pdf (15 MB) - cIMeC

Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2006
putut observa încă în campania 2005, coborârea unui şanţ
umplut cu piatră şi moloz, ce nu a putut fi degajat integral.
În campania 2006, s-a continuat adâncirea secţiunii S
4/2005, doar în zona şanţului, respectiv în carourile 4 şi 5,
păstrându-se ca martor fundaţiile construcţiilor cercetate în
carourile 1, 2 şi 3. În vederea clarificării planimetriei acestor
construcţii şi în scopul urmăririi traiectoriei şanţului, s-a deschis
în paralel, pe partea de N cu păstrarea unui martor stratigrafic
de 1 m, o nouă secţiune; S 5/2006.
În secţiunea S 4/2005, s-a impus adâncirea în trepte în
zona carourilor 4 şi 5 iar fundul şanţului a fost surprins la -1,95
m faţă de nivelul actual de călcare. În secţiunea paralelă, S
5/2006, s-a constatat în carourile 1, 2 şi 3, deja la -0,35 m,
continuarea amenajărilor de construcţii dar nu şi închiderea
acestora, ceea ce lasă deschisă planimetria acestor obiective.
De asemenea în caroul 4, s-a observat aceeaşi umplere a
şanţului cercetat în S 4/2005 şi s-a putut stabili un traiect ce
evoluează oarecum paralel cu curtina de piatră a cetăţii
romano-bizantine.
În zona şanţului, materialele sunt amestecate, rezultat al
unei umpleri voite cu piatră şi pământ conţinând materiale
arheologice aparţinând mai multor epoci istorice. În S 4/2005,
în caroul 4, la -1,90, aproape de fundul şanţului au fost
descoperite fragmente de ceramică romană de lux (terra
sigillata), împreună cu fragmente de vase borcan cu ornament
în val larg şi impresiuni cu unghia sub buză, specifice sec. al
X-lea d.C. Aceste materiale, precum şi câteva fragmente de
căldări de lut cu buza răsfrântă spre interior şi prevăzută cu
orificii de agăţare, un străpungător din os şi o gresie de ascuţit
străpungătoare ne îndreptăţesc să credem că zona a fost
nivelată şi locuită în secolul al X-lea.
Cât priveşte fundaţiile amenajărilor surprinse în ambele
secţiuni în carourile 1, 2 şi 3, acestea par să fie anterioare sec.
al X-lea. Poate dezvelirea completă a acestor obiective în
campaniile viitoare va duce la datarea mai strânsă şi va
clarifica cronologia întregului ansamblu de locuire din zona
extramurană a cetăţii romano-bizantine de la Capidava.
S-au executat o serie de desene (profile, grundriss-uri),
care vor fi incluse în raportul pentru tipărirea la Cronica
cercetărilor arheologice – campania 2006. Prezentului raport i-
au fost anexate 2 planşe, conţinând imagini ale săpăturilor
executate în campania 2006 (continuarea săpăturilor în S
4/2005; deschiderea secţiunii S 5/ 2006).[Zeno Karl Pinter]
Numismatică
Andrei Gândilă (MNIR)
În cursul campaniei din anul 2006 au fost descoperite mai
multe monede de epocă romană, romano-bizantină şi mediobizantină,
aflate în prezent în custodie şi pentru prelucrare
ştiinţifică la Cabinetul Numismatic de la Muzeul Naţional de
Istorie a României din Bucureşti (prelucrare Andrei Gândilă).
Între acestea, se numără mai multe monede passim, alături de
altele descoperite în sectoarele I, III-VI şi VII ale cetăţii.
Acestora li se adaugă şi o unică monedă găsită în cursul
sondajului de evaluare de teren de la Stânca Topalu, după
cum urmează:
Licinius I (308-324). AE follis, ↑ 3,37g, 22x23mm.
Thessalonica, off. Δ, 313-316. RIC, VII 59, anii 312-313. CAP
2006, passim.
