Monografia (document PDF) - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova
Monografia (document PDF) - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova
Monografia (document PDF) - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova
Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
Maria Danilov<br />
Reforma” 361 . Departamentul Poştei <strong>din</strong> Bucureşti, mai amintea, între altele, şi de Regulamentului<br />
<strong>din</strong> 21 august 1859, care de asemenea prevedea restricţii speciale pentru presa străină care intra<br />
în imperiu 362 .<br />
Fanton de Verrayon, a mai întreprins un demers special către şeful său <strong>din</strong> Odesa, solicitând<br />
autorizaţie în circulaţia liberă a Monitorului <strong>din</strong> Iaşi, în Basarabia. În opinia acestuia, nobilimea de<br />
aici, <strong>din</strong> nevoi utilitare (hotărârile diferitelor instanţe de judecată, în special, legate cu relaţiile de<br />
proprietate a moşiilor), ar trebui să dispună de accesul direct la informaţia publicată în buletinul<br />
<strong>din</strong> Iaşi. Guvernatorul de la Odesa a fost foarte precaut în adresa de răspuns (<strong>din</strong> 19 februarie<br />
1862, nr. 1740, strict confidenţială), exprimându-şi opinia că „o asemenea publicaţie – Monitorului<br />
<strong>din</strong> Iaşi ar diminua, în mare măsură, rolul buletinului local – Bessaravskie Oblastnye Vedomosti<br />
– care conţine informaţii privitor la dispoziţiile emise de administraţia locală şi <strong>din</strong> centru”,<br />
apoi „fiecare număr al publicaţiei va trebui să fie supus cenzurii […], iar de acest lucru s-ar putea<br />
ocupa doar o persoană cu funcţie de cenzor” 363 .<br />
Din avizul (nr. 121) recepţionat pe adresa guvernatorului <strong>din</strong> Chişinău, aflăm că în baza Decretului<br />
imperial <strong>din</strong> 17 martie 1862, Ministerul Învăţământului Public a emis o dispoziţie specială,<br />
care permite şefului de gubernie să beneficieze de abonamentul presei româneşti fără restricţii<br />
de cenzură (!). Acest moment pare a fi deosebit de relevant în contextul problemei care ne preocupă,<br />
deoarece, în acest caz, guvernatorul nu mai avea nevoie să apeleze la serviciile Departamentului<br />
consular Imperial Rus <strong>din</strong> ţările române, pentru a-şi asigura recepţionarea ziarelor româneşti<br />
la Chişinău. Probabil că de problema presei „străine”, care avea o solicitare sporită în epocă,<br />
erau preocupaţi şi alţi şefi de gubernii <strong>din</strong> Imperiul ţarist. Numai astfel poate fi explicat Decretul<br />
imperial <strong>din</strong> 17 martie 1862, prin care se permite „şefilor de gubernii şi regiuni” să recepţioneze<br />
„cărţi şi publicaţii periodice în limbi străine fără aprobarea cenzurii” 364 . Se vede însă că acest<br />
decret imperial, în formula în care a apărut iniţial, a fost de scurtă durată, suportând pe parcurs,<br />
modificări ulterioare. Cert este că, începând cu 1 ianuarie 1863, gazetele Reforma şi Românul,<br />
care intrau în pachetul de abonament al guvernatorului <strong>din</strong> Basarabia, urmau să fie „expediate la<br />
Sankt Petersburg de către Departamentul Poştei” (Expediţia străină) pentru a fi supuse cenzurii.<br />
Despre aceasta aflăm <strong>din</strong> avizul expediat <strong>din</strong> Bucureşti în 15 septembrie 1862 (nr. 9478), şi înregistrat<br />
în dosarul <strong>din</strong> cancelaria guvernatorului <strong>din</strong> Chişinău 365 . Oricum, probele <strong>document</strong>are<br />
stau mărturie că presa românească continua să fie recepţionată la cancelaria guvernatorului<br />
<strong>din</strong> Chişinău. Şi mai mult: începând cu anul 1863, Biblioteca publică <strong>din</strong> Chişinău primeşte prin<br />
abonament (până în 1865), colecţia ziarelor: Românul, Buciumul, Monitorul oficial. Documentul<br />
de cancelarie indică clar că de problemele presei destinate să ajungă la Biblioteca Publică <strong>din</strong><br />
Chişinău era preocupat Consulatul General Imperial Rus <strong>din</strong> Principatele Unite, despre care fapt<br />
aflăm <strong>din</strong> raportul <strong>din</strong> 6 martie 1865 (nr. 241), către guvernatorul <strong>din</strong> Chişinău 366 . Din motive<br />
necunoscute nouă, aceste publicaţii erau expediate iniţial la Ismail, de unde erau readresate<br />
la biblioteca <strong>din</strong> Chişinău. Există, totuşi, o explicaţie în această privinţă. Sursele cercetate scot<br />
în evidenţă faptul că în anturajul administraţiei guberniale erau şi persoane care au beneficiat<br />
de abonamente la publicaţiile ce apăreau în Principatele Române. Dintre aceştia face parte şi<br />
consilierul de stat Ioan Dabija, care avea în anul 1865, reşe<strong>din</strong>ţă la Ismail (!). Nu cunoaştem exact<br />
funcţiile cu care era delegat acolo, însă e de presupus că era unul <strong>din</strong> reprezentanţii administraţiei<br />
imperiale, ce apăra interesele ruşilor în acest centru de judeţ, redevenit teritoriu românesc,<br />
după anul 1856. După cum rezultă <strong>din</strong> raportul acestuia, <strong>din</strong> 26 ianuarie 1865 (nr. 944), adresat<br />
guvernatorului militar al Basarabiei, generalului Antonovici, secretarul de stat Ioan Dabija era o<br />
361<br />
ANRM, F. 2, inv. 1. d. 7177, f. 33.<br />
362<br />
ANRM, F. 2, inv. 1. d. 7555, f. 2;<br />
363<br />
ANRM, F. 2, inv. 1. d. 7558, f. 5.<br />
364<br />
ANRM, F. 2, inv. 1. d. 7440. f. 13.<br />
365<br />
ANRM, F. 2, inv. 1. d. 7177, f. 31-32.<br />
366<br />
ANRM, F. 2, inv. 1. d. 7575, f. 5.<br />
– 72 –