pdf (15 MB) - cIMeC

Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2006
S-au identificat urme ale unor activităţi de amenajare a
pantei Cetăţuiei, constând în terasări practicate în lutul viu
databile în cea de a doua epocă a fierului (sec. II - I a. Chr.).
Treptele sunt săpate în unghi de 90 de grade şi au o lărgime
de 0,50 – 1 m. Din nivelul unei astfel de trepte porneşte un
complex adâncit ce conţinea spre partea inferioară o jumătate
din cupa unei fructiere de mari dimensiuni, lucrată la roată.
Rămâne de stabilit rolul acestei gropi într-o posibilă structură
de susţinere a treptelor.
În partea superioară a pantei, la 8 m de buza actuală a
platoului, au fost identificate trei complexe adâncite de formă
cilindrică, cu diametru de 50 cm, dispuse aparent pe două
şiruri paralele la limita dintre platou şi pantă. Cercetări
ulterioare vor lămuri rolul lor într-un posibil sistem de
fortificaţie. Aceste complexe au fost surprinse către limita lor
inferioară ceea ce ar putea sugera o erodare puternică a
marginii platoului care putea fi mai larg cu aprox. 5 m, pe de
altă parte localizarea unei palisade pe pantă ar putea indica o
modalitatea mai complexă de amenajare a platoului.
În concluzie, se poate afirma că în epocă dacică terasa a
fost amenajată în partea ei dinspre pantă (răsăriteană) prin
săpătură în lutul viu, fiind în acea epocă mai largă cu cel puţin
4 m (spre pantă). De aici panta urca abrupt, fiind probabil
stabilizată prin terasare. Cercetări ulterioare ne vor furniza mai
multe date despre complexul adâncit de mari dimensiuni,
foarte bogat în material, din limita vestică a terasei.
Şi în această campanie a fost recoltată o cantitate foarte
mare de material arheologic, fie din complexe sau din stratul
de cultură. Pe lângă piesele deosebite deja menţionate mai
sus, amintim numeroase alte piese cum ar fi: trei fibule din fier,
un inel de bronz, un fragment din vârful unei suliţe, un cuţit din
fier, o mărgică, o verigă, cuie din fier, un calapod din lut şi
numeroase fusaiole. De asemenea au fost descoperite
numeroase vase parţial întregibile sau fragmentare provenind
de la borcane, pithoi, ceşti – opaiţ, fructiere, castroane, boluri
cu decor în relief sau fără decor, strecurători, vase în
miniatură, etc.
Pl. 24
Note:
1. Din colectivul lărgit de cercetare au mai făcut parte: Dan
Costache (MJ Buzău), Dragos Măndescu (MJ Piteşti), Cătălin
Constantin (CCA Bucureşti), Mihai Florea (MNIR) şi studenţii
Alexandra Ghenghea, Radu Bârlă, Monica Nicolaescu, Florin
Călian (FIB).
2. Depunerea geto-dacică pare a suprapune aceste două
complexe astfel că există posibilitatea ca cele două instalaţii de
ardere să fie datate în sec. IV-III sau chiar în prima epocă a
fierului.
Bibliografie:
Babeş, M., Problémes de la chronologie de la culture getodace
à la lumière des fouilles de Cârlomăneşti, Dacia NS 19,
1975, 125-139;
Babeş, M., Statuetele geto-dace de la Cârlomăneşti, jud.
Buzău, SCIVA 3, 1977, 319-352;
Babeş, M., Paftale Latene târzii din sud-estul Europei, SCIVA,
3, 1983, p. 196-221;
Babeş, M., Cîrlomăneşti, în Enciclopedia arheologiei şi istoriei
vechi a României, Bucureşti, 1994, p. 313-314;
Gugiu-Măgureanu, D., Decorated Hearths Discovered in the
Cârlomăneşti – Cetăţuia Settlement (the county of Buzău), în
120
volumul: Daco – geţii. 80 de ani de cercetări arheologice
sistematice la cetăţile dacice din Munţii Orăştiei, Deva, 2004,
p. 249-258;
Cârlomăneşti, com. Verneşti, jud. Buzău, CCA 2002 p. 98-99;
Idem, CCA 2003, p. 81-82, pl. 34;
Idem, CCA 2004, p. 76-77, pl. 17;
Idem, CCA 2005, p. 107-109;
Idem, CCA 2006, p. 124-126, planşa 21;
Abstract:
The site is located on top of an oval, rather irregular
shaped plateau, separated on its western and northern sides
from the high Buzău River terrace by natural gills and having
on its eastern and southern sides steep slopes, 25 m higher
than the plain bellow.
People had inhabited this plateau intensely, with short
intermittences, during all the Bronze Age; afterwards, human
communities had abandoned it for a longer period, but the
habitation restarted during the classical period of the Geto –
Dacians. During this interval, on the site, there passed
sporadically First Iron Age communities, as the few uncovered
ceramic sherds prove, and Getic populations, dated between
the 4 th – 3 rd centuries B.C. who actually dug a few pits and left
some ceramic material.
The 2 nd – 1 st B.C. habitation was particularly intensive,
confirmed by rather remarkable archaeological findings. Until
now, several large structures have been researched: some few
hundreds pits and many fireplaces, among which five were
decorated, and some archaeological features difficult to
categorize as agglomerations of ceramic sherds, ditches,
areas of gravel.
Surveys undertaken in the surrounding landscape of the
site and a series of artifacts discovered during construction
activities carried out in the neighbouring homesteads suggest
that the Geto - Dacian habitation had been considerably larger.
All these data attest the existence of a powerful dava in the site
of Cârlomăneşti, with the plateau “Cetăţuia” as its central
place.
In the 2006 campaign, we continued to excavate the V4b
research area, aiming to finalize the Dacian depositional layer.
In addition, we extended the S1 archaeological section located
on the T1 terrace, in order to uncover possible fortification
traces of the plateau and understand the way the terrace was
structured.
In the V4b excavation area, divided in two 9 x 9 m smaller
surfaces, we continued to research features discovered in the
past campaigns (Feature 18 – cult edifice with Feature 28 –
decorated fireplace; the 3 postholes that helped sustaining the
Feature 1’s roof – the edifice with absidae; a fireplace, a ditch
and 19 pits). In addition, 23 new features were discovered (16
pits, 3 ditches, 2 firing installations, a post hole and two
superposed fireplaces, one decorated), dated in the 2 nd – 1 st
B.C., and partially, a Bronze Age fireplace.
In 2006, the excavations continued on the T1 terrace –
triangular shaped, 1000 square metres surface, extended from
“Cetăţuia” hill towards west - north-west. This small terrace
connects the main plateau with steep slopes, with the
surrounding hilly relief in the north and west. At present, it
represents the easiest way to reach the upper site. In 2005, we
projected the S1 archaeological surface, in order to section the
entire length of the terrace and slope of the site from base to
the upper plateau. In the 2006 campaign, the section was