pdf (15 MB) - cIMeC

Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2006
instalaţia traversează o mare partea a sitului, anul acesta am
realizat o nouă secţiune în zona centrală (S2: L= 20 m, l= 2 m).
Începând cu m. 3 şi până dincolo de m. 5 s-au găsit chirpici
compacţi de la o locuinţă cucuteniană L2. Secţiunea S2 a
surprins doar latura sud-vestică a locuinţei L2, restul
continuând în afara acesteia spre NE şi SE.
În partea de S a locuinţei L2 (în imediata apropiere) s-au
găsit câteva pietre arse şi un complex ceramic alcătuit din
fragmente ceramice grosiere (vase de provizii) cu urme de
angobă. La m. 6 a fost descoperit şi un gratoar dublu retuşat,
din silex de Prut. Vestigiile cucuteniene apar în acest sector la
-0,60 m. Începând cu caroul 13 la o adâncime cuprinsă între -
0,40 şi -0,60 m au fost descoperiţi chirpici compacţi de la o
nouă locuinţă - L3.
Dacă pentru L2 am suprins doar latura sud-vestică a
acesteia, pentru L3 masa compactă de lutuială de perete
apare pe întregul spaţiu săpat între caroul 13 şi caroul 20. Cu
toate acestea chirpicul continuă şi în afara secţiunii S2 atât
spre V cât şi spre E si NE.
În partea centrală a fost identificat un nou complex ceramic
alcătuit din fragmente ceramice de la cîteva vase cucuteniene
reîntregibile.
Chirpicul poartă amprenta parilor şi nuielelor din structura
iniţială a pereţilor. Unii chirpici sunt făţuiţi pe o parte sau pe
ambele părţi. În preajma locuinţei L3 s-au găsit şi câteva aşchii
din silex de Prut cu urmă de uzură sau retuşe. De asemenea,
s-a descoperit un alt gratoar dublu pe lamă, uşor concav cu
crestă ”a crete”, din silex de Prut patinat. Este posibil ca
această piesă paleolitică să fi fost adusă din situl gravettian din
amonte (1 km). A fost retuşat pe toate laturile, iar părţile active
sunt convexe. Mai păstrează urme de cortex rulat, dar în mare
parte a fost înlăturat printr-o cioplire sumară.
Pictura policromă se păstrează într-o formă mediocră, dar
majoritatea fragmentelor ceramice poartă urme vagi de pictură
iniţială.
În caroul 20, în afara locuinţei L3 s-au descoperit o
nicovală şi câteva oase de animale.
Am constatat că chirpicul locuinţei L3 apare mult mai la
suprafaţă faţă de cel din locuiţa L2 (-0,30 faţă de -0,40 la L2)
ceea ce ne arată că platoul interfluvial avea o uşoară pantă
dinspre NV spre SE. Cu cât ne deplasăm mai mult spre SE
sau S, cu atât nivelul arheologic cucutenian este la adâncime
mai mare.
Abstract:
The section SII was drawn in the central zone of the site.
There were discovered Aeneolithic remains (Cucuteni A-B) and
part of a mediaeval house. Along the SII section there were
discovered two houses from Cucuteni Culture (L2 and L3).
From L2 house we found the west side, this continuing to
east and north-east.
The house (L3) was excavated right in the centre. Both
houses had a NW-SE orientation and a rectangular form.
75. Enisala, com. Sarichioi, jud. Tulcea
Punct: Palanca
Cod sit: 161197.01
Cercetare arheologică neautorizată
Colectiv: Gabriel Jugănaru - responsabil, Sorin Ailincăi
(ICEM Tulcea), Alexandra Clara Ţârlea (FIB), Mirela
Vernescu (M Brăila)
Situl de la Enisala „Palanca”, com. Sarichioi, jud. Tulcea
este situat la ieşirea nordică a localităţii pe partea dreaptă a
drumului judeţean ce duce la Sarichioi. Ca repere importante
în identificarea punctului putem menţiona vecinătatea cetăţii
medievale dar şi digul ridicat pentru a separa lacul Babadag de
lacul Razelm.
În prezent monumentul este ameninţat de deschiderea de
către săteni a mai multor puncte improvizate de extragere a
lutului dar şi de prăbuşirea falezei dinspre lacul Razelm. În
ultimii ani a fost înregistrată o distrugere pe o suprafaţă de
peste 200 m 2 . În primăvara anului 2006 a fost efectuată ilegal o
altă intervenţie cu escavatorul pe suprafaţa sitului, dar
sesizările şi constatările poliţiei locale şi judeţene au rămas
fără rezultat.
Primele sondaje au fost efectuate de S. Morintz în 1969,
cercetătorul identificând vestigii atribuite culturilor Gumelniţa,
Folteşti I, Coslogeni, Babadag dar şi de epocă romană şi
medievală 1 . Cercetările din 1979 efectuate de Gh. Mănucu –
Adameşteanu şi E. Lăzurcă au evidenţiat existenţa unei
aşezări din faza a III-a a culturii Babadag şi a unei necropole
medievale databile în sec. XIV-XV 2 . În 1986 punctul a fost
investigat şi de S. Baranschi, rezultatele cercetărilor din
această campanie fiind în curs de publicare 3 .
Observând starea deplorantă a sitului în anul 2002,
colectivul şantierului Babadag a solicitat începând cu 2003
autorizaţii pentru cercetări de salvare în jurul unei suprafeţe
distruse de o lutărie. În perioada 2003 – 2005 s-a reuşit
cercetarea integrală a zonei ameninţate cu distrugerea,
rezultatele acestor campanii fiind redate anual în CCA. În anul
2005 a fost făcută şi o ridicare topografică a sitului şi a fost
întocmit un plan de cercetare sistematică.
Cercetarea arheologică s-a desfăşurat în perioada 6.07. –
21.07. 2006. Campania din anul 2006 a fost prima desfăşurată
în planul unei cercetări sistematice, având în vedere finalizarea
în campania 2005 a cercetărilor din jurul lutăriei din zona NE a
sitului, căreia i-am dedicat trei campanii arheologice de
salvare.
Conform planului de cercetare conceput de membrii
colectivului, am decis o cercetare în suprafaţă a zonei falezei
ameninţate cu prăbuşirea, dar şi extinderea cercetărilor la S de
secţiunile deschise în campania 2003, după cum urmează:
S V – este amplasată în continuarea sudică a secţiunii I
(2003), la o distanţă de 14 m. Dimensiunile acesteia sunt de 4
x 16 m. În această suprafaţă au fost identificate două gropi
numerotate cu 1 şi 2 ce conţineau puţin material hallstattian
atribuit fazei a treia a culturii Babadag, dar şi urmele unei
secţiuni orientate NS efectuată probabil de S. Morintz în 1969.
S VI – a fost trasată paralel cu secţiunile I şi II (2003), pe
acelaşi aliniament, cu un martor stratigrafic ce o separă de S II
cu o gr. de 0,50 m. Dimensiunile acesteia sunt de 4 x 10 m.
Depunerile arheologice măsoară cu mici oscilaţii 0,50 m fiind
situate sub un strat de depuneri recente de 0,20 m. Densitatea
complexelor din această suprafaţă este sensibil mai mare, fiind
cercetate nu mai puţin de 9 gropi dintre care patru cu materiale
hallstattiene şi 5 cu materiale de epocă medievală.
S VII – este amplasată în acelaşi aliniament cu S I, S II şi S VI,
la o distanţă de 5 m faţă de S VI. Cercetările au ajuns la baza
145