pdf (15 MB) - cIMeC

Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2006
în anul 2004 a fost total eronată, amplasând sistemul de
săpătură 1995-1998 cu aproape 70 de metri mai la N decât în
realitate.
S 28
Pentru a lămuri apartenenţa la sistemul de săpătură din
anii 1995-1998 a vechii secţiuni surprinse perpendicular pe S
26, pe care am identificat-o cu certitudine a fi S 7, am dezvoltat
din ultimii 2 metri (m 16-18) ai capătului sudic al S 26, o nouă
secţiune perpendiculară pe aceasta şi pe direcţia E. S 28, cu
dimensiunile de 2 x 13 m a încheiat practic operaţiunea, dificilă
şi în aparenţă anostă, de identificare a întregului sistem de
săpătură din anii 1995-1998 şi de a-l corela, corect, cu
săpăturile din 2005-2006. Am realizat un plan combinat al
tuturor cercetărilor arheologice din vicus SAMVM. S 26 a
intersectat o secţiune perpendiculară de 2,50 m lăţime,
orientată E-V care nu putea fi decât vechea S 7. Faptul a fost
dovedit prin intersectarea în S 28, spre E, a încă trei secţiuni
paralele, orientate perfect N-S şi care sunt vechile S 3, S 1 şi S
2.
Din punct de vedere stratigrafic, S 28 nu prezintă, pe
porţiunea scurtă neafectată de vechile săpături, elemente
suplimentare faţă de S 26, în sensul că platforma din ultimul
nivel al acesteia continuă evident şi în S 28, având în
componenţă de asemenea fragmente de cărămidă, ceramică
romană şi oase menajere. Câteva pietre şi bolovani aflaţi la
acelaşi nivel în dreptul m. 4 alcătuiesc fie o dărâmătură fie
resturile altei platforme, în componenţa căreia a fost găsită o
altă râşniţă fragmentară. Se poate observa din nou că râşniţe
întregi (ca în 1995) sau mai ales fragmentare sunt integrate în
componenţa platformelor târzii ale vicusului de la Căşeiu. Mai
trebuie precizat că în timpul astupării S 26 a fost descoperită o
statuetă miniaturală din bronz, reprezentându-l pe Jupiter
Fulminans, turnată plin şi lucrată într-o manieră primitivă.
În concluzie, campania anului 2006, având ca scop
principal corelarea vechilor săpături cu cele noi, în vederea
alcătuirii unui plan topografic corect, a reprezentat un succes
absolut.
Identificarea unei clădiri de lemn, de tipul “Striphouse”
exact în zona unde aceeaşi clădire fusese identificată în
săpăturile din 1995-1998, precum şi a fântânii G 23
completează în mod fericit cunoştinţele noastre despre
această zonă a aşezării, determinând, cu mai multă precizie,
direcţia viitoarelor cercetări.
Note:
1. Dan Isac, A presumable gnostic amulet from SAMVM-
Căşeiu, Orbis Antiquus. Studia in honorem Ioannis Pisonis,
Cluj-Napoca, 2004, 563.
2. Dan Isac, Adriana Isac, CCA 2006, 121-123.
3. Dan Isac, Castrul roman de la SAMVM-Căşeiu, Cluj-
Napoca, 2003, 38-47.
4. Ibidem, 33-38.
53. Cârlomăneşti, com. Verneşti, jud. Buzău
Punct: Cetăţuia
Cod sit: 50148.01
Autorizaţia de cercetare arheologică sistematică nr.
126/2006
117
Colectiv: Mircea Babeş – responsabil (FIB, IAB), Ion
Motzoi-Chicideanu, Despina Măgureanu (IAB), Sebastian
Matei (MJ Buzău), Dan Ştefan, Magdalena Duţescu (FIB)
Situl se află pe un platou de formă ovală, neregulată,
separat la V si la N de terasa înaltă a râului Buzău, prin ravene
naturale, iar spre E şi S prezintă pante foarte abrupte, diferenţa
de nivel fiind de aprox. 25 m.
Acest platou a fost locuit intens, cu mici întreruperi, pe
toată perioada epocii bronzului, după care este părăsit o
perioadă îndelungată, locuirea fiind reluată în epoca clasică
geto-dacă. În acest interval, pe platou au mai trecut sporadic,
comunităţi hallstattiene, după cum o dovedesc cele câteva
fragmente ceramice descoperite în campanii mai vechi,
precum şi comunităţi getice din sec. IV–III, care au săpat
câteva gropi, ce au livrat materiale destul de puţine.
Locuirea din sec. II-I a.Chr. a fost deosebit de intensă, fiind
pusă în evidenţă de numeroase şi impresionante descoperiri
arheologice. Până în prezent au fost cercetate mai multe
construcţii de mari dimensiuni, câteva sute de gropi, mai multe
vetre dintre care 5 decorate, precum şi o serie de complexe
mai greu de definit cum ar fi: aglomerări de fragmente
ceramice, şanţuri, zone cu aglomerări de pietre sau pietriş, ş.a.
Cercetările de suprafaţă realizate în imediata apropiere a
„Cetăţuii”, precum şi o serie de descoperiri arheologice
obţinute cu ocazia unor lucrări de amenajare a gospodăriilor
aflate la baza acestui sit, sau în imediata apropiere, ne
sugerează că locuirea geto-dacică este mult mai extinsă.
Toate aceste date confirmă faptul că la Cârlomăneşti a existat
o importantă davă, care avea ca punct central platoul
„Cetăţuia”.
În campania din 2006 s-a continuat cercetarea în arealul
V4b, scopul fiind epuizarea nivelului geto-dacic. De asemenea
a fost continuată şi prelungită secţiunea S1 de pe Terasa 1 cu
scopul de a identifica posibile urme de fortificare a platoului şi
de a obţine date suplimentare privind amenajarea terasei 1 .
În arealul V4b, împărţit în două subareale cu dimensiunile
de 9 x 9 m, a fost continuată cercetarea unor complexe
arheologice descoperite în campaniile anterioare (Cpl. 18 –
edificiu de cult cu cpl 28 – vatră ornamentată; cele trei gropi de
stâlp care susţineau acoperişul Cpl 1 – edificiul cu absidă; o
vatră, un şanţ şi 19 gropi). De asemenea în cursul săpăturilor
au fost identificate 23 de complexe noi (16 gropi, 3 complexe
adâncite care se prezentau sub forma unor şanţuri, două
instalaţii de ardere care reprezintă probabil cuptoare, o groapă
de par şi două vetre suprapuse dintre care una ornamentată),
datate în sec. II-I a.Chr. şi a fost dezvelită parţial o vatră
aparţinând primului nivel de locuire din epoca bronzului.
În subarealul V4bS şi parţial în V4bN depunerea getodacică
a fost epuizată, fiind mai groasă decât în alte zone ale
platoului. Adâncimile la care nivelul geto-dacic s-a încheiat,
sunt variabile, fiind cuprinse între - 0,90/0,95/1 m, după care
urmează un strat de pământ brun compact, cu grosimi
cuprinse între 0,15 şi 0,25 m, reprezentând humusul format
după părăsirea platoului de către purtătorii culturii Monteoru.
Acest strat nu este steril arheologic, ci conţine numeroase
fragmente ceramice foarte mici, atât din epoca bronzului cât şi
din a doua epoca a fierului.
În această campanie au fost epuizate în totalitate resturile
construcţiei de mari dimensiuni - complex 18/V4bS. Este vorba
de porţiuni necercetate din campania precedentă în zona
carourilor A3-A5, B5 şi E2-E3. Aceste zone se prezentau sub