Monografia (document PDF) - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

Presă şi cenzură în Basarabia. Documente şi comentarii
PRELIMINARII
Presa basarabeană din perioada ţaristă, în linii mari, este o reflecţie complexă şi contradictorie
a evenimentelor ce s-au produs în acest spaţiu, înţelegerea cărora – pentru cercetător – prezintă
dificultăţi şi în zilele noastre. Sursele bibliografice existente – de la contribuţiile rezumate în
lucrări pe probleme şi subiecte aparte, la studii monografice de sinteză – nu ne oferă, din păcate,
un tablou integru şi cuprinzător al istoriei presei propriu-zise. La fel, se cere să precizăm că cercetările
asupra istoriei presei basarabene, în special după anii ’90 ai secolului al XX-lea şi până la zi,
au fost în temei orientate spre valorizarea surselor documentare ce ţin de apariţia presei româneşti
în Basarabia la începutul secolului al XX-lea. Au rămas în continuare nevalorificate sursele
ce ţin de istoricul presei basarabene în ansamblul ei, al presei de orientare imperială, de expresie
rusă şi, care acoperă aproape în întregime spaţiul mediatic basarabean în intervalul 1854-1918.
Or, nivelul actual al înţelegerii şi/sau cunoaşterii fenomenului presei basarabene, încă foarte vag,
este abia la început de cale.
Demersul nostru se înscrie, mai degrabă, în contextul unei interpretări documentare asupra
istoriei presei basarabene privită din perspectiva cenzurii imperiale. Or, aceasta din urmă şi-a
impus amprenta diriguitoare asupra întregului proces de constituire a presei basarabene. Şi mai
mult, însuşi fenomenul presei din tot cuprinsul imperiului ţarist nu poate fi conceput şi realizat în
întregime fără o raportare adecvată la instituţiile cenzurii. Sarcina noastră este doar de a lămuri
şi de a scoate în evidenţă impactul cenzurii imperiale în raport cu unele particularităţi ale presei
basarabene de-a lungul unui secol de dominaţie străină.
Presa basarabeană s-a dezvoltat, ca, de altfel, întregul proces cultural din această provincie,
începând cu anul 1812 şi până în prezent – în dependenţă de două influenţe, două structuri,
două modele, de fapt: cel românesc (se are în vedre factorul general românesc), care este unul
benefic, firesc şi respectiv, cel rusesc, în structura căruia Basarabia a fost împinsă spre o remodelare
forţată timp de aproape două secole. Astfel, istoria presei basarabene se proiectează într-un
model mult mai complex, mai contradictoriu decât apare ea în „istoria” lui Boris Trubeţkoj (1989)
sau în cea a lui Dumitru Coval (1992).
Moştenirea cea mai gravă a istoriografiei basarabene din perioada regimului totalitar este
influenţa ideilor preconcepute asupra scrisului nostru istoric. Efortul cercetătorului asupra
problemei istoriei presei din Basarabia nu poate fi lipsit de duplicitatea contextelor social-istorice
şi politice în care s-a plăsmuit modelul basarabean. De aceea, credem, se impune o analiză
a presei basarabene din perspectiva specificului provincial raportat la realităţile concret-istorice
ale fenomenului imperial, în totalitate, pus sub semnul unei abordări documentare.
Literatura istorică asupra presei basarabene, adică cea referitoare la toată presa cuprinsă în
spaţiul dintre Prut şi Nistru – de la origini şi până la zi – este un fenomen peste măsură de nuanţat
şi presupune nişte învăţături care, cel puţin proiectate din punctul de vedere al impactului nefast
cu realităţile social-politice şi culturale în care acesta s-a realizat, nu ar fi bine să fie neglijată. Cu
atât mai mult că nivelul actual îl înţelegerii fenomenului presei basarabene este încă foarte vag şi
abia se află la început de cale. Şi asta se întâmplă tocmai din cauza că lipsesc cercetările sintetice
generale, adică acelea care analizează întreaga literatură privind fenomenul propriu-zis al presei
şi, care ar fi în măsură să ne ofere o imagine integră, de ansamblu.
– 7 –