pdf (15 MB) - cIMeC

Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2006
Sector VII
Costin Miron (ULB Sibiu), studenţi ULB Sibiu
În anul 2006, în sectorul VII, cercetările au fost continuate,
urmărind, în liniile şi parametrii trasaţi în campania din 2005,
clarificarea colţului de S-V al castrului (în condiţiile în care
colţul de N-V al cetăţii nu se mai păstrează, fiind distrus cu
ocazia exploatării masivului de calcar cu dinamită, la începutul
sec. XX 1 ).
Punctul de lucru a fost acelaşi ca si anul trecut (careurile b-
c-d-e 77-76), în zona aşa-zisului turn 8 2 , care face joncţiunea
dintre curtina H şi curtina I şi zidul de incintă al cetăţii dinspre
Dunăre, al cărui traseu (trasee – în cazul unor mai multe faze
de construcţie ale sistemului defensiv) n-a putut fi încă stabilit
cu precizie. Cercetările din campaniile 2005-2006 încep să
confirme faptul că latura de S-V a cetăţii trecea prin acest loc.
Cercetările din această zonă nu par să confirme însă
presupunerile lui Gr. Florescu, potrivit cărora, prin analogie, şi
considerarea principiului simetriei ce caracterizează castrele
romane, această latură de SE ar avea aceeaşi dispoziţie şi
elemente arhitectonice ca şi latura opusă ei, cea de NV 3 .
Afirmăm aceasta datorita faptului că curtina H virează oblic şi
se pare că se uneşte cu zidul I după un traseu de 10 m.
S-a continuat degajarea curtinei exterioare H şi a zidului
turnului 8, zid dispus oblic lângă de capătul dinspre Dunăre al
curtinei H.
Taluzul format aici prin cotitura pe care o face zidul H, cu
panta orientată spre S până la zidul amenajării poligonale
(numită de Gr. Florescu turn cu „o formă cu totul neregulată”) 4 ,
ce închide practic, deocamdată, colţul de SV al cetăţii, a fost
cercetat, fiind degajate două straturi a câte 10 cm.
Fragmentele de piatră spartă şi mortar fărâmiţat ce apar din
abundenţă ne fac să credem că ne găsim aici pe zidul de
incintă al cetăţii care a fost decapat, probabil paramentul fiind
folosit la construirea turnului în sec. IX-XI, odată cu fortificaţia
medio-bizantină.
În capătul dinspre SE al străzii ce mărgineşte curtina H,
comandamentul din sectorul VI, clădirea cu absidă, şi zidul cu
declivitate din careurile c 77-73 5 , ne-am adâncit cu cca 30 de
cm, ocazie cu care a fost descoperit un schelet de cal
incomplet, dar in conexiune anatomică.
Dupa excavările din anul acesta am ajuns la concluzia că
zidul de curtină H nu se termină de fapt într-o aglomerare de
pietre legate între ele cu mortar, aşa cum observa Gr.
Florescu. Curtina H se termină în doi timpi, pe de-o parte
sfârşeşte brusc paramentul, iar emplectonul său, de fapt
virează oblic, paralel cu zidul lung al aşa-zisului turn 8, spre
capătul de SV al zidului de incintă dinspre Dunăre al cetăţii.
Rămâne de văzut în acest sector, pe măsură ce viitoarele
cercetări vor avansa, ce se întâmplă după terminarea zidului
H.
În stadiul actual al cercetărilor nu reiese utilitatea
amenajării poligonale (turnul 8), cu toate că Gr. Florescu, într-o
concluzie, nu-l mai numeşte turnul 8 cu formă atipică, ci ziduri
ce aveau destinaţia consolidării masei de pietre peste care
avea să fie ridicat zidul castelului târziu. În sprijinul afirmaţiei
sale vine doar faptul că aceste ziduri, din care se mai
păstrează doar cel lung, oblic, cel scurt care se lipea de curtina
H, pus în planul din 1958, nefiind găsit, sunt formate din
blocheţi regulaţi fără mortar. Constituie o excepţie prin
amplasarea direct pe pământ, fără a se folosi de zidurile
romane târzii ca postament aşa cum se întâmplă cu toată
fortificaţia medievală, inclusiv cu castrul târziu.
