Monografia (document PDF) - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

More documents

Recommendations

Info

Presă şi cenzură în Basarabia. Documente şi comentarii reşti: Dicţionar moldovenesc-rus // rus-moldovenesc; moldovenesc-german // german-moldovenesc, câte un exemplar de fiecare; notă: dacă nu se găseşte dicţionar moldovenesc-rus, atunci în loc de acesta să fie procurat câte un exemplar din cel moldovenesc-francez” 355 . Guvernatorul a dat dovadă de multă insistenţă în vederea procurării cărţilor, odată ce revine asupra problemei la un interval de o săptămână (către acelaşi,– Serghei Ivanovici Popov): „Vă rămân îndatorat şi vă mulţumesc pentru expedierea Lexicoanelor. Îndrăznesc să vă reamintesc de rugămintea mea, în care vă cer să-mi expediaţi câte un exemplar de Dicţionar german-moldovenesc / moldovenescgerman şi încă două exemplare de „ francez-moldovenesc”, pentru procurarea cărora vă trimit 9 rub./argint. Dacă aveţi o posibilitate să faceţi rost, mai repede, de dicţionarul „francez-moldovenesc”, atunci să mi-l expediaţi de urgenţă, la prima poştă. Cu preţuire şi devotament, am onoarea [… ]„ 356 Cert este că Dicţionarele solicitate de şeful Basarabiei, au fost de curând achiziţionate din librăriile din dreapta Prutului. O mărturie, în acest sens, este cartea de inventar, din 11 septembrie 1861, în care sunt înregistrate cărţile, numărul de exemplare şi respectiv costul acestora: „Vocabular Francez-Român în 2 volume – 3rub./argint; Vocabular German-Român, un volum – lei 60; Vocabular Român-German, 3 volume – lei 37, pentru un volum. Toate cărţile de mai sus cuprind suma de 208 lei [...]; azi s-au primit de la P. Antoniu, dragoman” 357 . Mai reţinem un detaliu din contextul documentului citat: titlurile cărţilor sunt înregistrate de două ori, respectiv, în limba română şi cea rusă. În redacţia rusească titlul dicţionarelor este înscris cu sintagma de „Francez-moldovenesc”(!). Vom prezenta, în continuare, un document de o importanţă majoră în contextul problemei circulaţiei presei româneşti în Basarabia vis-a-vis de cenzura ţaristă. Este vorba de dispoziţia guvernatorului, prin care se ordona să fie transmise – dicţionarele – în colecţia Bibliotecii publice din Chişinău 358 . La finele anului 1861, mai exact în data de 13 decembrie, guvernatorul a emis o dispoziţie similară către şeful Secţiei a III-a, care are la subtitlu: „Despre publicaţiile şi lexicoanele expediate din Moldova” (nr. 14777): „În virtutea funcţiei pe care o deţin şi în vederea conducerii acestei gubernii, mi s-a permis prin decret special, să primesc publicaţiile periodice din Moldova şi Valahia. Aceste publicaţii aparţin Basarabiei şi, după ce nu voi mai avea nevoie de ele, acestea vor fi depuse la Biblioteca Publică din Chişinău, într-un fond special pentru păstrare până atunci, când vor fi permise şi pentru public. Din publicaţiile primite pe anul 1861,– parte au fost achitate personal de către bibliotecarul B. P. Beller, în total suma de 79 rub. 50 cop.; la fel, au mai fost procurate pentru Bibliotecă, din porunca mea şi cu banii mei: Dicţionarul moldovenesc-german şi german-moldovenesc., la preţul de 18 rub./ argint; pentru expedierea coletelor – presă şi cărţi – s-a achitat 3 rub. 18 cop.; bibliotecarul Beller a cheltuit pentru diverse serviсii bani personali în sumă de 100 rub. 68 cop.” 359 . După cum stau mărturie informaţiile documentare pe anul 1862, şeful