Monografia (document PDF) - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

Maria Danilov
Capitolul I
PRESA DIN BASARABIA: CONTEXTE, AMBIŢII IMPERIALE,
TRADIŢIE ŞI COSMOPOLITISM
1. Presa din Basarabia. Reflecţii istoriografice
Literatura istorică asupra presei basarabene, adică cea referitoare la toată presa cuprinsă
în spaţiul dintre Prut şi Nistru – de la origini şi până la zi – este un fenomen peste măsură de
nuanţat. Nivelul actual al înţelegerii fenomenului presei basarabene, încă foarte vag, este abia
la început de cale. Şi asta se întâmplă tocmai din cauza că ne lipsesc atât cercetările temeinice
pe subiecte aparte, cât şi cele sintetice generale, adică acelea care analizează întreaga literatură
privind fenomenul propriu-zis al presei şi, care ar fi în măsură să ne ofere o imagine integră, de
ansamblu. Demersul nostru istoriografic îşi are rostul şi/sau justificarea doar în măsura în care ne
permite să judecăm despre stadiul la care se află cunoaşterea istorică asupra fenomenului presei
basarabene. De aceea, credem, nu ne putem angaja decât într-o cuprindere sintetică şi foarte
sumară vis-à-vis de scrierile istorice privitoare la presa din Basarabia pentru a preciza „ce şi cât”
se cunoaşte în acest domeniu. Dar şi să proiectăm, în linii mari, direcţiile prioritare ale cercetării
istoriei presei din Basarabia în perioada ţaristă.
Vom semnala, de asemenea, ori de câte ori va fi nevoie, şi unele observaţii principiale asupra
scrisului nostru istoric. Istoriografia sau mai bine zis, analiza literaturii istorice privitor la presa
basarabeană s-ar încadra, mai degrabă, la capitolul de „istoriografie rusă”, adică de studii scrise
în ruseşte, dat fiind faptul că, acestea din urmă, alcătuiesc o proporţie impunătoare din volumul
total al scrierilor în domeniu. La fel, o trăsătură distinctivă a studiilor de istorie a presei, în special
cele apărute in RSSM (1944-1989), o constituie analizele presei pe perioade istorice.
Urmând această cale marcată deja pe traseul istoriografic al presei basarabene am putea delimita,
cel puţin trei etape distincte în cercetarea presei: I. 1918-1940/1941-1944; II.1944-1989;
III.1989-2009.
***
Faza încercărilor (1918-1940). Singura sinteză istoriografică pe segmentul interbelic, care se
referă la presa basarabeană – în sensul propriu al cuvântului – este un studiu semnat de Ştefan
Ciobanu, în 1923, şi publicat în cartea Cultura românească în Basarabia sub stăpânirea rusă.
Destul de modest ca volum, însă foarte consistent în conţinut, acest studiu a creat pentru
prima dată o imagine de ansamblu despre periodicele româneşti apărute în Basarabia în intervalul
1867-1917, adică exact pe o jumătate de secol. Cărturarul basarabean avea „mulţumirea
sufletească, nădăjduind că lucrarea va contribui totuşi cu ceva la cunoaşterea mai îndeaproape a
sufletului poporului românesc din Basarabia, atât de mult ignorat şi de aceea atât de mult expus
aprecierilor greşite” 1 . Autorul din start ne anunţă că obiectul lui de studiu n-a cuprins „articole
şi studii, care priveau cultura românească, scrise în ziarele şi revistele ruseşti”, presupunând,
totodată că numărul acestora din urmă „este foarte mare”. Pentru că „n-a fost aproape revistă
mai mult sau mai puţin serioasă, care într-un fel sau altul să nu fi atins chestiunea românilor din
Basarabia” 2 . Şi cu toate acestea opinia publică rusească, constată autorul citat, era „rău informată
asupra Românilor”. Pentru evoluţia publicisticii româneşti basarabene sunt importante
referinţele şi aprecierile obiective ale cercetătorului, bazate pe surse şi mărturii inedite, culese
1
Ştefan Ciobanu, Publicaţiile periodice româneşti, în Cultura românească în Basarabia sub stăpânirea rusă, Editura encilclopedică
Gheorghe Asachi, Chişinău, 1992, p. 223-243 [Prima ediţie a cărţii apare în 1923], p. 3.
2
Ibidem, p. 223.
– 8 –