pdf (15 MB) - cIMeC

Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2006
aşezării. Cercetările lui Drâmbocianu au ajuns în unele locuri
ale secţiunii până la ad. de 4,20 m. Arheologul nu precizează
în însemnările sale dacă a ajuns la pământul steril din punct de
vedere arheologic, dar nota că obiectele şi complexele
descoperite pot fi atribuite culturii Gumelniţa.
În urma unor cercetări arheologice de suprafaţă
desfăşurate în zonă am sesizat că procesul de eroziune a
solului în perimetrul aşezării de la Coţatcu s-a accentuat şi în
prezent; suprafaţa ce mai poate fi cercetată arheologic nu
depăşeşte 500 m². Din secţiunea de 40 m trasată de
Drâmbocianu, nu se mai păstrează astăzi mai mult de 20 de
metri. Surparea aşezării este pronunţată în zona centrală unde
a fost trasată secţiunea din 1973.
Obiectivele demersului nostru arheologic au fost stabilirea
stratigrafiei şi cronologiei aşezării precum şi evaluarea
densităţii locuirii.
În malurile rupte, pe partea de V a aşezării, cea din
apropierea pârâului Coţatcu, au fost sesizat urmele mai multor
locuinţe incendiate şi neincendiate.
Au fost trasate două suprafeţe de cercetare. Prima, numită
P1, în lungime de 18 m, a fost trasată în partea de NV a
aşezării, pe direcţia NV-SE, în imediata vecinătate a râpei, cu
scopul de a îndrepta malul rupt şi a stabili stratigrafia acestei
zone. A doua suprafaţă cercetată, în lungime de 10 m, a fost
numită P2 şi a avut drept scop îndreptarea profilului nordic al
secţiunii trasate de V. Drâmbocianu.
În P1 am descoperit urmele a trei locuinţe de suprafaţă
incendiate care par a fi dispuse în linie. Locuinţele au fost
construite pe sistemul clasic pentru această perioadă: cu
structură de bârne şi pereţi făcuţi din împletitură de nuiele lipită
cu lut. Cercetarea noastră a atins în această suprafaţă (P1) ad.
de 0,60 - 0,70 m. Cercetarea locuinţelor nu a fost finalizată, în
campania din anul 2006 demontându-se numai nivelul de
distrugere. În locuinţe am descoperit o cantitate mare de vase
ceramice fragmentare, câteva fragmente de statuete zoomorfe
şi antropomorfe precum şi unelte (de silex, os şi piatră).
Materialele arheologice descoperite în nivelul I pot fi
încadrate aspectul cultural Stoicani-Aldeni).
În secţiunea de control stratigrafic numită de noi P2 (10 x
1,5 m), am descoperit urmele mai multor locuinţe. În capătul
vestic al P1 am descoperit colţul de SE al locuinţei L3. Urmele
locuinţei L3 au fost descoperite la ad. de 0,60 m. Sub podeaua
acestei locuinţe era o groapă cu pereţii arşi cu pietre pe fundul
ei. Sub primul nivel de locuire am sesizat un nivel de culoare
gălbuie, gros de cca. 0,40 - 0,50 m, posibil de la o amenajare.
În c. 3 şi 4 au fost descoperite după -1,30 adâncime o
succesiune de lutuieli de culoare cenuşiu-gălbuie şi lentile din
chirpici ars care ar putea proveni de la o locuinţă.
În capătul estic al P2 a fost descoperită o aglomerare de
fragmente ceramice şi bucăţi de chirpici. Materialul ceramic
descoperit în acest complex cuprinde un vas întreg, fragmente
ceramice decorate cu incizii şi pictură cu grafit. În acelaşi
complex am descoperit fragmente de vase lucrate din
ceramică fină, lustruită, precum şi fragmente ce provin de la
vase din pastă ceramică grosieră, uneori decorate cu
barbotină. Pe baza materialelor arheologice descoperite în
această locuinţă putem atribui acest nivel aspectul cultural
Stoicani-Aldeni. Unele materialele au analogii în etapă târzie a
fazei Gumelniţa A1 sau în începutul fazei Gumelniţa A2.