Basarabiei, continuă să fie preocupat de recepţionarea presei româneşti la Chişinău, prin servicii de abonament 360 . În acest scop a solicitat de la Departamentul Poştei din Bucureşti (Expediţia de poştă străină, care apare în rol de expeditor al publicaţiilor), informaţii privitor la taxele anuale pentru serviciile prestate. Acestea se achitau conform hotărârii departamentale din 21 aprilie 1858, nr. 5682, pentru fiecare abonament separat: 1. publicaţii ce apar de 2/3 ori pe săptămână – 2 rub./argint pentru fiecare exemplar; 2. publicaţii ce apar de 4 /7 ori pe săptămână –3 rub./argint. În acelaşi aviz (nr.121), guvernatorul era înştiinţat că are „datorii pentru pachetele expediate cu Românul şi 355 ANRM, F. 2, inv. 1. d. 7177, f. 29. 356 ANRM, F. 2, inv. 1. d. 7177, f. 19. 357 ANRM, F. 2, inv. 1. d. 7177, f. 21. 358 ANRM, F. 2, inv. 1. d. 7177, f. 22 359 ANRM, F. 2, inv. 1. d. 7177, f. 25-26. 360 Alexandru Boldur, Istoria Basarabiei..., p. 472. Autorul susţine că, în 1861, erau 4 abonaţi la Chişinău, 2 la Bălţi, 2 în Hotin. Această afirmaţie însă, nu are acoperire cu argumente istorice. – 71 –
Maria Danilov Reforma” 361 . Departamentul Poştei din Bucureşti, mai amintea, între altele, şi de Regulamentului din 21 august 1859, care de asemenea prevedea restricţii speciale pentru presa străină care intra în imperiu 362 . Fanton de Verrayon, a mai întreprins un demers special către şeful său din Odesa, solicitând autorizaţie în circulaţia liberă a Monitorului din Iaşi, în Basarabia. În opinia acestuia, nobilimea de aici, din nevoi utilitare (hotărârile diferitelor instanţe de judecată, în special, legate cu relaţiile de proprietate a moşiilor), ar trebui să dispună de accesul direct la informaţia publicată în buletinul din Iaşi. Guvernatorul de la Odesa a fost foarte precaut în adresa de răspuns (din 19 februarie 1862, nr. 1740, strict confidenţială), exprimându-şi opinia că „o asemenea publicaţie – Monitorului din Iaşi ar diminua, în mare măsură, rolul buletinului local – Bessaravskie Oblastnye Vedomosti – care conţine informaţii privitor la dispoziţiile emise de administraţia locală şi din centru”, apoi „fiecare număr al publicaţiei va trebui să fie supus cenzurii […], iar de acest lucru s-ar putea ocupa doar o persoană cu funcţie de cenzor” 363 . Din avizul (nr. 121) recepţionat pe adresa guvernatorului din Chişinău, aflăm că în baza Decretului imperial din 17 martie 1862, Ministerul Învăţământului Public a emis o dispoziţie specială, care permite şefului de gubernie să beneficieze de abonamentul presei româneşti fără restricţii de cenzură (!). Acest moment pare a fi deosebit de relevant în contextul problemei care ne preocupă, deoarece, în acest caz, guvernatorul nu mai avea nevoie să apeleze la serviciile Departamentului consular Imperial Rus din ţările române, pentru a-şi asigura recepţionarea ziarelor româneşti la Chişinău. Probabil că de problema presei „străine”, care avea o solicitare sporită în epocă, erau preocupaţi şi alţi şefi de gubernii din Imperiul ţarist. Numai astfel poate fi explicat Decretul imperial din 17 martie 1862, prin care se permite „şefilor de gubernii şi regiuni” să recepţioneze „cărţi şi publicaţii periodice în limbi străine fără aprobarea cenzurii” 364 . Se vede însă că acest decret imperial, în formula în care a apărut iniţial, a fost de scurtă durată, suportând pe parcurs, modificări ulterioare. Cert este că, începând cu 1 