pdf (15 MB) - cIMeC

Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2006
cerf (andouiller). La typologie c’est dominée par les pointes
diverses (N = 5): une sur éclat diaphysaire d’os long, une sur
tibia proximale d’ovicaprine, deux sur metapodes distales
d’ovicaprines et une sur tibia d’oiseau. Les pièces de
toilette/parure sont représentées par une aiguille à cheveux en
os fragmentaire. On a aussi un metapode perforé axial et
latéral à la partie proximale, utilisé probablement comme poids
fixé au gorge des chiens des bergers (jujeu). Les pièces
techniques sont constituées par les matières premières en
cours de débitage (andouiller de cerf détaché de l’axe par
percussion directe lancée et fracturation). Les procédées de
fabrication attestées par l’analyse des traces spécifiques sont:
le débitage par percussion directe et par entaillage et le
façonnage par entaillage, raclage axial intense, sciage
transversal, perforation axiale et transversale; la pointe sur
tibia proximale d’ovicaprine a sur sa partie distale une bande
transversale composée par deux lignes obtenues par sciage
superficiel et hachurée de lignes courtes obliques gravées et
une autre ligne parallèle à cette bande; il s’agit d’un
aménagement pour l’obtention d’une partie abrasive de la
pointe ou c’est simplement un élément de décor. Comme dans
le cas des objets du Lot IMDA Capidava I sur le rôle
fonctionnel présumé des pointes on peut envisager la
perforation des peaux, le tissage et la vannerie. L’incidence de
l’utilisation exclusive des outils métalliques pour la
transformation des matières dures animales se manifeste par
les traces de débitage et de façonnage bien marquées et
presque standardisées. Les résultats de la présente analyse
contribue à la meilleure connaissance de l’insertion de
l’industrie des matières dures animales dans les activités
économiques et sociales complexes des communautés du Bas
Danube aux II ème -XI ème siècles de notre ère.
Cercetări geofizice
Florin Scurtu (GEI-PROSECO Bucureşti)
Obiectivul lucrărilor noastre de la Capidava a fost stabilit
împreună cu responsabilul ştiinţific al sitului, Conf. Ioan I.C.
Opriş de la Universitatea Bucureşti – Facultatea de Istorie. El a
constat în evidenţierea construcţiilor îngropate romanobizantine
din interiorul cetăţii şi cercetarea unei villa rustica
situate în afara localităţii Capidava, a cărei prezenţă se pare că
a fost pusă în evidenţă de săpături arheologice efectuate în
zonă cu mai mulţi ani în urmă.
Villa rustica
Pentru cercetarea acesteia ne-a fost indicată zona vechilor
săpături (casete şi secţiuni), iar noi am proiectat un perimetru
de 40 m x 40 m pentru efectuarea măsurătorilor primare. După
ce am acoperit o suprafaţă de 10 m x 40 m în imediata
apropiere a urmelor vechilor lucrări arheologice, am constatat
că anomalii foarte puternice sunt generate de linia de înaltă
tensiune (110 kV) care traversează perimetrul cercetat, iar pe
fondul acestor anomalii puternice nu se pot distinge anomalii
corelabile cu eventuale construcţii antice gen villa rustica,
astfel încât am abandonat pentru moment acest obiectiv.
Zona cetăţii
Prima problemă legată de începerea cercetărilor geofizice
la Capidava a apărut chiar din faza de proiectare a lucrării:
stabilirea unui perimetru accesibil cercetărilor noastre, având
în vedere faptul că prezenţa bordeielor medievale care
acoperă aproape întreaga suprafaţă a cetăţii, precum şi relieful
creiat artificial prin săpăturile arheologice (gropile secţiunilor
efectuate până în prezent şi movilele rezultate din depozitarea
112
pământului scos din aceste gropi) generează anomalii
geofizice “parazite”. Acestea constituie un “zgomot” pentru
semnalul geofizic şi distorsionează anomaliile “utile” până la a
le face de neidentificat.
După recunoaşterea zonei împreună cu responsabilul
ştiinţific al sitului, am reuşit să amplasăm un perimetru de 40 m
x 40 m pe o zonă relativ liberă ce ocupă centrul cetăţii, deşi
această zonă include şi unele săpături şi amplasamente
prezumate de bordeie medievale. În cursul cercetării geofizice
efective am extins perimetrul iniţial spre E şi SE atât cât ne-au
permis condiţiile topografice (zidul cetăţii şi materialul din
săpături).
Din examinarea hărţii magnetometrice primare se constată
că ea este acoperită cu un număr mare de anomalii de maxim
magnetometric de mică extindere în suprafaţă, dar cuprinde şi
câteva anomalii, atât maxime cât şi minime, de mai mare
extindere.
Cea mai probabilă interpretare arheologică a zonelor
anomale de maxim de mică extindere este aceea că ele
corespund unor zone de arsură aparţinând bordeielor
medievale. Zonele anomale de maxim de mai mare extindere
menţionate mai sus corespund probabil unor pavimente din
cărămidă sau unor aglomerări de material tegular fie provenit
din dărâmarea acoperişurilor unor construcţii de mai mari
dimensiuni, fie resturi de ziduri din cărămidă.
O clarificare parţială a cauzelor anomaliilor de minim se
poate realiza din examinarea hărţii magnetometrice filtrate.
Deşi această hartă este contaminată de anomaliile de minim
corespunzătoare anomaliilor locale de maxim de mică
extindere, în această fază a interpretării putem să indicăm, cu
mare probabilitate, existenţa unor ziduri din piatră romanobizantine
situate în colţul de S al hărţii, orientate pe direcţia
predominantă a zidurilor cunoscute deja din săpăturile
anterioare. Dintre acestea menţionăm o construcţie cu
dimensiunile de cca. 5 m x 9 m orientată aprox. SV-NE şi
probabil însoţită pe laturile de NE şi SE de un portic pavat cu
cărămidă. O altă zoă interesantă apare la cca. 15 m N de
această construcţie, ea având forma unui dreptunghi cu laturile
de 4 x 2 m şi reprezentând probabil un paviment de cărămidă
sau o aglomerare de material tegular. Sursa are o grosime
mică şi se află foarte aproape de suprafaţă, din această cauză
solul în zona respectivă este mlăştinos.
La încheierea lucrărilor geofizice din anul 2006 noi am
amplasat în teren două secţiuni de verificare (lungime 18 m,
respectiv 10 m), care să traverseze cele două zone descrise
mai sus. Ele vor fi probabil realizate de arheologi în viitorul
imediat, pentru a valida rezultatele geofizice.
Pentru o eventuală cercetare geofizică viitoare, va fi
necesară eliberarea zonei respective de rămăşiţele bordeielor
medievale, astfel încât să rezulte o suprafaţă cât mai plană şi
lipsită de „paraziţi”.
Zona Platoului de Est
Având în vedere condiţiile neprielnice de lucru din zona
presupusei villa rustica, am adăugat din proprie iniţiativă
cercetarea unei zone situate la cca. 15 m SE de incinta cetăţii
(pe „Platou”). Aici am amplasat două perimetre de cercetare
magnetometrică de mare detaliu, cu dimensiunile de 20 m x 20
m, respectiv 26 x 20 m, în vecinătatea unor secţiuni în curs de
săpare de către arheologi.
Harta “primară” a acestor zone indică o serie de anomalii
de maxim şi minim în care apare o distribuţie a anomaliilor
destul de dificil de interpretat direct. Harta filtrată ne ajută să