Fragmentele ceramice decorate cu motive incizate par a fi de
tradiţie Precucuteni III, la fel şi vasul întreg.
138
În c. 1 al P2 am încercat să adâncim sondajul până la
nivelul steril din punct de vedere arheologic. În acest sens am
realizat sondajul până la ad. de 3,40 m, fără a ajunge la nivelul
steril. Nivelurile de sub locuinţele ce aparţin nivelului 2 se
prezintă sub forma unor depuneri de pământ negru cenuşiu (cu
urme de ardere – cenuşă, cărbune, fragmente de chirpici),
amestecat cu fragmente ceramice şi oase de animale. La ad.
de 2 m în c. 1 al P2, a fost sesizată o groapă în umplutura
căreia au fost descoperite fragmente ceramice, oase de
animal, precum şi un craniu de animal depus pe un pat de
pietre. Ceramica descoperită în nivelul inferior de la Coţatcu
este de calitate foarte bună. Pe lângă fragmentele ce provin de
la vase lucrate din pastă grosieră şi decorate cu barbotină, am
descoperit fragmente ceramice lucrate din pastă ceramică fină,
bine lustruită, decorate cu caneluri, motive incizate şi alveole
obţinute prin presarea cu degetul. Câteva fragmente ceramice
prezintă pictură cu roşu sau alb asociată cu motive geometrice
incizate. Pe un fragment de vas lucrat din pastă grosieră am
sesizat urme de pictură crudă cu roşu. Materialele ceramice
descoperite în acest nivel au analogii în cultura Gumelniţa,
faza A1. De asemenea influenţele precucuteniene sunt vizibile
la nivelul formelor şi decorului (motive geometrice incizate,
şiruri de alveole dispuse pe umărul vaselor).
În campania următoare obiectivele principale sunt
definitivarea coloanei cronologico-stratigrafice şi stabilirea
legăturilor dintre aşezare şi terasă.
69. Covasna, jud. Covasna
Punct: Cetatea Zânelor
Cod sit: 96441.01
Autorizaţia de cercetare arheologică sistematică nr.
48/2006
Colectiv: Valeriu Sîrbu – responsabil (M Brăila), Viorica
Crişan – responsabil sector (MNIT), Monica Mărgineanu-
Cârstoiu (IAB), Mariana-Cristina Popescu (UBB Cluj),
Virgil Apostol (MNIR), Letiţia Cosneanu (ARA), Dan
Ştefan, Magdalena Duţescu (FIB)
Prima descriere amplă a cetăţii este făcută de Orbán
Balázs 1 în a doua jumătate a sec. XIX-lea.
Cetatea Zânelor a intrat în atenţia arheologilor din anul
1942 când Alexandru Ferenczi 2 , reputat arheolog clujean, a
făcut aici primele cercetări stabilind, pe baza materialelor
descoperite, că impresionantul monument este opera getodacilor.
Cercetările au continuat în campanii sporadice
conduse de C. Daicoviciu (1949) 3 şi Z. Székely (1968) 4 , ale
căror rezultate au confirmat şi întărit observaţiile făcute de
Alexandru Ferenczi. Din 1998 au fost iniţiate săpături
sistematice de amploare, ele desfăşurându-se în fiecare an.
Urcând din oraşul Covasna pe firul apei Covasnei ajungi în
Valea Zânelor, iar de aici, lăsând în stânga apa Covasnei, şi
mergând în continuare pe valea pârâului Miska, vizitatorul este
întâmpinat de un peisaj splendid – în dreapta Dealul Dolomir,
în spatele lui Dealul Sólyomkö, iar mai în spate un vârf stâncos
numit Poarta Vânturilor. Dealul Chel (Kopasz hegy) începe
chiar din oraş şi jalonează, pe partea dreaptă, până la un
punct, valea Covasnei, se uneşte, apoi, prin vârful Timsos cu
Poarta Vânturilor. Toate aceste dealuri, înalte de peste 1300