Monografia (document PDF) - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

Presă şi cenzură în Basarabia. Documente şi comentarii
1. Primul ziar de limbă română – izbânda a unei generaţii de jertfă (1906-1907)
Câteva precizări. Faptul că la începutul secolului XX, presa de limbă română a înregistrat un
avânt spectaculos este de o importanţă istorică deosebită şi a creat o imagine vizionară asupra
presei basarabene în ansamblu. Şi dacă până nu demult în istoriografia tradiţională, începutul
presei româneşti basarabene (înc. sec. XX) era văzut doar în contextul evenimentelor din interiorul
Rusiei (războiul cu Japonia şi revoluţia rusă de la 1905), mai exact, ca o urmare a acestora 409 .
Apoi, datorită faptului că cercetătorii în domeniu au reuşit să recupereze noi dovezi depozitate în
arhivele secrete ruseşti, putem interveni cu unele reconsiderări asupra procesului istoric basarabean
ce ţine de domeniul istoriei presei de limbă română la începutul secolului XX. 410
S-a dovedit că ziarul Basarabia (1906-1907), are o preistorie mai veche, decât raportată doar
la evenimentele anului 1905. Surse inedite (din arhivele ruseşti: Fondul Direcţiei Centrale pentru
Problemele Presei), stau dovadă că în 30 mai 1903 „Nicolae Safir, locuitor al Chişinăului, inspector
la Direcţia de accize din Basarabia, de confesiune evanghelico-luterană, 25 de ani”, adresează
ministrului Afacerilor Interne din Sankt Petersburg mai multe demersuri (mai-noiembrie, 1903),
în care solicita permisiunea de a publica în limba rusă şi „moldovenească”, ziarul Basarabia. 411
Este important să reţinem că, atunci când editorul insistă către instanţele de cenzură să obţină
şi permisiunea de editare a versiunii în limba română a ziarului (demersul din 2 iunie 1903), – a
adăugat: „gazeta Basarabia în limba moldovenească se va tipări cu caractere ruseşti şi va ieşi
sub redacţia unui cunoscător excelent al limbii moldoveneşti […] de confesiune creştină, care va
fi prezentat pentru confirmare în funcţie după obţinerea permisiunii de publicare a ziarului.” 412
Acest excelent cunoscător al limbii moldoveneşti nu era un altul, decât viitorul redactor al Basarabiei
din 1906 – avocatul Emanuil Gavriliţă. Acest moment, credem, nu este defel întâmplător.
Faptul că s-a intervenit printr-o persoană „neutră” să se obţină aprobarea cenzurii este, după
cum s-a menţionat mai sus, o practică cunoscută în imperiu, în scopul evitării obstacolelor de
cenzură (acest moment poate fi urmărit şi în cazul ziarului Românul de la 1846). Deşi, la o distanţă
de aproape şase decenii istoria se repetă. Mesajul refuzului categoric al instanţelor de resort, în
vederea editării unei publicaţii de limbă română în Basarabia este aproape identic cu cel de altă
dată. Iată care este opinia guvernatorului ad-interim al Basarabiei, cneazul Urusov (expusă către
şeful Direcţiei centrale pentru problemele presei, Adikolvski, în 5 noiembrie 1903): „Deşi majoritatea
populaţiei de aici cunoaşte şi vorbeşte această limbă, cercul celor care ştiu a ceti moldoveneşte
este foarte limitat” 413 .
Ziarul Basarabia a avut şansa să apară doar începând cu luna mai, 1906, avându-l în calitate
de redactor, dar şi de editor, pe acelaş Emanuil Gavriliţă. A fost cea mai combatantă publicaţie
a provinciei, ceea ce a surprins din start administraţia provinciei. Aceasta s-a datorat, în bună
parte, nucleului redacţional care a promovat permanent ideea românească cu-n spirit de îndrăzneală,
de sfidare a cenzurii ţariste, demne de toată admiraţia 414 . Dintr-un document – o listă a
principalelor procese intentate gazetei „Basarabia”– s-a constatat că colegiul de redacţie a fost
învinuit de săvârşirea unor infracţiuni penale şi dat în judecată de 16 ori 415 .
409
Ion Varta, Presa românească la începuturile sale, Destin românesc, nr. 4, Bucureşti-Chişinău, 1994, p. 19-31.
410
Gheorghe Negru, Ziarul „Basarabia” (1906-1907): informaţii inedite, Destin Românesc, nr. 3, 2001, p. 63-76. Cercetătorul Gh.
Negru pune în circuitul ştiinţific documente noi depistate în fondul Departamentului pentru cenzură a Arhivei de Stat a Rusiei
din Sankt Petersburg, şi care sunt o dovadă că iniţiativa de a obţine aprobarea cenzurii în editarea ziarului Basarabia a existat
încă din 1903.
411
Gheorghe Negru, Ziarul „Basarabia”…, p. 63.
412
Ibidem, p. 64..
413
Ibidem, p. 66-67; în 25 noiembrie 1903, Direcţia centrală pentru problemele presei îl anunţa pe N. Şafir că decizia ministrului
de interne este definitivă. Conform art. 117 şi 122 ale Statutului pentru cenzură şi presă (codul de legi, vol. XIV, ed. 1890), se
interzice publicarea ziarului „Basarabia”.
414
Colectivul redacţional al ziarului Basarabia număra circa 40 persoane, printre aceştia îi amintim pe Ion Pelivan, Pan Halippa,
Ion Inculeţ şi fratele său Teodor, Tudose Roman, Alexe Mateevici, Nicolae Popovschi, Gr. Constantinescu ş.a.
415
Ibidem, p. 68.
– 83 –