pdf (15 MB) - cIMeC

Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2006
surprinsă la răzuială, este de formă dreptunghiulară, iar pe
marginile ei, în interior, au fost depuse bucăţi din lemnele arse
aproape complet pe rugul funerar. În interiorul gropii au mai
apărut resturile cremaţiei şi câteva fragmente ceramice
reîntregibile. Mormântul a fost găsit la ad. de 1,35 m. În capătul
vestic al secţiunii a apărut un bol roman, in situ, probabil
componentă a unui mormânt roman distrus de Dunăre
deoarece acest vas se afla în partea de S a secţiunii chiar la
marginea dinspre Dunăre a acesteia, şi un fragment de
statuetă din epoca bronzului, de tip Gârla Mare, dovadă că
cimitirul roman a suprapus şi distrus o necropolă de incineraţie
de tip Gârla Mare, situaţie întâlnită şi în secţiunea S II/2005.
Fragmentul de statuetă a fost descoperit în poziţie secundară.
De asemenea, au fost găsite în toată secţiunea, pe lângă
fragmente ceramice de tip Gârla Mare, şi câteva cioburi de la
vase romane din sticlă.
În secţiunea S IV/2006, aprox. în partea centrală a
acesteia, au apărut, în partea superioară, numeroşi bolovani
de calcar, fragmente de cărămizi şi olane, un vas roman şi un
opaiţ care e posibil să provină de la mormântul semnalat, în
zonă, cu mai mulţi ani în urmă, mormânt amintit de noi mai
sus. Din considerente financiare nu am putut săpa până la
solul viu.
Pentru realizarea unei verificări stratigrafice, am trasat o
secţiune, S V/2006, cu orientare N-S. Imediat sub stratul
vegetal, au apărut două fragmente de tăviţe datate în epoca
bronzului, cultura Gârla Mare, una în partea nordică a secţiunii
şi cealaltă în partea sudică care provin de la morminte de
incineraţie distruse. Nu au fost găsite materiale arheologice
romane.
Având în vedere faptul că în secţiunea S II/2005 au fost
descoperite trei morminte romane şi două complexe
arheologice datate în aceeaşi vreme, am realizat o extindere,
spre N, cu 3,5 m, a secţiunii cercetate în anul 2005 pentru a
verifica dacă nu mai există şi alte morminte. Astfel, în
jumătatea vestică a secţiunii au apărut trei morminte de
incineraţie, M 5, M 6 şi M 7, în care oasele au fost depuse în
groapă. Mormintele 5 şi 7 au avut ca inventar funerar trei
urcioare, iar mormântul M 6, doar două. Izolat, a apărut în
această secţiune şi un fragment de opaiţ ştampilat care avea
iniţialele IANU, probabil de la IANUARIUS.
În urma unei cercetări arheologice de suprafaţă făcută pe
grindul Nisipul Mare aflat la 2 km V de fostul pichet de grăniceri
din Desa, s-a găsit, într-o locuinţă de tip Dridu, mai precis întrun
bordei cu pietrar, un fragment de cărămidă pe care se
observă partea inferioară a cifrei III şi litera G, probabil
legiunea XIII GEMINA, staţionată la Ratiaria şi un detaşament
mutat pentru o vreme la Desa.
În punctul „Castraviţa” a fost deschisă o suprafaţă, S
XVI/2006, cu dimensiunile de 6 m x 6 m, situată la V de
secţiunile S XV/2004 şi S VI/2002 (Planşa V). Această
suprafaţă a fost trasată pentru a se verifica dacă mai există şi
alte morminte de incineraţie de tip Verbicioara, în afara celor
descoperite în campaniile 2001 şi 2004 în secţiunile S I şi S
XV. Nu au fost găsite morminte dar au apărut, un vas de tip
Basarabi spart pe loc, din vechime, dărâmături şi o altă parte
de la fundaţia romană identificată în anul 2001, în secţiunea S
III - aflată la NE de suprafaţa cercetată în acest an. Au apărut
izolat fragmente ceramice care provin de la urne de tip
Verbicioara dovadă că acestea au fost distruse de construcţia
romană. Rămâne ca în campaniile viitoare să facem verificări
atât la N cât şi la S şi E de secţiunile S XV/2004, S I/2001 şi S
144
VI/2002 pentru a vedea dacă cele două morminte de tip
Verbicioara sunt izolate sau fac parte dintr-o necropolă –
eventual distrusă.
