Monografia (document PDF) - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

Presă şi cenzură în Basarabia. Documente şi comentarii
Şi cînd stăpînirea nu a ascultat glasu norodului, poporul singur a rupt lanţurile, cu care el era
legat şi a pus sî-i de lui manifestul de libertăţi.
Aceasta a fost anu trecut. Şi, cum noi vedem, Rusia de atunci s-a tulburat; nu numai poporul
rus, dar şi alte naţiuni, ce trăesc în Rusia, au cerut voe şi dreptăţi cetăţăneşti.
Numai noi moldovenii stăm într-o parte. Pîn acuma noi trăim, ca şi înainte, în întuneric şi
sărăcie.
Şi polonejii, şi nemţii. Şi lituanenii, şi ucrainenii, şi ovreii-toţi cer libertăţi şi drepturi cetăţeneşti,
numai noi moldovenii parcî suntem mulţămiţi cu soarta noastrî.
Fapta asta are multe pricini. Pricina cea dintîi este acea, că moldovenii n-au avut adevăraţi
binevoitori, cari puteau să se lupte pentru interesele lor.
Aşa moldoveni, ca Cruşevan, sunt numai de rău. Cruşevan a găsit, că pentru dînsu e mai de
folos să se vîndă breslaşilor ruşi şi să adoarmă toate simţirile şi voinţele poporului moldovean.
Cruşevan pentru parale, ca un strajnic, să răpede la fiecare, cine se ridică la luptă pentru interesele
naţionale ale moldovenilor.
Anu trecut în Basarabia s-a alcătuit liga moldovenilor. Ea avea scop să slujască intereselor
norodului lor sarac: să răspîndească învăţătura, să deschidă şcoli şi să-l scăpe pe el dela sărăcie
şi foame.
Şi ce a făcut Cruşevan? El îndatî a făcut în gazeta lui pîră împotriva ligei acestea, spuind, că a
vrea să ridice poporul la tulburări mari.
De aceea, la Cruşevan nu se poate de nădăjduit. Lasă el pentru parale să apere interesele birocraţilor.
Cî vedem, avem noi moldovenii temei sî fim mulţămiţi cu soarta noastrî?
Putem noi să dormim, ca şi înainte, avem noi toate, ce ne trebue pentru trai bun.
Noi n-om grăi de starea economică a moldovenilor.
Pomînt ei n-au asta noi ştim. Anii de pe urmî au fost neroditori şi dintr-aceasta o foame, pe
care ţăranii noştrii foarte bine o ţin minte.
Dar cu chestia pomîntului trebuie de aşteptat duma imperialî. Numai ea singură va dezlega
sfada despre pomînt între ţărani şi proprietari.
Ştiut, ţăranii or dovedi, dacă ei în dumă or trimite nu pe aşa „crepostnici” ca Krupenscki,
Purişkevici, Ponse şi alţ...
„Domnii” aceştia în dumî or să se ocupe cu sîne, iar de norodul flămînd, pe care ei nici nu-l pot
suferi, ei n-or gîndi.
Dar afară de pomînt, moldovenii au încî o mulţime de nevoi.
Noi n-avem şcoala noastrî naţionalî. Pe noi nu ne învaţî pe „bucvarii” ruseşti sau slavoni, în cari
noi nimic nu înţălegem.
Pentru asta, noi, cînd eşim din şcoli, nimic nu ştim şi rămînem tot aşa neînvăţaţi şi întunecaţi,
ca şi înainte. Toate neamurile au dreptul a se învăţa în limba lor maternî.
Polonejii au şcoala lor naţionalî. Copiii polonejilor încep a se învăţa în limba lor maternî, da nu
rusî.
Toate acestea stăpînirea dezleagî armenilor, tatarilor, nemţilor, ovreilor şi alt...
Şi numai noi moldovenii n-avem dreptul acesta.
Noi, chiar şi religia şi sfînta scripturî trebue sî învăţăm pe cărţi ruseşti, pe cari copiii de fel nu
le înţăleg.
Da ce e mai rău de toate-moldoveanu nici nu poate sî se roage lui Dumnezeu în limba lui.
Lui nu-i dau învăţăturî, pe dînsul nu-l învaţă limba rusascî, mai nimeni din moldoveni limba
asta n-o ştie, da a se ruga lui Dumnezeu el trebue în ruseşte.
Pentru ce polonezul poate sî se roage în poloneşte, ovreiul în ovreeşte, neamţu în nemţeşte, şi
numai moldoveanu în ruseşte.
Pentru noi pun preoţi, cari citesc rugăciunile în ruseşte sau în slavoneşte.
– 95 –