pdf (15 MB) - cIMeC

Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2006
The archaeological researches at Bumbeşti Jiu (at "Gară"
and "Vârtop" points) continued last year. We researched along
the stoned wall and in the two military vici near the castrum.
The 2006 diggings uncovered the access roads from the
interior.
In the military vicus from the „Gară” point, we discovered a
pottery oven. This oven was very well preserved. We also
discovered many ceramic fragments and a burnt clay mould.
This mould had, on its pattern, a running lion. It was used in
the decoration of the vessels.
In the military „vicus” from the point „Vârtop”, the research
continued in the Roman „thermae”. Here, we discovered the
foundations of a dwelling and a few coins. All these coins were
from the reigns of Trajan, Hadrian and Antoninius Pius.
48. Buneşti, com. Buneşti Avereşti, jud. Vaslui
Punct: Armăşeni - Muncel
Cod sit: 162951.01
Autorizaţia de cercetare arheologică preventivă 372/2006
Colectiv: Vicu Merlan - responsabil, Paul Salomeia (M
Huşi)
Obiective: salvarea vestigiilor arheologice din perimetrul
prăbuşirilor gravitaţionale şi a alunecărilor de teren.
Realizări: săparea integrală a secţiunii SI; decopertarea
bordeiului (L1) aparţinând culturii Criş (Groapa G1);
surprinderea şi dezvelirea parţială a locuinţei cucuteniene (L2);
descoperirea şi săparea în proporţie de aprox. 50% a celor
două gropi (G1 de factură Criş şi G2 cucuteniană);
descoperirea a trei complexe ceramice cucuteniene cu
ceramică pictată .
Satul Armăşeni face parte din comuna Buneşti-Avereşti,
jud. Vaslui. Perimetrul comunei suprapune latura estică a
Podişului Central Moldovenesc cu altitudini ce depăşesc 300 m
înălţime.
Situl arheologic este amplasat la SE de localitatea
Armăşeni pe Dealul Muncel (la cca. 300 m); altitudinea
maximă a sitului este de 350 m. Suprafaţa acestuia depăşeşte
2 ha şi are o orientare aprox. N-S. Culmea interfluvială este
secţionată prin partea de E de un torent temporar, la N şi V de
izvoarele şi pârâul Armăşeni, iar la S culmea dealului se
prelungeşte până în apropiere de satul Avereşti. Foarte
probabil, în trecut, acest aliniament interfluvial a fost prevăzut
în partea terminală a sitului (latura sudică), cu un sistem
artificial de apărare alcătuit din şanţ (fosă) şi val de apărare.
Spre E sunt surpături gravitaţionale de pietre şi nisip in
orizontul sarmaţian. Panta este foarte accentuată dinspre E, N
şi V, însă la nivelul crestei dealului sunt prezente nivelări care
ar putea demonstra existenţa în vechime a unui val de
palisadă - probabil in timpul civilizaţiei geto-dacice).
Fundamentul este alcătuit din orizonturi nisipoase intercalate
cu conglomerate şi calcare oolitice.
Faţă de altitudinea maximă a satului din vecinătate
(Armăşeni) situl este amplasat cu peste 100 m înălţime, fapt
care face ca din acest punct să poată fi observată întreaga
vale a pârâului Crasna în amonte şi aval de localitate, până
dincolo de Dolheşti-Rotaria şi Tăbălăieşti-Tătărăni, iar spre E
spre Arsura şi Valea Prutului.
Prin anii ’80 a fost efectuat un sondaj de verificare pe
Dealul Muncel de către arheologii de la muzeul din Huşi fără
însă să se fi publicat rezultatele acesteia (informaţie Paul
Salomeia – M Huşi).
Din timpul luptelor din cel de-al doilea război mondial
(aug.-sept. 1944) se mai văd câteva tranşee pe culmea
dealului care au secţionat situl în câteva locuri (5-6 şanţuri).
Pe direcţia N-S a fost trasată o secţiune S1 (L=15m, l=2m)
pentru a salva porţiunea în curs de prăbuşire gravitaţională a
sitului.
În c. 1 şi 2 a apărut o aglomeraţie de resturi alcătuită din
oase, pietre-nicovală, ceramică, lutuială de perete, chirpic de
vatră, fragmente de statuete antropomorfe şi zoomorfe, pietre
arse, câteva valve de scoici de baltă, silexuri (un vârf de
săgeată, o aşchie retuşată).
Stratigrafia şi compoziţia solului demonstrează existenţa
unei gropi (G1) care se prelungeşte şi în afara secţiunii SI
înspre N şi V cu o formă aprox. ovală ce se întinde pe o
suprafaţă de peste 2,5 m 2 . Pe fundul acestei gropi au fost
descoperiţi chirpici cu amprente de nuiele, străpunşi din loc în
loc. De asemenea în G1 s-au descoperit şi fragmente
ceramice de culoare neagră-cenuşie, arsă mediocru, cu incizii
pe verticală şi ciupituri, de factură Criş. S-ar părea că G1
reprezintă o locuinţă Criş (L1) de tip semibordei.
În partea de S a secţiunii S1 de la m. 13 până la m. 15 s-
au găsit fragmente de la lipitură de perete şi câteva vase
ceramice reîntregibile de factură cucuteniană (Cucuteni A3).
Chirpicul locuinţei cucuteniene se continuă şi în afara
secţiunii între E şi S. O a doua groapă G2 a fost descoperită
între c. 8 şi 10 având în inventar o râşniţă dintr-o gresie
cimentată de formă dreptunghiulară (L=35 cm, l=17 cm) şi
fragmente ceramice cucuteniene pictate tricrom. In apropiere
în c. 6 pe o suprafaţă de 0,5 m 2 a apărut (spre latura estică a
S1) chirpic de vatră făţuit de formă poligonală (d=2-4 cm).
Fragmente de la măsuţe de altar cucuteniene au apărut în
c. 1 şi c. 14 la ad. de 0,60 m. S-au descoperit şi trei cozi de la
linguri şi polonice din lut ars unele pictate policrom. O parte din
ceramica de factură grosieră poartă urme de amprente digitale
şi angobă. În caroul 4 a fost găsită o statuetă zoomorfă din lut
ars, distrusă parţial. Păstrează capul, picioarele din faţă si o
parte din trunchi şi spate (L=3,5; l=2,5).
La m. 3 a fost descoperită o fusaiolă ruptă în două, cu
urme de şănţuire pe centru, din lut ars, iar la m7 un fragment
de cca. 1 cm (din aramă) de la o brăţară. Obiectul era tubular
şi într-o stare de conservare mediocră. In apropiere s-a găsit şi
un corn de taur din lut ars de 5,5 cm şi d=2,2 cm, cu urmă de
pictură roşie.
In c.2 la 0,60 m adâncime a apărut o statuetă antropomorfă
feminină cu incizii adânci spiralate pe ambele părţi. Păstrează
doar zona ombilicului, bazinul şi picioarele. Picioarele sunt
unite la partea inferioară sub formă de fus.
La m. 1 (deasupra gropii G1) a fost descoperit un alt idol
zoomorf rupt din vechime. Păstrează doar partea din spate cu
cele două picioare.
În locuinţa L2, pe latura nordică a fost găsit un falus
miniatural din lut ars L=2 cm, d=0,7 cm) şi o cupă de polonic
pictată.
Cea mai mare parte a ceramicii pictate policrom, păstrată
într-o stare de conservare bună, a fost descoperită în gropile
G1 şi G2 la peste 1 m adâncime.
100