pdf (15 MB) - cIMeC

Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2006
forma unor aglomerări masive de material arheologic (pereţi
arşi de locuinţă, fragmente din crusta unor vetre, dintre care
unele decorate, fragmente ceramice, oase, bucăţele de
cărbune şi boabe de grâu carbonizate. Materialul ceramic
foarte bogat, este reprezentat în principal de fragmente sau
parţi mai mari provenind de la pithoi şi borcane, dar nu lipsesc
nici fragmente de fructiere, boluri sau căni. De asemenea a
fost încheiată şi cercetarea vetrei ornamentate – Cpl. 28, care
se afla in interiorul acestui edificiu. Ea a fost cercetată prin
secţionare, păstrându-se un martor de 0,20 m pe mijloc. Cele
două profile rezultate ne-au oferit date suplimentare privind
amenajarea acestei vetre. Astfel s-a observat că vatra a fost
amenajată deasupra unui strat de cenuşă şi cărbune, gros pe
alocuri de 0,10 m, strat care din punct de vedere stratigrafic
venea imediat deasupra vetrei Cpl. 39.
Cercetările efectuate în caroul E3 ne-au prilejuit
descoperirea unei noi vetre decorate (Complex 47), suprapusă
în întregime de o altă vatră, care după toate probabilităţile
aparţinea tot edificiului Cpl. 18. Prima vatră notată cu A şi din
care s-a păstrat doar miezul, pe o suprafaţă de 1 x 0,50 m, a
fost surprinsă la ad. de -0,75/0,80 m. Imediat sub acest miez a
apărut crusta unei vetre, decorată cu un chenar dublu, realizat
prin excizie în lutul moale. Jumătate din crusta vetrei este
distrusă, iar decorul se păstrează pe mici porţiuni în partea de
S şi E. Vatra este traversată dintr-o parte în alta de un gang lat
de 0,14 m, care afectează serios acest complex. Deşi
marginile sunt puternic afectate de ganguri, se poate totuşi
reconstitui o forma a ei. Analizând modul cum era dispus
decorul s-a constatat că în colţul dinspre V cele două linii
excizate formează un unghi obtuz. De asemenea s-a observat
că nici cele două laturi ale chenarului, de V şi de E, nu sunt
paralele. În această situaţie, decorul de pe această vatră arăta
sub forma unui romb cu laturile uşor inegale. Pornind de la
aceste date legate de decor şi de la cele câteva porţiuni de
margine păstrate, se poate deduce că şi forma vetrei este uşor
romboidală cu laturile relativ egale – respectiv 0,95 m fiecare.
În urma secţionării pe axul N-S, s-a observat că vatra a fost
amenajata direct pe humusul antic, respectiv la -0,95 la S şi - 1
m la N, fiind supraînălţata cu aprox. 0,10 m faţă de nivelul de
amenajare. În centru crusta are 3-4 cm grosime, spre margini
este extrem de subţire, miezul fiind gălbui, datorită arderii de
slabă intensitate. În partea de N, nivelul de amenajare al vetrei
se continuă cu un strat albicios, dur-sfărâmicios, gros de 1-2
cm care ar putea reprezenta o podină. Din motive care sunt
greu de precizat, la un moment dat s-a renunţat la această
vatră (Cpl 47B) şi peste ea s-a amenajat o alta vatră (Cpl 47A),
care o acoperă integral. Din această vatră nu se mai păstrează
decât miezul roşcat, cu o grosime în zona centrală de 12 cm,
astfel că nu putem ştii dacă a fost ornamentată. Un indiciu că
şi această vatră ar fi putut fi decorată, l-ar putea reprezenta
descoperirea a peste 40 de fragmente de crustă decorată, în
perimetrul subarealului V4bS, provenind de la cel puţin 3 vetre,
o parte în gropi iar cealaltă parte în umplutura edificiului Cpl
18.
Din datele pe care le avem, putem afirma că vatra Cpl 47A
se situează pe acelaşi nivel de amenajare cu vatra decorată
Cpl 28, respectiv, -0,80/0,85 m, ambele înscriindu-se în
perimetrul edificiului Cpl 18. Vatra decorată, cpl 47 B, se află
pe acelaşi nivel de amenajare cu vetrele Cpl 39 şi Cpl 37,
nedecorate. În jurul vetrelor Cpl 37 şi Cpl 39 au fost surprinse
resturi de podină, iar la S de vatra Cpl 47B, se află un pământ
gălbui, foarte dur, care ar putea reprezenta un rest de podină.