Deşi cercetările arheologice nu au avut o amploare prea
mare datorită lipsei fondurilor destinate cercetărilor, se află
oarecum la început, analizând descoperirile întâmplătoare din
zonă, aprecierile făcute de Dumitru Tudor şi Octavian Toropu
şi rezultatele investigaţiilor noastre, afirmăm ipotetic că
aşezarea şi castrul de la Desa au suferit în perioada lor de
existenţă două distrugeri majore, una petrecută la jumătatea
sec. III p. Chr., moment confirmat şi de descoperirile monetare
din zonă, care se întrerup în vremea împăratului Filip Arabul
(244-249), şi a doua, a avut loc după o perioadă de acalmie
din timpul împăraţilor Licinius (308-323), Constantin cel Mare
(306-337), Constans (333-350) şi Constantius (327-361).
Afirmaţia este susţinută şi de descoperirea întâmplătoare cu
ani în urmă a fragmentului de cărămidă romană care
păstrează, imprimată în pasta crudă, ştampila legiunii XIII
Gemina 2 . Din punct de vedere cronologic, ultimele monede
descoperite întâmplător în zona de interes arheologic de la
Desa datează, aşa cum am arătat, din vremea împăratului
Constantius (327-361).
În aceste condiţii, existenţa castrului şi a aşezării de la
Desa în perioada romană târzie a fost strâns legată de cetatea
romano-bizantină din puternicul centru economic, politic,
cultural şi militar de la Ratiaria (Arčar-Bulgaria). După anul
442, când se consideră că Ratiaria a fost distrusă de huni, este
posibil ca nici castrul de la Desa să nu mai fi supravieţuit, în
eventualitatea că nu fusese distrus până atunci 3
Ne propunem, în continuare, să extindem cercetările în
cele două situri arheologice, „Castraviţa” şi „La Ruptură”, - atât
cât se mai păstrează – deoarece ele sunt afectate, de la an la
an, de surparea malului nisipos al Dunării şi să stabilim
raportul cronologic dintre acestea.
Note:
1. Numerotarea mormintelor se face in continuarea celor
descoperite în campania 2005.
2. Pentru bibliografie vezi, H. Dessan, Inscriptiones Latinae
Selectae, I-III, 1892-1916, nr. 9113; D. Tudor, Anuarul
Institutului de Studii Clasice 2, Cluj-Sibiu, 1933-1935, p. 187,
nr. 10; idem, SCIV 9, 2, 1960, p. 345, nr. 36; idem, Oltenia
Romană, Bucureşti, 1968, p. 102 în Suplementum
Epigraphicum nr. 437.
3. O. Toropu, op. cit., pp. 34-35 şi notele aferente.
74. Dolheşti, com. Dolheşti, jud. Iaşi
Punct: La Ulm
Cod sit: 96913.01
Autorizaţia de cercetare arheologică preventivă nr. 8/2006
Colectiv : Vicu Merlan, Paul Salomeia (M Huşi)
Obiective: descărcarea terenului de sarcină arheologică pe
unde trece instalaţia de aducţiune a apei potabile în satul
Dolheşti; salvarea locuinţelor nr. 2 şi nr. 3; săparea secţiunii
S2; decopertarea parţială a locuinţelor L1 şi L2; surprinderea a
două complexe ceramice cucuteniene.
Secţiunea SI a fost realizată în partea de S a sitului la cca.
20 m faţă de bazinul gravitaţional de apă potabilă. Deoarece