pdf (15 MB) - cIMeC

Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2006
56. Cheia, com Grădina, jud. Constanţa
Punct: Vatra satului
Cod sit: 63018.02
Autorizaţia de cercetare arheologică sistematică nr.
39/2006
Colectiv: Valentina–Mihaela Voinea – responsabil,
George Neagu (MINAC), Adrian Bălăşescu, Radu
Valentin (MNIR-CNCP), Cornelia Cărpuş, Leonid Cărpuş,
studenţii Oana Grigoruţă, Tănase Carabuz, Ştefan
Georgescu (UO Constanţa)
Aşezarea de la Cheia a fost cercetată începând cu 2001;
inclus în proiectul de cercetare Cultura Hamangia (2004-2005),
şantierul arheologic de aici a fost finanţat de MCC. În cele cinci
campanii (2001-2002, 2004-2006) s-a cercetat o suprafaţă de
aprox. 315 mp., prin deschiderea secţiunilor S.A., S.B, S.C.,
S.D., S.E. şi S.F. Stratigrafia aşezării diferă de la o secţiune la
alta, locuirea extinzându-se spre S în ultima fază de locuire.
Obiectivele cercetării: continuarea cercetărilor în secţiunea
SE, până la nivelul de loess; cercetări de teren în
microregiunea Grădina – Târguşor pentru identificarea
depozitelor naturale şi a altor puncte locuite contemporane
aşezării; realizarea unor studii interdisciplinare pe baza
probelor prelevate din complexe arheologice (zone de
depuneri menajere şi gropi); prelevarea unor probe de argilă
din sit şi din împrejurimi pentru realizarea analizei
ceramologice.
În secţiunea S.E. sectoarele 4 - 6 (de 3 x 6 m, suprafaţa 54
mp) s-a continuat cercetarea unor complexe identificate din
campaniile anterioare (locuinţa L. I, complexul C.8) şi au fost
delimitate altele noi. Elementele constructive ale locuinţei L.I
au fost surprinse cel mai bine pe profilul de N al secţiunii: baza
peretelui, păstrată în elevaţie, suprapune un mic şanţ de
fundaţie. Nivelul de distrugere al locuinţei L.I au fost demontat
în sistem tablă de şah, sectorul 5 fiind împărţit în 8 carouri (1,5
x 1,5 m), iar sedimentul cernut uscat. Astfel, a fost descoperit
un număr impresionant de microlite, vârduri de os, perle de
Spondylus. Plăcuţe de vatră cu o grosime apreciabilă,
descoperite în colţul de NE al sectorului 5 provin de la o vatră
interioară dezafectată.
Pentru o mai bună înţelegere a microstratigrafiei, podeaua
a fost secţionată pe direcţia V–E. Pe micropofilul obţinut s-au
delimitat cel puţin trei refaceri ale podelei. Subliniem că ad.
relativ mică la care apare locuinţa L.I face ca o mare parte din
nivelurile superioare să fi fost afectate de lucrări agricole, de
aceea refacerile podelei au fost surprinse pe segmente de
profil.
Sub podeaua locuinţei, în colţul de SE s-a delimitat
continuarea gropii C.8, cercetată în mare parte în campania
anterioară. Continuând demontarea am observat că această
groapă a tăiat o construcţie mai veche L.II, parţial surprinsă în
secţiune şi o vatră exterioară.
Pe profilul de N se poate observa cum această construcţie
L.II este suprapusă, aproape pe acelaşi amplasament, de
locuinţa L.I. Peretele construcţiei L. II a fost ridicat tot deasupra
unui şanţ de fundaţie. La baza şanţului, exact în dreptul
peretelui s-au descoperit părţi din scheletul unui bovideu tânăr
(vertebre în conexiune), iar spre exterior alte depuneri de oase,
fără o amenajare specială. Având în vedere contextul
descoperiri, considerăm că ne aflăm în faţa unui sacrificiu de
124
fundare, practica fiind atestată pentru prima dată în cultura
Hamangia.
În exteriorul construcţiei L.II s-a cercetat o zonă de depuneri
menajere, bogată în resturi faunistice: oase de peşte, de
bovidee, cranii de suine, carapace de broască ţestoasă, oase
de păsări, unele perforate intenţionat.
Materialul arheologic foarte bogat din complexele
arheologice a fost recuperat îndeosebi prin sitarea
sedimentelor, cele mai multe piese fiind microlite. În nivelul de
distrugere al locuinţei L.II s-a descoperit o amuletă
antropomorfă de scoică prevăzută în zona ombilicală cu un
orificiu, iar în noivelul de locuire exterior un idol fragmentar,
vopsit cu ocru în regiunea genitală.
Aplicarea metodei microstratigrafice a permis identifcarea,
pentru prima dată în cultura Hamangia, a unor detalii
constructive: locuinţe de suprafaţă cu pereţii ridicaţi deasupra
şanţurilor de fundaţie, refaceri constructive pe aprox. acelaşi
amplasament. De asemenea, gropile de dimensiuni mari, de
forme adesea neregulate s-au realizat pentru exploatarea
lutului; interpretarea lor (în numeroase studii anterioare) drept
bordeie ridică astăzi tot mai multe semne de întrebare.
Cernerea sedimentelor din complexele arheologice
cercetate (locuinţe, gropi şi zone menajere) a permis
recuperarea, alături de numeroase piese microlite, şi a
resturilor faunistice (îndeosebi a oaselor de peste, de păsări, a
cochiliilor), a seminţelor carbonizate.
Analiza microscopică a materialului ceramic a dus la
identificarea matricei de argilă specifică zonei, importurile
ceramice Boian, separate iniţial doar după decor, s-au dovedit
a fi la fel de diferite şi prin compoziţia pastei.
Obiectivele cercetărilor viitoare: extinderea suprafeţei
cercetate pentru o mai bună înţelegere a organizării spaţiului
locuit; analiza interdisciplinară a zonelor de depuneri menajere;
cartarea tuturor locuirilor neo-eneolitice din microregiunea
Grădina – Cheia; realizarea unor experimente arheologice care
să permită identificarea strategiilor economice şi a proceselor
tehnologice (ind. litică, ceramică); identificarea necropolei.
[Valentina Voinea]
Pl. 26
Bibliografie:
Valentina Voinea, Cătălin Dobrinescu, Aşezarea Hamangia III
de la Cheia, Pontica 35–36, 2002–2003, 9 – 23.
Adrian Bălăşescu, Valentin Radu, Studiul arheozoologic
preliminar al materialului faunistic de la Cheia (jud. Constanţa).
Campania 2001, Pontica 35–36, 2002–2003, 25 – 32.
Valentina Voinea, George Neagu, Ceramica Hamangia III,
Pontica 39, 2006, 9-34.
Cornelia Cărpuş, Leonid Cărpuş, Aşezarea eneolitică de la
Cheia – studiu ceramologic, Pontica 39, 2006, 35-62.
Valentina Voinea, Cătălin Dobrinescu, George Neagu, Adrian
Bălăşescu, Valentin Radu, The Hamangia settlement at Cheia,
Constantza County, Romania, The European Archaeologist
(TEA), nr. 26, winter 2006/2007.
Valentina Voinea, George Neagu, Începutul eneoliticului în
Dobrogea: între prejudecăţi şi certitudini, Studii de Preistorie 3,
Bucureşti, 2006,149-161.
Abstract:
The Aeneolithic settlement from Cheia fits into a karstic
area that has ensured, in the course of time, a series of
circumstances which have been propitious for life. The