pdf (15 MB) - cIMeC

Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2006
102
însemnat şi demontarea martorului U-V 72, care bloca strada
din rândul de carouri 72 din caroiajul general al cetăţii. Pe
partea opusă a străzii, pe linia de demarcaţie a careurilor Ţ-U-
V 72-71, a fost observat şi curăţat zidul de piatră şi pământ
care continuă perimetral clădirea identificată în T 71, sub zidul
castrului târziu.
Cercetarea din aceste careuri a urmărit cartarea şi
înlăturarea elementelor posibile de arhitectură medio-bizantină
(bordeie), dar şi punerea în evidenţă a traseului zidurilor de
epocă romano-bizantină; în S 1/ 2004 şi Ş 71 s-a continuat
verificarea traseului valului şi şanţului aferente castelului
roman târziu, toate având ca scop atingerea straturilor
inferioare, de epocă romano-bizantină. A continuat cercetarea
şi în clădirea C 1/ 1994 din sectorul III, în carourile T 74-76, în
stratul superior romano-bizantin, identificându-se noi detalii de
arhitectură. Nu în ultimul rând, cu ocazia curăţării pilelor
angajate de pe curtina H a Corpului de Gardă şi a pilelor
interioare ale edificiului, au rezultat noi materiale arheologice,
databile în sec. VI p.Chr. Prezentului raport i-a fost anexat şi
un raport asupra materialului arheoihtiologic rezultat în cursul
campaniei, redactat de către Valentin Radu (MNIR-CNCP).
Materialul arheozoologic, recoltat în mari cantităţi (mai ales în
careurile situate pe traiectul şanţului castrului târziu), de
provenienţă medio-bizantină şi rezultat în urma colmatărilor
succesive ale şanţului, se află în curs de prelucrare (dr. A.
Bălăşescu, MNIR-CNCP), urmând a intra într-o publicaţie
viitoare. În schimb, a putut fi oferit spre publicare în paginile
actualului volum de rapoarte arheologice, o aşteptată şi
valoroasă contribuţie, Capidava - Industria materiilor dure
animale, rezultat al cercetării dr. Corneliu Beldiman (UCDC
Bucureşti) şi Diana-Maria Sztancs (ULB Sibiu). Pe lângă cele
câteva piese descoperite în cursul campaniei 2006 (Lotul II, din
sectorul VI intra muros, S 1, carourile Ş-T 71-72), acesta
recenzează într-o formă preliminară piesele adunate în
depozitele şantierului din campaniile 1955-2006.
În sectorul de E al cetăţii, săpăturile au fost continuate de
un colectiv format din dr. Zaharia Covacef, masterandul Tiberiu
Potârniche (UO Constanţa, MNIR), alături de studenţi (în
practică arheologică, în iunie-iulie 2006) ai aceleiaşi
universităţi. Campania de săpături a durat în acest sector între
26 iunie şi s-a încheiat pe 29 octombrie, fiind desfăşurată în
trei etape: prima s-a încheiat pe 21 iulie; a doua s-a realizat în
cursul lunii septembrie (4 – 29), iar a treia în cursul lunii
octombrie (24 – 29 ale lunii). S-a urmărit în mod prioritar
demontarea mai multor martori dintre carouri pentru a se putea
realiza cercetarea în suprafaţă, precum şi adâncirea în
anumite zone, pentru a surprinde nivelul de distrugere şi a
dezveli zidurile marelui Edificiu din partea centrală a sectorului.
Înainte de a începe săpătura propriu-zisă a trebuit curăţat
întregul sector (în suprafaţă de 1134 mp) de iarbă şi
dărâmăturile de peste an. În 2006 s-au demontat mai mulţi
martori, între carourile c. Q.76 – c. Q.75; c. Q.75 – c. R.75; c.
Q.74 – c. R.74; c. Q.73 - c. R.73; c. Q.72 – c. R.72; c. R.72 – c.
R.73; c. R.73 – c. R.74; c. R.74 – c. R.75; c. Q.74 – c. P.74; c.
P. 73 – c. P.74; c. O.77 (martorul de sprijin al zidului de incintă,
la curtina G). Fiecare martor avea lungimea de 4 metri şi
lăţimea de 1 metru şi au fost demontaţi (săpaţi) până la
adâncimi cuprinse între 0,75 m şi 1,90 m.