118
Având în vedere suprapunerea totală a Cpl 47A şi 47B şi
parţială a Cpl 28 şi Cpl 39, precum şi considerentele exprimate
mai sus, putem emite, cu titlul de ipoteză, existenţa a două
faze de amenajare a nivelului de călcare din interiorul cpl. 18.
Nu putem exclude nici existenţa a două construcţii distincte,
însă nu avem argumente credibile in acest sens.
S-a continuat cercetarea celor trei gropi de stâlp rămase,
care susţineau acoperişul edificiului cu absidă, însă nu au fost
epuizate. Diametrul acestora varia între 1/1,20 m iar umplutura
consta dint-o argilă cafeniu-deschisă în partea superioară şi
pietriş, nisip şi bolovani de râu în partea inferioară
Cel mai răspândit tip de complex îl reprezintă gropile. Anul
acesta au fost cercetate 35 de gropi cu forme şi dimensiuni
variabile, nici una dintre ele nefiind epuizată. Dintre acestea
remarcăm complexul 21A, cu un diametru de 2 m, în umplutura
căreia au fost descoperite numeroase materiale arheologice
cum ar fi: vase parţial întregibile sau fragmente provenind de la
borcane, ceşti-opaiţ, boluri cenuşii nedecorate, strecurători şi
pithoi; oase de animale; fragmente de crustă de vatră dintre
care unele decorate; pereţi arşi de locuinţă sau bucăţi de lut
galben, dur, care ar putea reprezenta pereţi nearşi de locuinţă;
bucăţi de cărbune. Cea mai interesantă descoperire
arheologică o reprezintă însă o aplică dreptunghiulară din
bronz, ce are redat în relief un bust uman, realizat în tehnica
au repousse. Alte gropi bogate în materiale arheologice sunt
complexele 41 şi 44. Pe lângă numeroase fragmente ceramice
provenind de la diverse vase, oase, bucăţi de lipitură arsă şi
fragmente din crusta unor vetre, au mai fost descoperite: un
fragment de bol cu decor în relief ce prezintă aversul unei
monede sau o monedă schifată din care se mai păstrează doar
miezul de bronz.
Foarte interesante sunt şi gropile Cpl 19 şi 31 care au o
formă tronconică, cu dimensiuni relativ apropiate, respectiv
1,30/1,40 m diametru în partea superioară, fiind umplute cu o
argilă galbenă, foarte curată, ce conţine pe alocuri concreţiuni
calcaroase. În stadiul actual al cercetării nu putem avansa
ipoteze privind funcţionalitatea acestora.
În subarealul V4bN remarcăm gropile 25 şi 35. Complexul
25 are o formă în plan ovoidală cu dimensiunile de 1,30 x 1,20
m. Spre marginile gropii s-au observat porţiuni de argilă curată,
ce descriau un guler circular de jur-împrejur, gros de 2-5 cm.
Este posibil ca această groapă să fi avut pereţii lutuiţi, ceea ce
ne oferă indicii preţioase privind funcţionalitatea aparte a
acestui complex. Complexul 35 reprezintă o groapă cu
diametrul de 1,20 m ce este umplută cu bolovani de râu de
diferite dimensiuni. În centru se află doi bolovani mai mari
dintre care unul este din gresie iar celălalt din calcar, roci care
nu se găsesc în apropierea sitului.
În această campanie au fost cercetate parţial două
complexe care, după toate probabilităţile, reprezintă instalaţii
de ardere de tipul cuptoarelor. Primul, complexul 51, s-a
observat la ad. de – 0,95/1,00 m şi se prezenta sub forma unei
pete dreptunghiulare de pământ galben, cu marginile roşcate,
ce avea dimensiunile de 0,75 x 0,46 m. Acest complex a fost
secţionat, în profil observându-se următoarea situaţie: la ad. de
-1,08 m se află o lentilă de pământ negricios groasă de 0,01 m,
cu o consistenţă relativ dură, reprezentând cu siguranţă o
suprafaţă pe care a avut loc o ardere, nu foarte intensă însă,
ce conţine bucăţi de cărbune. Peste această suprafaţă se afla
un strat de lut roşcat pe o lăţime de 0,03 m, şi apoi lut galben
curat, pe o grosime de 0,7 m. Forma rectangulară, marginile
roşcate, lentila negricioasă de la bază, care ar reprezenta