pdf (15 MB) - cIMeC

Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2006
evidenţă cea de-a doua compartimentare interioară aferentă
edificiului, dispusă paralel cu latura scurtă a clădirii şi via
principalis. Acest ultim zid se păstrează înspre şanţul castrului
târziu, pe o înălţime de 0.60-0.78 m. La cca 1.30-3.10 m spre
interior, faţă de latura lungă a edificiului (din carourile T-Ş 74),
a fost identificat un acces, un al doilea fiind foarte probabil
practicat în continuare şi dispus simetric, de data aceasta spre
capătul aceluiaşi zid interior, spre latura lungă dinspre turnul 7.
Aceste noi date ne arată că C 1/ 1994 este o clădire cu patru
camere (şi cel mai probabil etaj), două dintre accesele
interioare şi uşa dinspre stradă fiind în această fază destul de
evidente. În dreptul accesului respectiv, se poate observa
dărâmătura de cărămizi din chirpic, aparţinând structurii
superioare a zidului de compartimentare, care căpăcuia
accesul. În această campanie au fost găsite mai multe amfore,
dar şi două superbe cârlige de pescuit din bronz. Descoperirea
în campaniile din 1994-1995 a unui număr mare de greutăţi din
lut, utilizate probabil pentru pescuit, la care se adaugă ultimele
artefacte amintite, ne-ar pot lăsa să inferăm unele ipoteze
referitoare la funcţionalitatea edificiului.
O serie de lucrări de curăţare s-au realizat în 2006 şi în
interiorul Corpului de Gardă aflat în sfertul sudic al cetăţii,
având ca obiectiv degajarea pilelor din şirurile interioare şi a
celor angajate, de pe curtina H, în scopul conservării. Astfel,
între pilele angajate nr. 5 – 6 au fost descoperite mai multe
piese ceramice (fragmente de amfore şi ceramică de masă),
între care se remarcă o amforă păstrată aproape integral şi un
castron de provenienţă microasiatică (cnidiană), decorat prin
estampare cu o cruce grecească, cu braţele lăţite, ale cărei
dimensiuni pot fi integral stabilite, iar piesa restaurată.
Documentaţia campaniei 2006 constă în desene (profile,
desene ale pieselor descoperite), cât şi în completarea planului
de situaţie, alături de fotografii digitale ale săpăturii şi
artefactelor descoperite.
Părţi desenate în 2006: profil nordic al careului T 70, limita
cu S 1/2004 (sc. 1:20); profil sudic al şirului de careuri T-Ş-S
72-71, dinspre stradă (sc. 1:25); profil estic al martorului U-V
72 (1:25); profil vestic al martorului U-V 72 (1:25); profil estic al
martorului T 71 (1:25); profil vestic al martorului Ş 71(1:25);
alte peste 250 desene de piese arheologice rezultate din
campania 2006 şi din săpăturile anterioare (parţial transcrise
deja în calc, cu tuş) [Ioan Carol Opriş, Daniel Ene, Andrei
Gândilă, Alexandru Raţiu, Gabriel Stoian]
Pl. 22
Sectorul de est
Zaharia Covacef (MINAC), Tiberiu Potârniche (UO
Constanţa), studenţi UO Constanţa
Campania de săpături 2006 în sectorul de E al cetăţii
Capidava s-a desfăşurat între 26 iunie-29 octombrie, în trei
etape: prima s-a încheiat pe 21 iulie; a doua s-a realizat în
cursul lunii septembrie (4 – 29), iar a treia în cursul lunii
octombrie (24 – 29 ale lunii).
Proiectul campaniei de săpături din acest an urmărea, în
primul rând, demontarea mai multor martori dintre carouri
pentru a se putea realiza cercetarea în suprafaţă, precum şi
adâncirea în anumite zone, pentru a surprinde nivelul de
distrugere. Deschiderea în suprafaţă însemna dezvelirea
tuturor zidurilor Edificiului – compus, presupunem, din cinci
încăperi – pentru a-i putea determina nu doar aspectul, ci şi,
eventual, destinaţia. De asemeni, trebuie dezvelite şi celelalte
105
construcţii acoperite, şi distruse într-o măsură mai mare sau
mai mică, de locuinţele-bordei medio-bizantine.