Inventarul mobil este asigurat în cea mai mare parte de
ceramica uzuală romană târzie aparţinând sec. al VI-lea
p.Chr., amestecată în parte cu ceramică medieval timpurie.
Fragmentele ceramice sunt disparate şi ţin de tipologii diverse.
În proximitatea scheletului de cal a fost descoperită o monedă
din timpul lui Constantius II 6 .
Problematica sectorului VII rămâne în continuare foarte
complexă, iar cercetările înaintează anevoios din cauza
declivităţii terenului şi a săpăturii destul de restrânse ca
suprafaţă, motive pentru care nu putem soluţiona rapid
necunoscutele din această zonă, care are o suprafaţă destul
de mare. În campaniile viitoare poate vom afla cum a arătat
partea de SV a cetăţii. De asemenea, se ridică aici din nou
problema alunecărilor de teren sub acţiunea unor mişcări
seismice, cărora s-ar putea datora „clivarea” zidului amintit şi
cu „golirea” terasei inferioare pe care acesta eventual o
delimita spre NE. Apoi, se ridică şi problema reumplerii acestei
terase, până la latura de SV a zidului de incintă roman târziu,
surprins către S (curtina J), cu ruine scurse de pe terasa
superioară şi cu amplasarea şi săparea bordeielor mediobizantine
în această umplutură 7 .
Prezentului raport i-au fost anexate 4 planşe ilustrative
pentru săpăturile arheologice desfăşurate în sectorul VII al
cetăţii de la Capidava, în cursul campaniei 2006 şi este însoţit
de analiza arheozoologică asupra calului descoperit pe strada
dintre clădirea cercetată în sectorul nostru şi Corpul de Gardă,
aflat în sectorul III al cetăţii. Se cuvine amintit, nu în ultimul
rând, faptul că această descoperire are un caracter
excepţional, asemenea apariţii în conexiune anatomică a unor
animale într-un habitat antic fiind doar arareori
semnalate.[Costin Miron]
Pl. 21
Note:
1. Gr. Florescu, R. Florescu, P. Diaconu, Capidava, I, 1958, p.
26.
2. Ibidem, p. 60.
3. Gr. Florescu, op.cit., p. 63.
4. Ibidem, p. 60.
5. C. Miron, Capidava, sect. VII, CCA 2001 p. 83.
6. Moneda datează din timpul domniei lui Constantius II (337-
361). ½ centenionalis, TES, E. AE 2.7 gr., 18,5 mm; RIC,
VIII, 119, anii 348-350; LRBC 1641.
7. C. Miron, Capidava, CCA 2002, p. 57.
Sectorul VIII extra muros
Zeno K. Pinter, Claudia Urduzia (ULB Sibiu)
Cercetările arheologice desfăşurate în campania 2006 de
către ULB Sibiu în sectorul VIII extramuran au vizat
continuarea unui demers iniţiat în anul 2001 de regretatul
profesor Radu Florescu şi derulat pe perioada a patru
campanii în vederea surprinderii stratigrafiei platoului ce se
întinde între latura de SE a curtinei G şi sectorul X - terme. În
acest sens, cu o grupă de practică şi cu ajutorul a doi voluntari,
precum şi a doi doctoranzi şi a unui masterand din cadrul
Facultăţii de Istorie şi Patrimoniu "Nicolae Lupu", a fost
cercetată în continuare secţiunea S 4/2005, cu dimensiunile de
10/2 m, segment al magistralei stratigrafice trasate în anul
2001, perpendicular pe zidul de incintă. În această secţiune s-a
106