Constantius II (337-361). ½ centenionalis, TES, E. AE 2.7
gr., 18,5 mm. RIC, VIII, 119, anii 348-350. LRBC 1641. CAP
2006, S VII, strada între Corpul de Gardă şi edificiul din S VII, -
0.20 m.
Constantius II (337-361). AE3, Constantinopol AE 2.0 gr.,
16 x 19 mm, ruptă. RIC, VIII, 149, anii 355-361. Stânca Topalu
2006, 3, US 1002.
Constantius II (337-361). AE centenionalis, 3,55g, 21,5mm,
exfoliată. RIC VIII, tip FEL TEMP REPARATIO CAP 2006, S
I, sub curtina A, lângă poarta mică.
Constantius Gallus (351-354). AE3, ↓ 3,94g, 17x19mm.
Constantinopol, off. Γ. RIC VIII 114, anii 351-355, tip FEL
TEMP REPARATIO. CAP 2006, S I, N 52, la cca 1 m faţă de
colţul bazilicii.
Valens (364-378). AE3 tip Gloria Romanorum. AE 1.7 gr.,
16 x 15 mm. RIC IX. CAP 06 passim.
Sf. sec. IV, prima jum. V. AE4 1,52g, 11,5mm. CAP 2006, S I,
passim.
Roman III (1028-1034). Follis anonim, clasa B, Constantinopol.
AE 14.3 gr., 31 x 33 mm. DOC, III, B, p. 676-9. CAP 06, S
III-VI, Ş 71, A 4, - 0.8 m.
Analiza arheozoologică preliminară
Adrian Bălăşescu (MNIR-CNCP)
Resturile faunistice aduse la MNIR-CNCP provin de la mai
multe specii; ceea ce frapează este faptul că cele mai multe
dintre acestea provin de la un cal (Equus caballus) şi el pare
să fi fost în conexiune anatomică.
Piesele osoase de cal identificate sunt reprezentate de
craniu, coloana vertebrală aproape completă (lipsesc
vertebrele toracice 17 şi 18, prima vertebră lombară şi 12
vertebre caudale), 16 perechi de coaste (majoritatea sunt
sparte recent), membru posterior dreapta din care avem paleta
iliacă, patella (rotula), tibia, oasele tarsiene (dintre ele lipseşte
doar micul cuneiform), metatarsienele II, III şi IV, oasele
sesamoide, falangele 1, 2 si 3.
Vârsta animalului identificat a fost determinată facil pe
baza dentiţiei; astfel la nivelul mandibulei se observă că I3
(incisivul 3), C (caninul) şi M3 (molarul 3) nu au ieşit încă
complet, ceea ce ar sugera o vârstă a individului în jur de 4-4,5
ani; la această observaţie putem adăuga şi faptul că toate
oasele lungi sunt epifizate (prin urmare animalul are o vârstă
de peste 3,5-4 ani).
Sexul animalului este mascul, dacă avem în vedere canini
care sunt în curs de ieşire şi care la specia Equus caballus
reprezintă un caracter sexual extrem de bun.
Din punct de vedere tafonomic, la nivelul a mai multor oase
(paleta iliacă, tuberculul calcaneului) se observă urme de
rosături care sunt datorate unor carnivore (cu siguranţa câini);
oasele analizate nu prezintă absolut nici o urmă de descărnare
sau dezarticulare şi nici urme de ardere, ceea ce ne face să
credem că avem de-a face cu o mortăciune aruncată în ultima
fază de funcţionare a străzii, datată la sfârşitul sec. VI –
începutul sec. VII; este posibil ca restul scheletului să se
găsească pe o rază de 10-20 m în jurul acestui complex, în
cursul săpăturilor practicate în următorii ani.
Din punct de vedere patologic, animalul prezintă o serie de
deformări ale tibiei (porţiunea distală; faţa anterioară şi
posterioară - mai ales) şi ale metatarsului III (ţesut «umflat» în
porţiunea proximală şi numeroase denivelări ale porţiunii
distale); cauza acestei patologii în acest moment al studiului nu
se poate stabili; este dificil de ştiut dacă această patologie ar fi
putut determina moartea animalului.
107