ianuarie 1863, gazetele Reforma şi Românul, care intrau în pachetul de abonament al guvernatorului din Basarabia, urmau să fie „expediate la Sankt Petersburg de către Departamentul Poştei” (Expediţia străină) pentru a fi supuse cenzurii. Despre aceasta aflăm din avizul expediat din Bucureşti în 15 septembrie 1862 (nr. 9478), şi înregistrat în dosarul din cancelaria guvernatorului din Chişinău 365 . Oricum, probele documentare stau mărturie că presa românească continua să fie recepţionată la cancelaria guvernatorului din Chişinău. Şi mai mult: începând cu anul 1863, Biblioteca publică din Chişinău primeşte prin abonament (până în 1865), colecţia ziarelor: Românul, Buciumul, Monitorul oficial. Documentul de cancelarie indică clar că de problemele presei destinate să ajungă la Biblioteca Publică din Chişinău era preocupat Consulatul General Imperial Rus din Principatele Unite, despre care fapt aflăm din raportul din 6 martie 1865 (nr. 241), către guvernatorul din Chişinău 366 . Din motive necunoscute nouă, aceste publicaţii erau expediate iniţial la Ismail, de unde erau readresate la biblioteca din Chişinău. Există, totuşi, o explicaţie în această privinţă. Sursele cercetate scot în evidenţă faptul că în anturajul administraţiei guberniale erau şi persoane care au beneficiat de abonamente la publicaţiile ce apăreau în Principatele Române. Dintre aceştia face parte şi consilierul de stat Ioan Dabija, care avea în anul 1865, reşedinţă la Ismail (!). Nu cunoaştem exact funcţiile cu care era delegat acolo, însă e de presupus că era unul din reprezentanţii administraţiei imperiale, ce apăra interesele ruşilor în acest centru de judeţ, redevenit teritoriu românesc, după anul 1856. După cum rezultă din raportul acestuia, din 26 ianuarie 1865 (nr. 944), adresat guvernatorului militar al Basarabiei, generalului Antonovici, secretarul de stat Ioan Dabija era o 361 ANRM, F. 2, inv. 1. d. 7177, f. 33. 362 ANRM, F. 2, inv. 1. d. 7555, f. 2; 363 ANRM, F. 2, inv. 1. d. 7558, f. 5. 364 ANRM, F. 2, inv. 1. d. 7440. f. 13. 365 ANRM, F. 2, inv. 1. d. 7177, f. 31-32. 366 ANRM, F. 2, inv. 1. d. 7575, f. 5. – 72 –
Page 2 and 3:
Maria Danilov Presă şi cenzură
Page 4 and 5:
Maria Danilov Presă şi cenzură
Page 6 and 7:
CUPRINS PRELIMINARII...............
Page 8 and 9:
Presă şi cenzură în Basarabia.
Page 10 and 11:
Page 12 and 13:
Page 14 and 15:
Page 16 and 17:
Page 18 and 19:
Page 20 and 21:
Page 22 and 23: Presă şi cenzură în Basarabia.
Page 122 and 123:
Page 124 and 125:
Page 126 and 127:
Page 128 and 129:
Page 130 and 131:
Page 132 and 133:
Page 134 and 135:
Page 136 and 137:
Page 138 and 139:
Page 140 and 141:
Page 142 and 143:
Page 144 and 145:
Page 146 and 147:
Page 148 and 149:
Page 150 and 151:
Page 152 and 153:
Page 154 and 155:
Page 156 and 157:
Page 158 and 159:
Page 160 and 161:
Page 162 and 163:
Page 164 and 165:
Page 166 and 167:
Page 168 and 169:
Page 170 and 171:
Page 172 and 173:
Page 174 and 175:
Page 176 and 177:
Page 178 and 179:
Page 180 and 181:
Page 182 and 183:
Page 184 and 185:
Page 186 and 187:
Page 188 and 189:
Page 190 and 191:
Page 192 and 193:
Page 194 and 195:
Page 196 and 197:
Page 198 and 199:
Page 200 and 201:
Page 202 and 203:
Page 204 and 205:
Page 206 and 207:
Page 208 and 209:
Page 210:
show all

Monografia (document PDF) - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

Create successful ePaper yourself

Delete template?

Save as template?