Monografia (document PDF) - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

Maria Danilov
Balassan: „Supusul statului Român, Th. Balassan, redactorul foii informaţionale Curierul de Iaşi
a întreprins un demers către Consulatul imperial Rus, în scopul de a obţine aprobarea pentru
trecerea liberă a publicaţiei amintite. Vă transmit acest demers însoţit şi de un exemplar al Curierului
de Iaşi, (nr.18 al buletinului; tirajul 2000 de exemplare) 372 . Ajuns în cancelaria guvernatorului
din Chişinău, demersul lui Th.Balasan a trecut prin filiera structurilor ierarhice ale administraţiei
ţariste – de la guvernatorul basarabean, la cel din Odesa, apoi la Comitetul de „cenzură străină”
din Sankt Petersburg. Impactul acestui cerc vicios, în destinul actelor de cancelarie, era fatal.
Două note confidenţiale, sunt de reţinut din această corespondenţă:
• 11 august 1868 (nr. 494), adresa guvernatorului din Basarabia către guvernatorul general
din Odesa: „[...] Am onoarea să Vă restitui nr. 18 al buletinului Curierul de Iaşi şi totodată vă
comunic, în legătură cu demersul lui Th. Balassan, că ţinând cont de orientările duşmănoase
ale României faţă de Rusia, – la general, ar fi de dorit, ca răspândirea publicaţiilor periodice
din Principatele Unite, în măsura posibilităţilor, să fie interzise (s. n. – M.D.) 373 ;
• 24 septembrie 1868, nr. 7752, adresa de răspuns, de la Odesa (recepţionată în Chişinău pe
27 septembrie): „[…] Eu am cerut de la Comitetul de Cenzură străină din Odesa, să mi se
comunice dacă există vreo circulară privitor la presa românească la general, sau în particular
[...]. În ceea ce priveşte foaia amintită, mi s-a comunicat că privitor la acest subiect
nu există o dispoziţie specială (!). Deci, publicaţia poate fi permisă în baza Regulamentului
în vigoare privitor la presa străină” 374 . Ultimele trei file din dosarul de arhivă (total 8 f.),
cuprind texte prinse în varianta de „ciornă”, abia lizibile, de aceea nu putem urmări exact în
ce etapă a intervenit decizia finală a generalului Antonovici, guvernatorul din Basarabia, care
s-a pronunţat categoric împotriva circulaţiei libere a Curierul de Iaşi, încă în etapa iniţială.
Concluzii. Din cele relatate, până aici, trebuie să punem în evidenţă câteva momente semnificative
ce ţin de circulaţia presei româneşti în Basarabia între anii 1858-1868:
• După cum s-a observat din suita exemplelor prezentate, restricţiile cenzurii privitor la
presa „străină”/ românească, care a încercat să pătrundă în Basarabia, au fost un fenomen
constant pentru prima jumătate a secolului al XIX-lea. În lipsa unor publicaţii locale de limbă
română (toate încercările intelectualilor basarabeni de a înfiinţa o presă în limbă română
au fost înăbuşite „în faşă” de cenzura ţaristă), a existat o permanentă solicitare a presei
româneşti de peste Prut. Intrarea publicaţiilor străine pe teritoriul Imperiului Rus era strict
interzisă (s.n. – M. D.) în baza Statutului de cenzură (1826). Conform statutului în vigoare
(restricţiile privitor la cenzura presei străine au existat cu minime modificări pe toată perioada
secolului al XIX-lea), presa românească era categorisită la capitolul presa străină, şi
respectiv, supusă restricţiilor de cenzură imediat la trecerea frontierei.
• Perspectiva relaţiilor istorice intervenite între ruşi şi români – după Tratatul de Pace de la
Berlin (1856), i-a determinat pe guvernatorii din Basarabia să cunoască starea de lucruri
din ţările române (în special opinia publică exprimată în presa cotidiană), în scopul de a
gestiona cu succes „o astfel de regiune, locuitorii căreia sunt de aceeaşi limbă, obiceiuri şi
moravuri cu cei din Principatele Dunărene”. Fanton de Verrayon este, astfel, primul guvernator
din Basarabia, care obţine „privilegiul” – prin decret imperial (1860) – să recepţioneze
publicaţiile româneşti la Chişinău sub acoperirea serviciului consular al Departamentului
Asiatic Imperial Rus din Iaşi. După doi ani, mai exact, in 17 martie 1862 (al doilea decret
imperial), i s-a permis să recepţioneze presa românească, fără restricţii de cenzură. La fel,
pentru o perioadă de doi ani – 1863-1865 – Biblioteca publică din Chişinău a beneficiat de
abonament la unele reviste şi ziare din Principatele Române, însă aceste publicaţii, cât şi
cele ajunse la bibliotecă din colecţia personală a guvernatorului, erau depuse într-un fond
special cenzurat, fără acces liber pentru publicul larg de cititori.
372
ANRM, F. 2, inv.1.d. 8014, f. 1-5; Gheorghe Negru, Ţarismul şi mişcarea naţională..., p. 45.
373
ANRM, F. 2, inv. 1. d. 8014, f. 2.
374
ANRM, F. 2, inv. 1. d. 8014, f. 3.
– 74 –