Înainte de a începe săpătura propriu-zisă a trebuit curăţat
întregul sector (în suprafaţă de 1134 mp) de iarbă şi
dărâmăturile de peste an.
Au fost demontaţi martorii dintre: c. Q.76 – c. Q.75; c. Q.75
– c. R.75; c. Q.74 – c. R.74; c. Q.73 - c. R.73; c. Q.72 – c.
R.72; c. R.72 – c. R.73; c. R.73 – c. R.74; c. R.74 – c. R.75; c.
Q.74 – c. P.74; c. P. 73 – c. P.74; c. O.77 (martorul de sprijin al
zidului de incintă, la curtina G). Fiecare dintre martori avea
lungimea de 4 metri şi lăţimea de 1 metru şi aceştia au fost
demontaţi (săpaţi) până la adâncimi cuprinse între 0,75 m şi
1,90 m.
În încăperea C. 11 au fost curăţate dărâmăturile de ţigle şi
olane aflate pe toată suprafaţa acesteia (de aprox. 20 mp),
săpătura adâncindu-se cu cca. 0,20 m; între materialele de
construcţie au apărut şi fragmente mari dintr-un chiup, lângă
zidul de NE al încăperii C. 11
Demontarea martorilor de SE şi SV din caroul P 73 a
condus la dezvelirea unei încăperi în interiorul căreia era
rezervat un spaţiu de 2,20 m x 1,87 m, cu ziduri legate cu
mortar; intrarea în încăperea, numită C. 13, se făcea printr-o
intrare, lată de 1,40 m, situată pe latura de SE, spre strada 2.
Zidul de NV al încăperii mici (C. 13a) are la bază trei arcade;
adâncirea săpăturii de-o parte şi de alta a acestuia a condus la
dezvelirea pilelor suspensurilor, ceea ce dovedeşte că
încăperea C. 13a este unul dintre bazinele unor terme
domestice. Să adăugăm că în colţul de S al bazinului a fost
descoperit şi un tub de scurgere spre stradă.
Demontarea martorilor dintre secţiunile Q şi R au
completat imaginea de ansamblu a Edificiului, au scos la
lumină o nouă locuinţă-bordei şi au completat laturile
bordeielor B.2/ 2002 şi B.2/ 2003. Dintre materialele
recuperate din demontarea martorilor dintre carourile Q 72-73
şi R 72-73 remarcăm mai multe fragmente de marmură dintr-o
mensa sacra, utilizate la construcţia bordeielor; la aceste
fragmente se adaugă perfect un altul, descoperit în careul R 73
în campania din 2003.
Curăţarea dărâmăturilor din încăperea C. 11 şi în jurul a
ceea ce numisem „casa scărilor”, ne-a condus spre concluzia
că ceea ce am considerat a fi pile de susţinere a nivelului
superior şi spaţiul prin care se accedea la acesta, este de fapt
un zid – dărâmat la un moment dat, sau spart intenţionat –
care forma spre latura de SV a Edificiului o încăpere simetrică
cu încăperea C. 6. În această situaţie credem că, iniţial,
Edificiul avea pe latura de NV trei încăperi: C. 6 şi C. 11 pe
extreme, egale ca dimensiuni, şi între ele o încăpere mai mare;
la un moment dat s-a construit zidul care împărţea încăperea
centrală în alte două încăperi mai mici. Într-o altă perioadă,
probabil la sfârşitul sec. VI - începutul sec. VII, în jurul celor
două pile (formate din dărâmarea zidului) s-a construit o
locuinţă-bordei, aşa cum s-a întâmplat şi în jurul stâlpilor
curtinei prinşi în zidul unei locuinţe târzii.
Adâncirea şi în carourile R 74 şi R 73 – după demontarea
martorilor – a evidenţiat stratul de dărâmătură nivelat pentru
construcţiile care le-au suprapus. Din dreptul zidului
(transformat în pile), din stratul de dărâmături, au fost
recuperate cca. 13 vase – întregi sau întregibile (amfore,
ulcioare, oale, căni etc.), două broaşte de uşă din fier şi bronz
(una pătrată, alta rotundă), o monedă, o piesă din fier, un ac
din bronz ş.a. Să adăugăm faptul că în toată campania au fost
descoperite 14 monede.[Zaharia Covacef]