Monografia (document PDF) - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

Presă şi cenzură în Basarabia. Documente şi comentarii
deauna în fruntea norodului, luptând împotriva asupritorilor […]” 454 . Sarcina imediată a clerului
consta în lupta pentru obţinerea dreptul legitim de a introduce limba română atât în programele
şcolare, cât şi în oficierea serviciului divin în biserică. Or, acea luptă continuă a clerului pentru
drepturile sale n-a fost una zadarnică. Izbânda nu s-a lăsat mult aşteptată. În 26 octombrie 1906,
tipografia eparhială şi-a reînceput activitatea (închisă în 1883). Un anunţ neordinar întâlnim în
paginile publicaţiei: „cine voieşte a vorbi, scrie şi citi bine româneşte să se îndrepte în scris sau
în persoană la Gr. Constantinescu, şi el angajat al ziarului”. Ştefan Ciobanu, parcurgând pagină
cu pagină colecţia ziarului Basarabia, constată cu surprindere că ideile naţionale ale conducătorilor
publicaţiei se concretizează mai târziu într-o serie de revindecări cu caracter naţional, care
depăşesc programul schiţat la început 455 . Fără îndoială, că echipa publiciştilor de la Basarabia va
acumula o anumită experienţă gazetărească. Redacţia ziarului însă va fi nevoită să dea asigurări
precum că moldovenii „nu vor separatism”, ci doar îşi doresc să se cultive şi să-şi ridice nivelul
de cultură. Totuşi, scrisul şi/sau stilul autorilor era încă foarte modest. În special articolele cu
caracter social, fie politic sau economic, sunt încă foarte palide, naive şi, doar pe alocuri, spoite cu
oarecare îndrăzneală. Autorii/ colaboratorii ziarului continuă să-şi exprime încrederea în binefacerile
revoluţiei ruse. Materialele publicate abundă de frazeologie revoluţionară (specifică presei
imperiale) printre care se strecoară, fie direct sau indirect, ideea naţională. Or, „pământul” şi
„voia” se concep în final prin prisma intereselor naţionale.
O particularitate a ziarului o constituie şi structura programatică a fiecărui număr („structura
exterioară”– o defineşte Ştefan Ciobanu). Pe lângă „articolul de fond şi foileton” sunt prezente
rubrici permanente: Cronica din afară; Cronica dinăuntru; Cronica Basarabiei; Cronica românească
sau Ştiri de la fraţi; Telegrame; Corespondenţe 456 .
Abordarea unei arii largi de probleme de ordin politic, economic, social, cultural şi naţional, a
fost o trăsătură caracteristică anume acestei publicaţii. Totuşi revindicările cu caracter naţional
în programul de activitate al ziarului predomină. Cei din redacţie, – Ion Pelivan, Pan Halippa, Ion
Inculeţ, Teodor Inculeţ, Gheorghe Stârcea, Nicolae Florov, Constantin Porumbescu, Vasile Hartia,
Nicolae Popovschi, pr. Iulian Friptu, Alexei Mateevici, prof. V . Ouatu, Alexis Nour, N. Andronovici,
Grigore Constantinescu, – aproape toţi, fără echivoc, erau antrenaţi în lupta de emancipare
naţională a românilor basarabeni.
„Şi limba ziarului îi trădează pe basarabeni la fiecare pas…” În afară de Sergiu Cujbă şi Gr.
Constantinescu , susţine Şt. Ciobanu, – „toţi colaboratorii „Basarabiei” erau români basarabeni
[…]. Toţi aceşti învăţători, seminarişti, profesori, jurişti, erau în cele mai multe cazuri copii de
ţărani, de preoţi. Aveau cele mai strânse legături cu poporul de jos […]. Nefiind obişnuiţi cu limba
literară, colaboratorii ziarului „Basarabia” scriau în limba pe care au învăţat-o de acasă, întrebuinţând
câte un neologism pe care-l împrumutau din ziarele şi cărţile ce veneau de peste Prut ”. Dar
acea limbă, susţine în continuare, Ştefan Ciobanu, – „era o limbă pe care o cunoştea poporul, o
înţelegea mai bine” 457 . Acest fenomen lingvistic, specific primului ziar în limba română apărut în
Basarabia, este deopotrivă de relevant. Tocmai această particularitate – rar întâlnită în practica
ziaristică – şi explică acea legătură firească, atât de necesară, între ziarul Basarabia şi masele
largi, de la ţară. Acest fapt elocvent stă mărturie prin mulţimea de corespondenţe şi informaţii
venite din mediul rural. Apoi, însuşi faptul că această gazetă a fost făcută aproape în exclusivitate
de basarabeni, mai are şi o altă semnificaţie „întrucât ne dovedeşte nu numai că ziarul a pornit
din iniţiativa basarabenilor, ci a fost condus de ei, că întreaga mişcare n-a fost provocată din
afară, n-a fost ceva artificial, ci era o mişcare pornită din adâncurile conştiinţei poporului românesc
din Basarabia” 458 .
454
Ştefan Ciobanu, Din istoria mişcării naţionale…, p. 10.
455
Ibidem, (I), p. 13
456
Ibidem (II), nr. 2, februarie 1932, p. 6 (70).
457
Ibidem, p. 10.
458
Ibidem, p. 10.
– 89 –