pdf (15 MB) - cIMeC

Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2006
Concluzii: Suprafeţele cercetate se găsesc în spatele
imobilelor din strada M. Eminescu, care au fost ridicate în
perioada interbelică. Terenul era profund afectat de gropi de
var, gropi menajere, scurgeri şi canale, care au fost utilizate,
probabil, în perioada ridicării imobilelor. În partea de N a
suprafeţei SI a fost descoperită şi o tranşee antiaeriană, cu
proiectile netrase, din timpul celui de-al doilea război mondial.
În consecinţă, multe din complexe, databile în sec. II-VI p.Chr.,
au fost afectate de intervenţiile perioadei moderne, altele au
fost distruse de gropile altor morminte suprapuse.
Pl. 30
66. Corabia, jud. Olt [Sucidava]
Punct: Celei
Cod sit: 125551.01
Autorizaţia de cercetare arheologică sistematică nr.
113/2006
Colectiv: Petre Gherghe - responsabil, Lucian Amon
(Univ. Craiova), Liviu Petculescu (MNIR), Cristina Mitar
(MCDR Deva), Mircea Negru (USH Bucureşti), Mirela
Cojoc, Marius Bîciu, Alina Uţă. (MAE Corabia)
Cea de a 64-a campanie de cercetări arheologice
sistematice de la Sucidava - cartierul Celei - s-a derulat în
intervalul 3-14 iulie 2006.
Au mai participat şi studenţii anului I de la specializarea
Istorie din cadrul Facultăţii de Istorie, Filozofie, Geografie a
Univ. Craiova, care, anual, efectuează aici practica
arheologică. Menţionăm şi sprijinul primit din partea Primăriei
oraşului Corabia, căreia îi adresăm mulţumirile noastre.
Cercetările din vara anului 2006 s-au desfăşurat doar în
interiorul cetăţii romano-bizantine, mai precis în arealul
desemnat sub denumirea de S2002. Aceasta ocupă un spaţiu
total de aprox. 720 m 2 , fiind mărginită la V de clădirea cu
hipocaust iar la S de horreum.
Reamintim faptul că aici, încă din anii precedenţi, au fost
deschise succesiv 16 casete (C1-C16) cu dimensiunile de 6 x
6 m, separate prin martori cu lăţimea de 1 m. În casetele C1,
C2, C5, C6 şi C8 au fost descoperite urmele unor construcţii
desemnate în plan prin literele A-D. În cazul zidurilor A, C şi D,
se păstrează doar ultima asiză a temeliei, cu lăţimea de 0,40
m. Ele datează probabil din ultima etapă de funcţionare a
cetăţii romano-bizantine 1 .
Obiectivul principalul al săpăturilor arheologice a constat în
identificarea unor eventuale noi construcţii, stabilirea
raporturilor cronologice dintre acestea şi clădirile deja
cunoscute. În acest fel se urmăreşte completarea treptată a
informaţiilor, destul de lacunare, cu privire la structura
arhitecturală din arealul intramuran al cetăţii şi introducerea
unor noi elemente în circuitul de vizitare al sitului.
Cercetările au fost îngreunate de existenţa unor intervenţii
antropice mai vechi. Astfel, au fost sesizate numeroase gropi
de demolare, cea mai mare apărând în casetele C1 şi C8 2 ,
denumită Gr.1. Au fost identificate şi două secţiuni, prima
vizibilă în casetele C1, C2, C6 şi C7, orientată NV-SE, iar a
doua în casetele C3, C6, C11 şi C16, dispusă aprox. E-V.
