pdf (15 MB) - cIMeC

Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2006
au apărut mai multe fragmente ceramice din pastă fină, dar şi
grosieră de culoare neagră, unele fragmente prezentând
incizii; acest nivel de locuire a apărut între m. 8 - 13,40, adică
această locuinţă de suprafaţă avea o lungime de 5,40 m;
locuirea la care ne refeim apare la o adâncime de 0,90 m de la
suprafaţa solului;
- sub nivelul locuinţei de suprafaţă se observă un alt nivel
reprezentat de un strat de lut cu urme de arsură şi cioburi;
acest nivel credem noi a aparţinut unui bordei, identificat sub
locuinţa de suprafaţă, între m. 8,50-12,80, adică bordeiul a
avut o lungime de 4,30 m;
- nivelul steril.
De remarcat că ne aflăm între două ziduri romane, acest
spaţiu a fost acoperit cu ţigle şi olane care în timp a dus la
degradarea acoperişului şi prăbuşirea sa, fapt pe care l-am
remarcat în toate campaniile efectuate de noi începând cu
campania din anul 2000.
În continuare am trecut la trasarea lui SII/2006
perpendiculară pe SI/2006, lăsând un martor de 0,50 m.
Dimensiunile lui SII au fost de 1 x 3 m. În această nouă
secţiune a apărut la ad. de 0,30 m de la nivelul solului actual
absida care închidea spaţiul dintre cele două ziduri amintite
mai sus. Lăţimea absidei este de 0,60 m, absida fiind realizată
din piatră de râu legată cu mortar şi prezentând o fundaţie din
piatră de râu prinsă cu lut.
Caseta C/2006 a fost dispusă la 0,15 m de SII,
dimensiunile sale fiind de 2,40 x 2,50 m. Aici a apărut
închiderea absidei cu unul din ziduri. S-au putut obesrva 3
asize care s-au mai păstrat din absidă. Fundaţia absidei are
dimensiunea de 0,85 m. Pe interior această absidă prezenta
un strat de tencuială cu o grosime de 5 cm. Fundaţia absidei a
tăiat un nivel de locuire preistoric, identificat de noi şi în
SI/2006. Îndreptând profilul în casetă am obţinut următoarea
stratigrafie:
- humus;
- nivel dărâmătură care ţine de nivelul absidei, se
caracterizează prin bolovani de râu, mortar, sporadic ţigle,
pământ negru;
- absida din piatră de râu legată cu mortar;
- nivel de locuire de lemn gros de 0,95 m, pare un bordei,
caracterizat de un lut gri-negricios;
- sterilul.
Abstract:
In the archaeological campaign from 2006 we have
continued the systematic investigation of the building from
Dalboşeţ with two sections and a cassette. In S1 we have
found new levels that do not belong to a Roman inhabitancy,
but to a prehistoric one (according to the few ceramic
fragments that were discovered). In SI/2006 we are between
two Roman walls, and this space was covered with tegulae; in
time, the roof collapsed, and this fact was remarked in all the
archaeological campaigns starting with the one in 2000.
73. Desa, com. Desa, jud. Dolj
Punct: La Ruptură
Cod sit: 72043.02
Autorizaţia de cercetare arheologică sistematică nr.
114/2006
143
Colectiv: Petre Gherghe – responsabil (Univ. Craiova),
Florin Ridiche – responsabil sector (MO Craiova)
Localitatea Desa, din judeţul Dolj, este situată în lunca
inundabilă a Dunării, la cca. 21 km SE de oraşul Calafat.
Microrelieful din zona localităţii se caracterizează, în prezent,
prin existenţa a numeroase grinduri de nisip, care se ridică cu
şapte-opt metri peste nivelul general al luncii, ajungând, în
mod excepţional, până la înălţimea de 40 m.
În vara anului 2001, am organizat o periegheză pe malul
Dunării. Rezultatul cercetării s-a materializat prin descoperirea
mai multor puncte de interes arheologic şi, în consecinţă, am
decis începerea săpăturilor arheologice de salvare, în acelaşi
an, în punctele „Castraviţa” şi „La Ruptură”, unde siturile
arheologice erau deja distruse, la acea dată, în proporţie de
50%, primul, şi aprox. 80%, al doilea. În anul 2001 cercetările
arheologice s-au concentrat mai mult asupra punctului
“Castraviţa” unde au aparut fundaţiile unei construcţii romane
din piatră de calcar, un mormânt de incineraţie de tip
Verbicioara şi câteva complexe de tip Basarabi. Cercetările au
continuat şi în anii 2002-2004 în trei movile funerare de tip
Basarabi. Totodată, s-au executat sondaje de informare în
afara perimetrelor tumulilor, prilej cu care au mai fost
descoperite încă două morminte de tip Verbicioara: unul în
zona cercetată în 2001 şi celălalt, sub una dintre movilele
funerare de tip Basarabi. Tot în vara anului 2001 au fost
executate şi primele sondaje de informare în punctul „La
Ruptură” prilej cu care au fost surprinse două niveluri de
locuire, unul hallstattian şi celălalt roman. Din considerente
financiare sapăturile arheologice de aici au fost suspendate
până în anul 2005 când au fost reluate şi continuate şi-n anul
2006.
În punctul „La Ruptură”, situat în dreptul capătului de V al
insulei Acalia, pe un fost grind înalt al Dunării, au fost
continuate săpăturile arheologice de salvare, începute în anul
2005. Cercetarea arheologică din anul 2006 s-a concentrat pe
cimitirul roman din acest punct. Astfel, au fost deschise noi
secţiuni, S. III/2006, cu o lungime de 18 m si o lăţime variabilă
de la 2 m la 3,5 m; în baza unor informaţii mai vechi obţinute
de la localnici, cum că în perimetrul cercetat de noi, cu ani în
urmă, s-a descoperit întâmplător un mormânt de inhumaţie,
compus dintr-un „sarcofag” improvizat din ţigle şi olane
romane; a mai fost deschisă o secţiune, S IV/2006, cu o
lungime de 20 m şi o lăţime variabilă de la 1,5 m la 3 m; pentru
realizarea unei verificări stratigrafice a fost trasată şi S V/2006,
cu o lungime de 9,5 m şi o lăţime de 1,5 m. De asemenea, s-a
făcut o extindere, spre N, a secţiunii S II/2005, cu dimensiunile
de 31,5 x 3,5 m pe care am numit-o S II Extindere. Secţiunile S
III/2006 şi S IV/2006, cu rol de taluzare a malului Dunării, au
fost trasate, spre V, în continuarea lui S II/2005. Secţiunea S
V/2006, cu orientare N-S şi perpendiculară pe malul Dunării a
fost trasată în apropierea capătului de V al lui S IV/2006
(Planşa IV). Secţiunile executate în anul 2006 se află la aprox.
430 m E de fostul pichet de grăniceri de la Desa, situat tot pe
malul Dunării.
În toate secţiunile a apărut un strat de nisip eolian cu o
grosime medie de 1 m, începând de la nivelul vegetal, situaţie
observabilă numai pe profilele nordice. În S III/2006, aproape
de capătul estic al secţiunii, a fost descoperit un mormânt de
incineraţie roman numerotat de noi cu M. 4 1 format dintr-un
urcior, depus orizontal, cu gura către NE, şi oase incinerate
umane grupate lângă gura urciorului. Groapa mormântului,