Monografia (document PDF) - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

Presă şi cenzură în Basarabia. Documente şi comentarii
ideilor, cărţii, presei etc. Şi mai mult, în perioada imediat următoare anului 1812, Basarabia a fost
închisă, pentru două decenii, aproape ermetic, între două cordoane de frontieră:
• Cordonul „sanitaro-vamal” de la Nistru, instituit în 1793 (după anexarea la Rusia a unui vast
teritoriu din stânga Nistrului), şi care a continuat să funcţioneze şi după anul 1812, chiar în
pofida disputelor politice dintre cercurile diriguitoare ale administraţiei locale şi cele din
Sankt Petersburg, va fi anulat prin ucazul Senatului în 26 septembrie 1830 320 .
• După anul 1812 hotarele imperiului s-au extins până la râul Prut, Dunăre şi litoralul de nordvest
al Mării Negre, acest segment devenind cel de al doilea cordon de frontieră. Către luna
aprilie 1818, sunt confirmate oficial şi statele de personal ale oficiilor vamale care activau
în baza Regulamentului de carantină (din 1796) 321 .
Cert este că începând cu anul 1818, orice trecere peste hotarul de la Prut era înregistrată la
oficiile vamale (două districte principale): 1. Sculeni – cu statut de carantină centrală, în Novoseliţa
[Noua Suliţă] – carantină centrală, în Leova – carantină specială, în Lipcani – post de carantină;
2. Ismail – carantină centrală, Reni – carantină specială, Akkerman – post de carantină 322 . Restricţiile
regimului de frontieră erau deosebit de aspre, în special în perioada regimului de carantină
cu o durată de până la 10-16 zile. În scopul asigurării funcţionării stricte a regimului de carantină,
dar şi pentru paza frontierei, au fost aduse, în 1820, din centrul guberniilor ruseşti unităţi speciale
de cazaci dislocaţi în satele din zonă (cu o acoperire de 10 verste). Aceste regimente, ulterior (în
1861) au fost împărţite în două brigăzi cu sediul la Sculeni şi Cubei 323 .
Instituţionalizarea sistemului de cenzură în Imperiul Rus către deceniul trei al secolului al
XIX-lea, a contribuit la crearea unui sistem riguros de control, în special în zonele de frontieră.
Restricţii privitor la presa străină, care pătrundea în imperiul ţarilor, sunt prevăzute şi de Statutul
de cenzură aprobat de către Senat în 1826 (art. 129, 136, 137, 141, 168 etc.) 324 . Stipulările statutare
prevăzute în diverse articole erau descrise cu atâtea amănunte încât se putea de interzis
orice. După cum susţinea în acest sens cenzorul S. N. Glinka (scriitor şi publicist rus), „acest statut
permitea şi Tatăl nostru să fie interpretat în stil iacobin” 325 . Acest statut a suportat modificări
ulterioare, fiind înlocuit cu un altul în 1828, în baza căruia au fost elaborate regulamente speciale
pentru serviciile vamale ale zonelor de frontieră 326 . Acestea se aflau în subordonare directă
guvernatorului local, pe lângă care exista şi un departament cu destinaţie specială – Secţia a III-a
Imperială – preocupată direct cu supravegherea şi respectarea Statutului de cenzură 327 .
Informaţia documentară oferită de arhivele locale ne conduc la concluzia că presa românească
care a pătruns în Basarabia, pe parcursul secolului al XIX-lea era supusă restricţiilor de cenzură
după trecerea imediată a hotarului de frontieră. Era, de fapt, prima etapă de control, aceasta
presupunând mai multe trepte: 1. Secţia a III-a de poliţie (din cadrul cancelariei guvernatorului
militar/civil al Basarabiei); 2. Comitetul de cenzură din Odesa (din cadrul cancelariei guvernatorului
general al Novorossiei şi regiunii Odesa); 3. Comitetul de cenzură din Sankt Petersburg (în
prima jumătate a sec. al XIX-lea, aflat în subordonarea mai multor departamente ministeriale) 328 .
320
Valentin Tomuleţ, Consideraţii privind regimul vamal al Basarabiei în perioada 1812-1830, în Tyragetia [Anuar], vol. VI –
VII, 1996-1997, Chişinău, 1998, p. 210; autorităţile din Sankt Petersburg au respins în repetate rândur propunerile puterii
locale din Basarabia (de regulă, funcţionari ruşi), privind suprimarea imediată a cordonului sanitaro-vamal de la Nistru; vezi,
de asemenea, Valentin Tomuleţ, Politica comercial-vamală a ţarismului în Basarabia (1812-1830). Documente inedite din
arhivele Rusiei, Ucrainei şi Republicii Moldova, Centrul editorial al USM, Chişinău, 2002, 423 p .
321
Valentin Tomuleţ, Controverse privind suprimarea cordonului vamal de la Nistru, 1812-1830, în Tyragetia [Anuar], vol. VI –VII,
1996-1997, Chişinău, 1998, p. 216.
322
Valentin Tomuleţ, Controverse privind suprimarea cordonului vamal de la Nistru…, p. 212.
323
Lidia Moldovan, Din istoria Basarabiei în anii de ocupaţie ţaristă, în Analele Ştiinţifice ale Universităţii de Stat din Moldova.
Seria „Ştiinţe socioumanistice”, vol. III, CEP, USM, Chişinău, 2004, p.71.
324
Сборник постоновлений по цензуре с 1720 по 1862 г., СПб, 1862, с. 244, 248, 264, 265, 273.
325
Глинка С.Н., Записки, Русская Старина, СПб, 1895, с. 349-350; Pentru durităţile exagerate care le conţinea statutul de
cenzură din 1826, acesta l-a numit „ciugunnyj” (de fontă). Deşi autorul citat era de orientare monarhistă (!).
326
ANRM, F. 2, inv. 1, d. 1423, f. 1-7. Comitetul de cenzură creat în 1826 avea o componenţă din trei miniştri (de externe, de
interne şi cel al învăţământului public), aceştia având în subordonare două filiale: din Sankt Petersburg şi din Moscova.
327
ANRM, F. 2, inv. 1, d. 2790, f. 34-54.
328
ANRM, F. 2, inv. 1, d. 1423, f. 1-2; F. 2, inv. 1, d. 2790, f. 1-2.
– 65 –