Monografia (document PDF) - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

Presă şi cenzură în Basarabia. Documente şi comentarii
vorba de o adresă recepţionată, în cancelaria guvernatorului din Chişinău, de la serviciul Consulatului
rus din Iaşi (Departamentul Asiatic):
„[…] Din porunca Domniei Voastre [Fanton de Verrayon, n. a., M. D.], boierul moldovean Aga
Pavel Samsonov, s-a adresat cu o rugăminte – transmisă oral – să vă expediez pe numele Î. V., prin
intermediul Consulatului nostru din Moldova, revista Steaua Dunării.
Găsind că aceste asigurări orale nu sunt suficiente, Vă rog, Î.V., în interese de servici, să-mi
comunicaţi dacă într-adevăr doriţi să vi se expedieze prin serviciile de Consulat, revista “Steaua
Dunării”. Am onoarea să vă salut. Cu sinceră bunăvoinţă şi fidelitate, al Dumneavoastră devotat
S. Popov” 334 .
După cum rezultă din adresa de răspuns, din 25 aprilie 1860 (nr. 4059), guvernatorul a confirmat
mesajul verbal transmis anterior lui Serghei Ivanovici Popov, administrator al serviciului Consular
Rus din Iaşi: „Vă adresez răspuns la scrisoarea din 11 aprilie şi vă comunic totodată, că am rugat
să mi se facă abonament nu numai la Steaua Dunării, ci şi la alte publicaţii moldoveneşti. Ce titluri
anume, rog să decidă cneazul Constantin Dimtrievici Moruzi […]” 335 .
După acest schimb de adrese şi gesturi de amabilitate, pur oficiale, intervine, o situaţie destul
de delicată. Funcţionarul de la serviciile consulare din Iaşi, prin adresa din 20 mai 1860, raporta
către şeful guberniei din Chişinău că este absolut necesar să fie confirmat încă o dată, în formă
scrisă, abonamentul pentru revista Steaua Dunării şi totodată intervine cu următorul mesaj:
„Ţinând cont că intrarea publicaţiilor româneşti, în imperiu, este strict interzisă (s.n. – M.D.),
Departamentul Asiatic, nu poate să Vă expedieze publicaţia, fără o confirmare specială în acest
sens” 336 .
Din cele consemnate, până aici, se cuvine să intervenim cu o observaţie importantă. Să presupunem,
că guvernatorul din Basarabia nu ştia că „intrarea publicaţiilor româneşti, în imperiu,
este strict interzisă”, deşi deţine această funcţie importantă de trei ani (din 1857). Acest moment,
între altele fie spus, nu pare a fi lipsit de importanţă, deoarece ne determină să credem că şi cei
de la Consulatul Rus din Iaşi nu au prestat, anterior, asemenea servicii pentru şefii din gubernia
Basarabiei. Oricum, nu dispunem de probe certe care ar demonstra faptul că şefii provinciei, de
până la Fanton de Verrayon au primit, prin abonament, publicaţii româneşti. Or, în asemenea
împrejurări, expedierea publicaţiilor la Chişinău s-ar fi făcut mai uşor, pentru că ar fi existat un
precedent care ar fi permis funcţionarilor imperiali să procedeze după o situaţie similară (o practică,
de altfel, foarte des întâlnită în anturajul structurilor de administrare ţaristă) 337 .
Însă chiar dacă nu avem suficiente probe să acoperim aceste afirmaţii, cert este că Fanton de
Verrayon, în 6 iunie 1860, adresa către Guvernatorul General interimar al Novorossiei şi Basarabiei
un raport/memoriu secret (nr. 6579), în care încerca să explice situaţia „delicată” intervenită
în legătură cu recepţionarea presei româneşti la Chişinău, astfel: „Administratorul consular din
Iaşi, urmare a rugăminţii mele, a intervenit către Departamentul Asiatic al consulatului Imperial
Rus să mi se permită recepţionarea gazetei moldoveneşti Steaua Dunării, sub acoperirea serviciului
consular. Însă, ţinând cont că intrarea acestei publicaţii pe teritoriul Rusiei, prin circulara din
25 mai curent, nr. 997, este strict interzisă (s.n. – M.D.), iar expedierea ziarelor, după cum m-au
informat cei de la Iaşi, trebuie asigurată cu permisiuni speciale, eu rog să luaţi asupra Domniei
Voastre sarcina şi să cereţi înalta aprobare de a mi se permite să beneficiez de abonament la
presa periodică din Principatele Unite, prin intermediul serviciului consular, atât la publicaţia
Steaua Dunării, cât şi la alte publicaţii valahe. Pentru că, conducând o astfel de regiune, locuitorii
căreia sunt de aceeaşi limbă, obiceiuri şi moravuri (s.n., M.D.) cu cei din Principatele Dunărene şi,
care sunt supuşi unui permanent amestec cu cei de alt sânge [...], eu trebuie să ţin cont în acţiunile
mele de perspectivă în gestionarea acestei provincii, de opiniile dominante în Moldova şi
Valahia, de aceea consider necesar citirea publicaţiilor care reprezintă opinia Principatelor.
334
ANRM, F. 2, inv. 1. d. 7177, f. 1
335
ANRM, F. 2, inv. 1. d. 7177, f. 2
336
ANRM, F. 2, inv. 1. d. 7177, f. 3.
337
ANRM, F. 2, inv. 1. d 8839, f. 5 – 15.
– 67 –