În partea sudică a S2002, (caseta C15) a fost descoperit
un cuptor care nu este de factură romană şi care pare a fi avut
o durată de utilizare scurtă. În plan el prezintă două laturi
135
paralele, cu lungimea de 1,50 m, unite la extremitatea estică
printr-o latură mai scurtă, cu aspect uşor absidial. Lăţimea
maximă interioară a cuptorului este de 1 m. Partea sa
inferioară, cu ad. de 0,20 m, este săpată în pământ şi are
pereţii alveolaţi, căptuşiţi cu o lutuială de pământ, arsă
superficial. Fundul cuptorului este plan şi prezintă în jumătatea
estică o lutuială asemănătoare. În partea vestică, el păstrează
o cantitate superficială de cenuşă. Pereţii care alcătuiau
suprastructura cuptorului erau constituiţi din fragmente de
cărămizi romane refolosite, fără mortar, păstrate pe un singur
rând. În interiorul cuptorului au fost descoperite câteva
fragmente de rebuturi ceramice, specifice sec. XIII-XIV.
Celelalte structuri constructive identificate pe parcursul
acestei campanii sunt concentrate în partea nordică a S2002
(casetele C7, C8, C9, C10).
În caseta C8, la ad. de -1,15 m, a fost localizată o podea
amplasată la V de zidul B (descoperit în campaniile
precedente). Aceasta se păstrează pe toată lungimea casetei
(6 m). În schimb, spre E ea a fost total distrusă de principala
groapă de demolare, menţionată mai sus.
În câteva locuri de pe suprafaţa podelei se păstrează un
strat de lutuială galben-roşcată care, la contactul cu zidul B,
îmbracă şi faţa peretelui estic al acestuia. Sub stratul de
lutuială se găseşte un pavaj care conţine trei straturi (de sus în
jos): pietriş (0,04 m) şi fragmente de cărămizi; pietriş (0,03 m),
mortar (0,02 m) şi fragmente de cărămizi; pietriş (0,06 m) şi un
„paviment” alcătuit din cărămizi sparte pe loc. Această
structură sugerează existenţa a trei faze de reparaţii.
În corpul pavajului apare încastrat un şir neîntrerupt de
cărămizi cu lăţimea de 0,28 m, păstrat pe o lungime de 3,80 m
şi orientat aprox. N-S. În faza actuală a cercetării, presupunem
că această amenajare reprezenta un canal de evacuare a apei
spre Dunăre. De altfel, în caseta alăturată C7, la ad. de -1.30
m, a apărut un aliniament de cărămizi păstrat pe lungimea de
2,40 m, care, prin poziţia sa, ar putea constitui urmele aceluiaşi
canal.
În caseta C9, la -0,60 m (ad. nu este însă relevantă
deoarece terenul coboară în pantă) a fost descoperit un zid de
piatră legată cu mortar, având lăţimea de 0,50 m. Prin
orientarea şi nivelul său el pare a se afla în legătură cu
compartimentul nordic al clădirii hipocaust. Zidul prezintă două
laturi, convergente în unghi drept. Latura orientată NV-SE, mai
bine conservată, are paramentele faţetate şi o lungime de 2,80
m. Latura plasată NE-SV se păstrează pe o lungime de 4,40 m
dar extremitatea sa a fost tăiată de o mică groapă de demolare
(Gr.3). În spaţiul interior, delimitat de cele două laturi, apare o
podea formată dintr-un rând de cărămizi, plasate pe o bază de
pietriş amestecat cu mortar.
Tot groapa Gr.3 întrerupe un mic colţ de zid ce apare din
profilul estic al casetei, şi care pare a reprezenta prelungirea
zidului B din caseta C8.
În aceeaşi casetă, spre N, au mai fost sesizate două gropi
de demolare (Gr.2 şi 4), iar spre V se delimitează o suprafaţă
care conţine mult pietriş şi mortar, oarecum asemănător cu
urmele identificate în structura podelei din caseta C8.
În caseta C10 a fost identificat un alt zid din piatră şi
mortar, cu stare de conservare precară. Are lăţimea de 0,65 m
şi prezintă două laturi, cu lungimile de 1,40 m, respectiv 1,60
m. Deoarece a fost identificat la sfârşitul campaniei, motiv
pentru care cercetarea sa nu a fost încheiată, nu excludem ca
ultima latură menţionată să se continue spre NE. Şi el, prin