pdf (15 MB) - cIMeC

Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2006
aprox. trapezoidală, elevat din valea care îi şerpuieşte la poale,
înregistrând o diferenţă de nivel de aproape10 m.
Platoul are o suprafaţă de 2,1 ha şi este separat în mod
natural pe trei direcţii de pante abrupte (chiar dacă scurte).
Masivul a fost exploatat în epocă modernă pentru piatră în
limita sa nordică, ceea ce cu siguranţă, a afectat configuraţia
terenului.
Accesul pe sit se făcea probabil prin şaua estică care îl
leagă cu culmea dealului vecin, culme paralelă cu valea
Vlahcanara. Această culme ce se dezvoltă spre N, putea servi
unui drum care ar fi conectat chiar Cetatea Capidava de nordul
şi răsăritul teritoriului său. Culmea este marcată de un tumul
de 30 m diametru şi 6m înălţime, vizibil pe o rază mare în
zonă. Acest tumul se află la aprox. 2 km distanţă de cetate. De
pe acest tumul devine observabil la 1 km distanţă, un al doilea,
de dimensiuni similare, aflat dincolo de următoarea vale, tot pe
o culme.
În 2006 a fost cercetată prin săpătură o suprafaţă de 56
mp, respectiv o secţiune de 24 x 2 m şi o casetă de 2 x 4 m,
localizate în apropiere de marginea nord-vestică a platoului, în
regiunea în care periegheza a indicat cea mai mare
concentraţie de material. Am urmărit în principal o lămurire
stratigrafică şi cronologică a contextelor arheologice.
Deşi platoul nu a fost afectat de lucrări agricole, eroziunea
a fost foarte puternică, stratul vegetal actual fiind foarte subţire.
În săpătură a fost identificat un singur nivel arheologic,
omogen ca material şi aspect care suprapune, la ad. de aprox.
-0,70 m, direct stânca sau solul steril. Acest nivel a conţinut, în
zona apropiată de marginea platoului, aglomerări de pietre,
amestecate cu pământ şi ceramică, insuficient legate pentru a
putea fi considerate structuri.
Într-un singur caz, considerat convenţional Complexul 1,
pietrele au fost aglomerate pe un traseu cu limite bine definite.
Aceste aglomerări au fost, în unele cazuri, perforate de
complexe adâncite, de mici dimensiuni, de forme aprox.
circulare, 40-60 cm în diametru, 20-35 cm adâncime. Ori, în
alte cazuri, au suprapus astfel de gropi săpate în solul steril. În
unele cazuri, gropile au fost săpate direct în stânca nativă. În
total, au fost identificate 7 complexe adîncite din care 6 cu
forme circulare şi unul alungit (de aprox. 2 m lungime şi 30 cm
laţime) (talpă pentru bârnă de fundaţie).
În săpătură a fost descoperit, cu excepţia notabilă a
câtorva oase, exclusiv, material ceramic. Este vorba de
fragmente în general de mici dimensiuni, în totalitate ceramică
sec II-III p.Chr., de bună calitate. Remarcăm amestecate în
nivelul de „dărâmătură” ce suprapune stânca nativă (posibil
folosită ca pavaj în antichitate), mai multe fragmente provenind
de la acelaşi castron de terra sigilatta.
Datarea materialului arheologic descoperit în timpul
săpăturilor, uniformitatea sedimentară a stratului arheologic,
precum şi umplutura omogenă a gropilor indică o locuire de
scurtă durată.
Pentru a crea un fundament cartografic al întregii
documentaţii arheologice, au fost executate măsurători
topografice pe întreaga suprafaţă a sitului şi în suprafeţele
adiacente. Măsurătorile topografice au fost executate prin
mijloace tahimetrice cu Staţia totală (Leica TCR 410). Pentru a
asigura integrarea acestor măsurători în Sistemul de de
Proiecţie folosit în România (Stereo 1970) a fost creată o bază
formată din puncte de referinţă topografice ce au fost
materializate în teren şi ale căror coordonate au fost
determinate cu ajutorul unui receptor GPS geodezic cu corecţii
prin postprocesare (Thales Mobile Mapper 2.0).
Înregistrarea şi documentarea cercetării a fost realizată
prin numeroase planuri ce conţin secţiuni în plan vertical şi
orizontal (grund) ale contextului arheologic, în diferite etape ale
excavaţiei. Aceste planuri au fost realizate atât prin desen
arheologic clasic cât şi prin înregistrarea fotogrametrică urmată
de corecţiile necesare şi desenare prin mijloace informatice a
acestor planuri. Coordonatele punctelor de referinţă
fortogrametrică au fost înregistrate cu staţia totală. Tot cu
ajutorul staţiei totale au fost înregistrate contextele arheologice
cele mai importante şi coordonatele unora dintre artefacte.
În toate etapele realizării excavaţiei au fost realizate
fotografii, de ansamblu şi de detaliu, cu camere foto digitale.
Multe dintre aceste fotografii sunt însoţite de comentarii audio,
înregistrate de asemenea cu camera foto digitală, ce detaliază
şi nuanţează observaţiile din jurnalul de şantier.
Colectarea materialelor de interes arheologic a fost
exhaustivă, în vederea analizei ulterioare a acestora.
Colectarea a fost realizată în pachete etichetate (în total 41
pachete), realizate în funcţie de contextul arheologic.
Rezultatele analizelor contextelor arheologice şi a
materialelor recoltate au fost înregistrate într-o bază de date
special proiectată pentru acest proiect. Această bază de date
permite gestiunea principalelor caracteristici ale contextelor
arheologice şi ale artefactelor, rafinarea analizei prin mijloace
statostice şi întocmirea rapoartelor. Pană la acest moment au
fost analizate şi înregistrate în baza de date aprox. 25% din
materialul arheologic recoltat.[Ioan C. Opriş, Maria Magdalena
Duţescu, Dan Ştefan]
Pl. 23
52. Căşeiu, com. Căşeiu, jud. Cluj [Samum]
Punct : Cetăţele
Cod sit : 5667.02
Autorizaţia de cercetare arheologică sistematică nr.
108/2006
Colectiv: Dan Isac – responsabil (UBB Cluj); Adriana Isac
(MNIT)
Cercetările s-au desfăşurat în perioada 3 iulie-2 august, la
acestea participând efectiv un număr de 13 studenţi de la
Facultatea de Istorie a UBB Cluj, secţia de Arheologie şi Istorie
şi 6 elevi de la licee din municipiul Dej. Finanţarea săpăturilor a
fost asigurată pentru prima dată numai de către Consiliul Local
al Municipiului Dej şi ca o noutate, impusă de lipsa finanţării de
la bugetul de stat, de către sponsori.
Metodologia de abordare a cercetărilor a fost cea stabilită
în anul precedent: încheierea operaţiunilor dificile (şi
neplăcute) de corelare a planului vechilor săpături cu cele noi,
prin redezvelirea începând cu 2005 a celor dintâi. Singura
metodă posibilă, în condiţiile unei aşezări rurale acoperite de
culturi anuale, era redezvelirea, la început “in spe” apoi
premeditat, a vechilor săpături, pe măsura trasării unor secţiuni
noi. Dacă în 2005, induşi în eroare de vechiul plan topografic,
am intersectat o astfel de secţiune veche, fără a o putea
identifica cu precizie, anul acesta situaţia a fost lămurită
definitiv şi în totalitate.
114