost trasate şi cercetate 28 de
secţiuni (dintre care şapte în campania 2005). Aşa cum am
menţionat în dese rânduri, stratigrafia este comună întregii
zone, exceptând secţiunile amintite. Una din acestea secţiuni a
secţionat întregul ax al viitoarei autostrăzi, având capetele
aprox. în dreptul km 047+150 şi, respectiv, km 047+200.
Cea de-a doua etapă a vizat cercetarea presupusului tumul
care părea că suprapune aşezarea. A urmat caroierea sa pe
sferturi păstrându-se un martor de control stratigrafic în cruce
(cu îmbinarea aprox. pe centrul său). Continuarea cercetării în
suprafeţele astfel deschise (TA – 28 x 26 m şi TB – 26 x 21 m,
corespunzând celor două sferturi ale movilei suprapuse de
banda de 50 m a viitoarei autostrăzi) a relevat însă aceeaşi
stratigrafie (descrisă mai sus) ca cea din exteriorul
presupusului tumul, evident, exceptând complexele
descoperite. Din păcate, aşadar, movila s-a dovedit în cele din
urmă a fi stric naturală, formată prin dublă eroziune, spre V pe
pantele pârâului Femeii Frumoase, iar spre E şi N pe o
alveolare de mică amplitutidine altimetrică, dar bine conturată
spaţial.
Ca urmare a acestei concluzii, cele două suprafeţe (fostele
sferturi ale tumului) au fost cercetate ulterior prin secţiuni
paralele şi perpendiculare pe martorul stratigrafic (păstrânduse
însă caroiajul iniţial al suprafeţelor – format din cifre arabe
pe latura orientată aprox. N-S şi cifre romane pe latura E-V). În
unele cazuri, pentru un control stratigrafic suplimentar, unele
dintre aceste secţiuni au fost adâncite în sterilul arheologic prin
aceleaşi mijloace mecanice.
Au fost descoperite şi cercetate şapte gropi (Cx 3, 11-12,
14-16, 18) – de formă circulară sau ovală în plan, cu
dimensiuni variabile, o locuinţă adâncită (Cx 17) şi o lentilă
coerentă stratigrafic de sediment ars (Cx 13), putând
reprezenta locul unei vetre – singurele complexe identificate în
această staţiune. Acestea sunt amplasate aprox. între km
047+220 şi 047+340.
Complexele 17 (locuinţa adâncită), 14 (o groapă) şi 13
(lentila de sediment atins de foc) puteau face parte dintr-o
singură unitate de locuire. Omogenizarea pedogenetică, însă,
nu a permis observarea vreunei legături stratigrafice orizontale
între acestea, partea superioară a gropilor (Cx 14) şi lentila de
lut ars fiind acoperite de nivelul 11 şi suprapunând stratigrafic
nivelul 6.
Majoritatea materialului arheologic (exceptând resturile
osteologice) a fost descoperit în ceea ce am numit solul
antropizat (nivelul 11). Este extrem de fragmentat, de mici
dimensiuni, cu suprafeţele exterioare corodate, părând, în
general rulat. Mai cu seamă în gropile care au adâncimi de
peste 1 m, fragmentele ceramice (ca şi cele osteologice) s-au
conservat superior. Este, fără, îndoială, efectul acţiunii mai
puţin intense a factorilor fizico-chimici.
Materialul ceramic şi petrografic, aflat în curs de
prelucrare, a fost integral spălat şi marcat. De asemenea, au
realizate determinări petrografice şi arheozoologice.
Cantitativ, ceramica este cea mai importantă categorie de
material arheologic descoperit. În general, este vorba de un
singur tip de pastă – grosieră, neomogenă, dimensiunile
incluziunilor (minerale, cuarţitice şi ceramică pisată) fiind
majoritar încadrate în intervalul 2-4 mm. Un subtip al acestuia
vizează numai dimensiunile caracteristicilor dimensionale ale
incluziunilor curţitice, care nu depăşesc 1 mm.
Diferă, însă, tratamentul suprafeţelor exterioare care este
în concordanţă şi cu tipul de ardere. Cele două mari categorii