Au continuat operaţiunile de curăţare şi adâncire în
clădirea C 11, săpăturile în clădirea C 13, unde a fost pusă în
evidenţă existenţa unui bazin aparţinând termelor domestice
ale clădirii. S-au descoperit noi locuinţe-bordei mediobizantine,
completându-se, totodată, laturile bordeielor
numerotate local B.2/ 2002 şi B.2/ 2003. Se cuvine subliniată
descoperirea, cu ocazia demontării martorilor dintre carourile Q
72-73 şi R 72-73 a mai multe fragmente de marmură dintr-o
mensa sacra, utilizate la construcţia bordeielor (la aceste
fragmente se adaugă perfect un altul, descoperit în careul R 73
în campania din 2003). Este prima asemenea descoperire
cunoscută pentru provincia Scythia, cu datare în sec. V-VI
p.Chr. Asemenea mensae sacrae – mese pentru împărtăşanie
(euharistie) sunt realizate din marmură (probabil de Procones),
cu dimensiuni medii de 1.10 x 1 m, şi au formă sigmoidă (una
dintre laturile scurte este semicirculară), cu bordură înaltă şi
urme de montură a picioarelor la partea inferioară, neşlefuită.
Raportul este însoţit de un plan general al sectorului,
actualizat, realizat după încheierea săpăturilor din 2006 de
către arh. Anişoara Sion.
În sectorul VII intra muros al cetăţii au continuat cercetările
conduse de lector dr. Costin Miron – ULB Sibiu, Facultatea de
Istorie şi Patrimoniu „Nicolae Lupu”, Catedra de Conservare-
Restaurare, cu participarea a numeroşi studenţi ai ULB Sibiu,
în perioada 11-30 iulie, respectiv 1-20 august 2006. Acestea
au urmărit, pe mai departe, clarificarea colţului de SV al
castrului, mai puţin cercetat. S-a săpat în zona careurilor b-c-de
77-76), în zona aşa-zisului turn 8, care face joncţiunea dintre
curtina H şi curtina I şi zidul de incintă al cetăţii dinspre
Dunăre.
În capătul dinspre SE al străzii ce mărgineşte curtina H,
comandamentul din sectorul VI, clădirea cu absidă, şi zidul cu
declivitate din careurile c 77-73, s-a continuat adâncirea cu cca
30 de cm, ocazie cu care a fost descoperit un schelet de cal
incomplet, dar in conexiune anatomică. În proximitatea
scheletului de cal a fost descoperită o monedă din timpul lui
Constantius II (anii 348-350). Prezentului raport i-a fost
anexată şi o scurtă analiză arheozoologică a complexului,
urmând ca aceasta să facă obiectul unui studiu special,
redactat în colaborare.
În sectorul VIII extramuran al cetăţii au continuat
săpăturile, conduse de un colectiv format din conf.dr. Zeno K.
Pinter, Claudia Urduzia şi masteranzi, studenţi (ULB Sibiu). Ele
urmăresc finalizarea unui proiect început încă din anul 2001,
concentrat asupra surprinderii stratigrafiei platoului ce se
întinde între latura de SE a curtinei G şi sectorul X – terme. A
continuat cercetarea secţiunii S 4/2005, cu dimensiunile de
10/2 m, segment al magistralei stratigrafice trasate în anul
2001, perpendicular pe zidul de incintă. În această secţiune s-a
putut observa încă în campania 2005, coborârea unui şanţ
umplut cu piatră şi moloz, ce nu a putut fi degajat integral. În
campania 2006, s-a continuat adâncirea secţiunii S 4/2005,
doar în zona şanţului, respectiv în carourile 4 şi 5, păstrânduse
ca martor fundaţiile construcţiilor cercetate în carourile 1, 2
şi 3. În vederea clarificării planimetriei acestor construcţii şi în
scopul urmăririi traiectoriei şanţului, s-a deschis în paralel, pe
partea de N cu păstrarea unui martor stratigrafic de 1 m, o
nouă secţiune; S 5/2006, cu aceleaşi dimensiuni. Sunt
prezentate complexele descoperite în cele două secţiuni, cât şi
materialele apărute în umplutura şanţului defensiv.
În punctul «La Bursuci», săpăturile arheologice au
continuat şi în iunie-iulie 2006, conduse de drd. Cătălin Ionuţ
Dobrinescu (MINAC), urmărind identificarea şi salvarea altor
complexe de locuire de pe malul înalt al Dunării, care se
erodează de la an la an. În 2006 a fost trasată o secţiune S VII,
de 6,5 x 3 m, orientată N-S pe latura scurtă, având următoarea