pdf (15 MB) - cIMeC

Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2006
61. Cluj-Napoca, jud. Cluj
Punct: Biserica reformată centrală
Cod sit: 54984.82
Autorizaţia de cercetare arheologică preventivă nr.
383/2006
Colectiv: Daniela Veronica Marcu– responsabil (SC
Damasus SRL), Csok Zsolt, Radu Lupescu, Cosmin
Rusu (MNIT)
Cercetarea arheologică la Biserica reformată centrală face
parte dintr-un program multianual ce are în vedere restaurarea
şi valorificarea resurselor arheologice ale zonei.
Începuturile acestui monument sunt legate de aşezarea
franciscanilor în zonă şi intervenţia regelui Mathia Corvin
pentru construirea lui, datorită acestui fapt fiind numit şi
Biserica Mathia.
Biserica a fost construită la 1489 cu sprijinul regelui. La
1509 se termina şi construcţia claustrului fraţilor minori care au
primit acordul de aşezare pe platea luporum din partea
aceluiaşi rege.
În 1556 călugării franciscani sunt nevoiţi să părăsească
această locaţie din cauza reformei religioase iar după o
revenire a catolicismului prin călugării iezuiţi la 1603 aceştia
din urmă sunt alungaţi definitiv iar biserica şi mănăstirea sunt
distruse.
Dacă biserica propriu zisă rămâne totuşi în picioare,
mănăstirea a fost demantelată în totalitate.
În prima fază a cercetării arheologice, desfăşurată în 2006
s-a avut în vedere identificarea fazelor de construire în zonă şi
cercetarea completă a zonei turnului.
Fosta curte a claustrului a fost traversată cu o secţiune E-V
prin care s-a urmărit identificarea limitelor şi dimensiunile
compartimentărilor mănăstirii precum şi eventuale amenajări
ale curţii interioare a mănăstirii. Astfel s-au identificat traseele
zidurilor ce aparţineau anexelor mănăstirii şi s-a relevat faptul
că pe acest loc, înainte de construirea mănăstirii era o locuire
cu caracter civil. S-au descoperit urmele unui drum amenajat
cu pietriş tasat precum şi straturi cu mari cantităţi de resturi
menajere. Din structurile construite anterioare s-au descoperit
urmele unor case puţin adâncite, mai multe vetre de foc şi un
cuptor solid, cu diametrul de cca. 1 m, construit din lut galben
bătut şi bine ars care avea vatra pavată cu resturi ceramice
pentru o mai bună păstrare a temperaturii. Secţiunea E-V a
verificat şi spaţiul din dreptul corului care se presupunea că ar
fi fost o a doua curte a mănăstirii. În acest spaţiu intervenţiile
sunt târzii şi nici una din ele nu sugerează folosirea acestui
spaţiu ca o curte.
Pe latura de S a curţii una din secţiuni a dezvelit o parte
din zidul claustrului putându-se astfel reconstitui dimensiunea
curţii pe direcţia N-S.
În interiorul turnului s-a avut în vedere cercetarea totală a
suprafeţei astfel că s-au săpat trei carouri din cele patru în care
a fost împărţită suprafaţa interioară a turnului. Împărţirea a fost
astfel făcută încât s-a păstrat un martor stratigrafic lat de 1 m.
S-au descoperit aici urmele unor locuinţe medievale anterioare
bisericii, gropi şi amenajări cu stâlpi din lemn. Cea mai veche
monedă descoperită în această zonă se încadrează în sec. al
XIII-lea. La interiorul turnului, adosat zidului acestuia a fost
descoperită fundaţia unui zid care cel mai probabil a avut rolul
131
de susţinere a unei schele pentru clopot. Umplutura turnului a
fost scoasă sub supraveghere arheologică pe adâncime de
cca. 1 m din cauza contaminării biologice.
62. Codlea, jud. Braşov
Punct: Cetatea Codlea – Biserica fortificată
Cod sit: 40250.09
Autorizaţia de cercetare arheologică preventivă nr.
260/2006
Colectiv: Angel Istrate – responsabil (SC Damasus SRL),
Cosmin Roman (MNIT)
Sondajele au fost executate, în partea de N a fortificaţiei
Bisericii Evanghelice, pe locul unde nu cu mult timp înainte a
funcţionat o piaţă. Originile acestei fortificaţii se consideră a fi
în sec al XIII-lea când se construieşte o fortificaţia în jurul
bisericii actuale. Evoluţia şi fazele de construcţie a ansamblului
nu sunt cunoscute, astfel că fiecare fază de restaurare a fost a
abordată cu deosebită atenţie. Această intervenţie a fost
prilejuită de întocmirea unui proiect pentru reabilitarea spaţiului
public din acest punct central al oraşului. Scopul săpăturilor a
fost acela de a se identifica ruinele celor două zwingere, care
au funcţionat în jurul fortificaţiei principale, şi de a stabili
modulul stratigrafic al zonei.
Sondajele arheologice efectuate pe latura de N a bisericii
fortificate din Codlea ne oferă o serie de informaţii privind
componentele exterioare ale acestei fortificaţii.
Stratigrafia înregistrată în S1 ne permite să punem în
discuţie existenţa, în această zonă, a unui şanţ de apărare de
dimensiuni mari, delimitat spre biserică de un val. Puţinele
materiale arheologice recuperate din straturile care alcătuiesc
valul nu sunt suficient de relevante pentru a permite datarea
acestei structuri. Cel mai probabil, avem însă de-a face cu o
amenajare medievală, o fortificaţie de pământ care a înconjurat
biserica înainte de construirea incintei zidite.
Scopurile imediate ale acestor sondaje arheologice au fost
integral atinse. Au fost identificate ruinele celor două zwingere,
după cum urmează:
- zwinger-ul 1 se află la o distanţă de 3,80 - 4,34/4,50 m faţă
de incinta principală; ruina are o lăţime medie de 1,30 m iar în
adâncime depăşeşte -3,87 m de la nivelul wagriss-ului (în S1).
Zidul pare să fi fost construit într-un şanţ, care a fost umplut în
mai multe etape, după cum sugerează chiar caracteristicile
tehnice ale acestei construcţii. Astfel, spre interior zidul
prezintă un parament regulat până la -1,20 m, în vreme ce
spre exterior acesta coboară până la -3,47 m (2,70 m de la
nivelul de călcare). Paramentul regulat este însoţit şi de o
tencuială pierdută, iar acestea indică fără echivoc şi cele două
nivele de călcare din timpul construcţiei şi, cel puţin parţial, al
funcţionării acestui zid. Este foarte probabil că într-o primă
etapă a fost uniformizat spaţiul din interiorul zwinger-ului, în
ceea ce priveşte exteriorul acestuia, umplerea lui aparţine
epocii moderne, după cum sugerează materialele arheologice
recuperate.
- zwinger-ul 2 se află la o distanţă de 25,80 m faţă de incinta
principală. El este construit din piatră de calcar nefasonată,
legată cu un mortar din nisip grosier, cu pietricele şi cu un
conţinut mare de var nedizolvat. Acest zid are o grosime ceva
mai mică decât cel dintâi, 0,78 m în S4, iar în S6 unde acesta