pdf (15 MB) - cIMeC

Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2006
poziţia sa, pare a se afla în corespondenţă cu clădirea cu
hipocaust, situată la V.
În profilul nordic al casetei, la -1,10 m, a fost descoperit un
capăt de zid care, prin orientarea sa sugerează că reprezintă
continuarea aceleiaşi structuri (zidul B) din casetele C8 şi C9,
ipoteză în care acesta ar apare pe o lungime totală de peste 8
m.
Tot în C10, se delimitează o altă groapă de demolare
(Gr.5) şi o lentilă masivă de lutuială, aprox. ovală, cu diametrul
de cca. 1 m, care ar putea reprezenta resturile unei alte
podele. Din profilul estic al aceleiaşi casete, la ad. de -1 m,
apar urmele unei alte structuri constructive, orientată NV-SE,
lungă de 1,75 m şi lată de 0,70 m, care pare a reprezenta
ultima asiză a unei temelii de zid din piatră.
Ultima structură descrisă se continuă şi în caseta C7, unde
apare la -1,25 m, cu o lungime de 1,14 m. Rezultă că lungimea
totală conservată a temeliei este de aprox. 4 m.
În aceeaşi casetă, pe lângă aliniamentul de cărămizi
menţionat mai sus, a mai fost descoperit traseul unui alt zid de
piatră. El este situat în colţul nord-vestic al casetei, la -1, are
de lăţimea de 0,40 - 0,50 m şi o lungime de 2 m. Capătul său
estic a fost tăiat de traseul primei secţiuni vechi menţionate la
începutul acestor rânduri. În stadiul actual al cercetării este
dificil de stabilit o corelaţie între acest zid şi celelalte urme de
construcţii descoperite. Singura observaţie este faptul că el
urmează aceeaşi direcţie pe care este amplasată şi latura
sudică a construcţiei A, descoperite în campaniile precedente,
în casetele C1 şi C2.
În concluzie, descoperirile din anul 2006 sugerează
existenţa, în această zonă, a unor construcţii necunoscute
până în prezent. Se remarcă o clădire de mari dimensiuni, a
cărei parte vestică a fost distrusă de o groapă de demolare. În
structura podelei sale s-a conservat o porţiune dintr-un canal
de evacuare a apei. În imediata apropiere a clădirii cu
hipocaust, la NV de aceasta, au fost descoperite mai multe
ziduri care, prin poziţia lor, par a face parte dintr-un complex
arhitectural mai vast, ce includea şi clădirea cu hipocaust, cu
care complexul era contemporan. Sperăm ca cercetările
următoare să conducă la o mai clară reconstituire a acestuia.
Anexa 6
Pl. 31
Note:
1. Pentru detalii cu privire la aceste construcţii, a se vedea P.
Gherghe, L. Amon, CCA 2004., p.100-1002; idem, Noi
elemente de arhitectură descoperite în zona cetăţii romanobizantine
de la Sucidava-Celei (jud. Olt) în campaniile de
cercetări arheologice din anii 2002 şi 2003, în Istorie şi
societate, Ed. „Mica Valahie”, Bucureşti, 2004, p. 25-43; idem,
CCA 2005, p.100-102; idem, CCA 2006, p. 138-140.
2. Din informaţiile culese de la localnici, groapa se continuă
spre N, acolo unde există o altă clădire cu hypocaustum.
Groapa ar fi fost făcută în timpul primului război mondial de
armata germană, de aici extrăgându-se o mare cantitate de
piatră utilizată la diverse lucrări genistice.
Abstract:
The archaeological research took place within the Roman-
Byzantine fortress, on the area called “S2002”.
In the C13 area, there was discovered a post-Roman oven.
Its lower part is dug in the ground and its walls are wrapped in
an earthen coat, superficially burnt. The walls constituting the
136
structure of the oven were made of unused brick fragments.
Inside it, ceramic parts belonging to the 13 - 14 th century were
discovered. In the C8 area, at 1.15 m depth, a composite
pavement made of brick, gravel and cement was identified. It
underwent several changes throughout time. Under it, there
was a small sewage system made of Roman bricks. The
western part was destroyed because of a hole. In the C9 area,
there is a stone wall, with two perpendicular sides, bordering
another pavement of brick and gravel. Due to its orientation,
the wall is linked to the central heating building in the south. In
the C7 and C10 areas, at 1 - 1.40 m depth, there are ruins of
some other walls, which, at least partly, belong to a larger
complex of architecture, including the central heating building
erected at the same time. The discoveries also include ceramic
objects, coins, metal, stone and horn and glass pieces.
67. Costişa, com. Costişa, jud. Neamţ
Punct: Cetăţuia
Cod sit: 122141.01
Autorizaţia de cercetare arheologică sistematică nr.
70/2006
Colectiv: Alexandru Vulpe- responsabil, Anca-Diana
Popescu, Radu Băjenaru (IAB)
Săpăturile arheologice s-au desfăşurat în perioada 21
august-17 septembrie, finanţarea fiind asigurată de MCC.
Principalul obiectiv al campaniei din acest an l-a reprezentat
examinarea structurii depunerilor neolitice şi din epoca
bronzului de platoul mai scund al „Cetăţuii” (platoul B).
Trei secţiuni, S VII, S VIII şi S IX, au tăiat platoul pe lăţime.
S VII, trasată încă de anul trecut la 6 m spre E faţă de S
VI/2005, se afla în zona central-vestică a platoului, care este,
de altfel, şi cea mai înălţată; avea dimensiunile 10 x 3 m. La 6
m distanţă spre E se afla S VIII, cu aceleaşi dimensiuni, 10 x 3
m. Între cele două a fost deschisă în 2006 a treia secţiune, S
IX, cu dimensiunile de 5 x 3 m. Cele trei secţiuni au fost
caroiate din metru în metru, axul principal al tăruşilor fiind fixat
de-a lungul secţiunilor, pe direcţia E-V. Ca urmare a
cercetărilor din acest an şi din anul trecut s-a putut observa că
depunerea din epoca bronzului nu se întinde pe toată lăţimea
platoului B, ea fiind surprinsă doar pe cca 20 m din cei 50 m ai
platoului. Depunerea neolitică, absentă în partea de V (vezi S
VI/2005) 1 , a fost observată pe o porţiune de 7 m în S VII şi
pare să continue către marginea de E a platoului, fiind mai
întinsă decât depunerea din epoca bronzului.
Secţiunea S VII a fost redeschisă cu scopul de a finaliza
cercetarea complexelor din epoca bronzului descoperite în
anul 2005. Reamintim că în timpul campaniei arheologice din
2005, la ad. de 0,35-0,40 m în c. 1-2 şi 4-7 au apărut resturile
unor construcţii “in situ”. În c. 1-2, relativ pe mijlocul secţiunii,
se afla o vatră de mari dimensiuni (1,60 m diametru), cu arsură
consistentă, amenajată pe un pat de pietricele (V.16/2005),
acoperită parţial de de chirpici cu urme de nuiele (aveau
aspectul unui perete prăbuşit). În c. 4-7, pe o lăţime de cca
2,30 m, se afla o aglomerare compactă de chirpici, cioburi şi
pietre. În general, cioburile se aflau printre chirpici, dar existau
cel puţin două vase sparte in situ care acopereau chirpicii.
Ceramica era de culoare portocalie şi aparţinea stilului Costişa.