pdf (15 MB) - cIMeC

Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2006
stabilim existenţa unor zone anomale de minim alungite,
orientate predominant N – S şi V – E, mai evidente în harta
perimetrului nord-estic. Existenţa unui mare număr de zone
anomale de mică extindere (chiar şi zonele anomale de minim
alungite par a fi constituite dintr-o succesiune de anomalii de
mică extindere) pot indica faptul că aceste anomalii sunt
generate de surse foarte locale, de mică extindere, a căror
semnificaţie arheologică încă nu o putem preciza, dar nu este
exclus ca ele să reprezinte morminte.. Eventuale sondaje
arheologice în câteva astfel de zone vor constitui un pas
înainte pe această direcţie.
Résumé:
La levée géophysique a été dérangée par la présence des
debris des constructions médiévaux, qui occupent presque
partout la partie supérieure de la couche archéologique.
Néanmoins, on a pu mettre en évidence quelques
constructions romaino-byzantines, dont une est partiellement
entourée par un portique pavé à briques.
50. Capidava, com. Topalu, jud. Constanţa
Punct: La Bursuci
Cod sit: 63063.04
Autorizaţia de cercetare arheologică sistematică nr.
38/2006
Colectiv: Cătălin Ionuţ Dobrinescu (MINAC), Tănase
Carabuz, Ştefan Georgescu (studenţi UO Constanţa)
În perioada 31 iunie – 15 iulie 2006 s-a desfăşurat o nouă
campanie arheologică în punctul „La Bursuci”, situat pe malul
drept al Dunării, aprox. la jumătatea distanţei între Capidava şi
Topalu. În cursul acesteia a fost cercetată o nouă secţiune - S
VII (6,5 x 3 m)
Cercetările arheologice din anul precedent au dus la
identificarea unor complexe hallstattiene pe marginea malului
înalt al Dunării şi a unui nivel de locuire medieval (sec. X-XI),
pe platou, la cca. 175 m N de mal. Campania din 2006 a
urmărit identificarea şi salvarea altor complexe de locuire de
pe malul înalt al Dunării, care de la an la an se erodează.
În acest scop a fost trasată noua secţiune (S VII), de 6,5 x 3 m,
orientată N-S pe latura scurtă, situaţia stratigrafică fiind
următoarea:
- vegetal (U.S. 4000), 0 -0,25/0,50 m, sol brun-cenuşos, cu
numeroase gropi de crotovine, cu puţine fragmente ceramice
de tip Babadag şi medievale, pietre şi oase de animale;
- nivel de locuire medieval (U.S. 4031), -0,25/0,50—1/1,20 m,
sol cenuşos, cu fragmente ceramice medievale, pietre;
- nivel de locuire hallstattian (U.S. 4032), -1/1,20 -1,60 m, sol
de culoare brună-gălbuie, bine tasat; conţine fragmente
ceramice de tip Babadag I/II, pietre şi fragmente mici de oase;
- stânca naturală (U.S. 4033), calcar.
În această secţiune nu au fost descoperite complexe de
locuire. Materialul arheologic recuperat se află în curs de
prelucrare la Laboratorul de restaurare-conservare a MINAC.
[Cătălin Ionuţ Dobrinescu]
113
51. Capidava, com. Topalu, jud. Constanţa
Punct:.Valea Vlahcanara
Cod sit: 63063.05
Autorizaţia de evaluare de teren nr. 10/2006
Colectiv: Ioan Carol Opriş, masteranzii Dan Ştefan, Maria
Magdalena Duţescu, Daniel Ene, studenţii Florentin
Munteanu, Ştefan Pârcălăbescu (FIB)
În vara anului 2006 au fost reluate preocupări mai vechi,
de extindere a investigaţiilor arheologice în microzona
adiacentă sitului. Intenţia noastră a fost aceea de a colecta
informaţii noi din teritoriul Capidavei, prin cercetări de
suprafaţă, măsurători topografice şi săpături arheologice,
urmărind, în final, definirea comunităţilor umane din trecut în
relaţie cu mediul geografic.
Valea, denumită de localnici Vlahcanara (Apa Vlahilor), are
în extremitatea de SV lărgimea de aprox. 200 m şi este direct
conectată cu Dunărea, fiind, cel mai probabil, inundabilă în
antichitate.
Situată la răsărit de cetatea de la Capidava (la mai puţin de
800 m distanţă), Valea Vlahcanara brăzdează adânc terasele
formate prin depozite leossoide la nivelul Pleistocenului Mediu
si Superior, dezvelind adesea fundamentul din calcar cretacic
ce compune extremitatea de SV a Podişului Casimcei.
Prezenţa urmelor arheologice în numeroase puncte situate
în apropierea văii a condus la alegerea acesteia ca loc de
pornire a cercetărilor de suprafaţă. Au fost astfel identificate un
număr de 4 posibile situri arheologice din perioadă romană
situate pe malul dinspre NV al văii. Pe malul dinspre NE
investigaţiile au fost extinse pană la o departare de cca. 3 km
de cetate, prilej cu care au fost înregistraţi tumuli (1 tumul cu
diametru de aprox. 30 m şi înălţime de 6 m şi 3 posibili tumuli
de dimensiuni mai mici) şi reluată analiza unuia dintre
platourile situate în apropierea extremităţii de NE a Văii
Vlahcanara.
Aceste platou, denumit convenţional în cele ce urmează
Valea Vlahcanara – „Platou” conţine urme arheologice din mai
multe epoci. Cercetările de suprafaţă din acest an, au indicat o
concentraţie relativ modestă de material ceramic, databil în
principal în sec II – III, şi în sec IX – X. Materialul arheologic
din epocă romană timpurie se aglomerează în marginea
dinspre vale a sitului, iar cel preistoric şi din sec. IX-X urcă
spre şaua estică.
Cercetările de suprafaţă au fost însoţite de măsurători
topografice realizate cu receptoare GPS geodezice cu facilităţi
de corecţie a datelor colectate, prin postprocesare. Au fost
întocmite planuri topografice şi modele digitale de elevaţie a
terenului (DEM) pentru zonele cercetate. Rezultatele
cercetărilor au fost înregistrate într-o bază de date referenţiată
geospaţial printr-un sistem GIS. Pentru realizarea modelelor
digitale de elevaţie a terenului (DEM) au fost utilizate
măsurători proprii, hărţi mai vechi ale microregiunii şi date
disponibile din misiuni spaţiale (SRTM).
Aspectul geomorfologic al platoului situat sub malul de SE
al Văii Vlahcanara, în punctul „Platou I”, materialele prezente la
suprafaţă precum şi informaţiile disponibile din cercetările mai
vechi au condus la planificare şi executarea unor săpături
arheologice în acest sit.
Situl a fost pentru prima dată semnalat şi sondat în anul
1975 de către Zaharia Covacef, fiind considerat de atunci o
villa. Situl este amplasat pe un martor de eroziune, de formă