Monografia (document PDF) - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

More documents

Recommendations

Info

Presă şi cenzură în Basarabia. Documente şi comentarii Concluzii. Fără îndoială, apariţia revistei Kišiniovskie Eparchial’nye Vedomosti 247 în ediţie bilingvă poate fi calificată drept o izbândă efemeră a clerului basarabean. Deşi ar trebui să observăm că evenimentul publicistic se înscrie într-un context mult mai larg al investigaţiei istorice. Faptul că anume clerul a fost acea categorie socială din Basarabia secolului al XIX-lea, care a izbutit să-şi apere dreptul de a edita o publicaţie în limba română are şi altă explicaţie istorică. Fenomenul publicistic se înscrie mai degrabă pe linia unei tradiţii culturale în tipărirea cărţilor liturgice în limba română, care îşi are începutul din 31 mai 1814, când a fost deschisă Tipografia Eparhicească din Chişinău sub oblăduirea Mitropolitului Gavriil Bănulescu-Bodoni. Anume în această tipografie a şi fost tipărită iniţial revista Kišiniovskie Eparchial’nye Vedomosti. Însă ar trebui să observăm şi altceva: clerul basarabean, către a doua jumătate a secolului al XIX-lea, nu a mai manifestat consecvenţa de altădată în susţinerea şi promovarea limbii române în paginile buletinului eparhial 248 . Atât cei implicaţi direct în traducerea textelor în română, cât şi cei din conducerea oficială a publicaţiei, care, de altfel, erau străini (de regulă, velicoruşi) de interesele şi valorile clerului local – cu toţii la un loc – nu s-au arătat preocupaţi de continuarea ediţiei bilingve a buletinului Kišiniovskie Eparchial’nye Vedomosti, adică de susţinerea limbii române. Drept urmare a stadiului actual al investigaţiei asupra problemei, înaintăm câteva consideraţii de ordin general: • Kišiniovskie Eparchial’nye Vedomosti, a fost prima şi/ sau unica revistă în limba română apărută în Basarabia pe parcursul secolului al XIX-lea: ediţia bilingvă apare între anii 1867- 1872. Buletinul, însă, a avut o apariţie constantă între anii 1867-1917. • În urma cercetărilor de visu întreprinse asupra colecţiei publicaţiei bisericeşti s-a stabilit: 1) criteriul bilingvismului a fost respectat doar în primii doi ani de apariţie a revistei: 1867- 1869; 2) Începând cu nr. 3-4, 1869, treptat este omisă traducerea în română a unor texte, atât din partea oficială, cât şi cea neoficială. Iar în final, către anul 1872, în cuprinsul revistei apar doar unele fragmente răzleţe a textelor traduse în română; • Kišiniovskie Eparchial’nye Vedomosti este cea dea a doua publicaţie oficială a provinciei (după 13 ani de la apariţia primei publicaţii basarabene – Bessarabskie Oblastnye Vedomosti, 1854 ), ceea ce stă mărturie că regimul de cenzură în Basarabia era foarte dur. În plus, sistemul restrictiv al cenzurii ţariste a anihilat din start şi alte iniţiative particulare de a întemeia în provincie o presă în limba română. Apariţia unei asemenea publicaţii poate fi atribuită unui eveniment cultural deosebit, atât pentru clerul local, cât şi pentru viaţa religioasă a întregii eparhii. Clerul, în societatea imperială rusă s-a bucurat, totuşi, de un statut privilegiat în raport cu alte categorii sociale. Acesta a fost singura categorie socială, în interiorul căreia s-a menţinut constant – pe toată perioada dominaţiei ruseşti – elementul autohton moldovenesc. Înfiinţarea unei publicaţii bisericeşti în Eparhia Chişinăului şi Hotinului nu poate fi atribuită exclusiv unei iniţiative locale. Acest fapt cultural a urmat unui model imperial (după pilda eparhiilor ruse). Buletinul a fost o publicaţie pur oficială, de aceea conducerea eparhială avea în supraveghere strictă programul de activitate al revistei, care era stabilit conform stipulărilor prevăzute de cenzura sinodală. 247 După jumătate de secol – în luna iulie 1917 – revista Kišiniovskie Eparchial’nye Vedomosti îşi va schimba titulatura în „Голос Православной Бессарабской Церкви”. 248 Atunci când folosim sintagma „clerul basarabean”, facem referinţă la toată tagma duhovnicească a Basarabiei, atât cei implicaţi direct în editarea revistei, cât şi cei care citeau această revistă – preoţimea de la sate. – 51 –
Maria Danilov Capitolul III CIRCULAŢIA PRESEI ŞI INSTITUŢIILE DE CENZURĂ 1. Difuzarea presei imperiale în Basarabia Generalităţi. În lipsa unei prese locale – până spre sfârşitul primei jumătăţi a secolului al XIX-lea – în Basarabia a fost difuzată pe căi oficiale, exclusiv, doar presa rusă imperială. Poate nicăieri, în alt domeniu nu poate fi urmărit – pe întindere de aproape un secol – acel fenomen, unic în felul său, de funcţionare/administrare a maşinii autocrate imperiale. Odată pusă în mişcare de centrul administrativ al funcţionarilor din Sankt Petersburg, aparatul imperial a funcţionat ideal, cu minime schimbări, în tot cuprinsul imperiului, sub acelaşi model. Probele documentare aduse în discuţie în legătură cu difuzarea presei imperiale ruse în Basarabia secolului al XIX-lea confirmă din plin acest adevăr. Sursa principală a datelor culese asupra presei imperiale este fondul Cancelariei Guvernatorului militar/civil al Basarabiei. Iar un atare context de documentare nu este tocmai favorabil cercetării şi trebuie explicat de ce. • Mai întâi, pentru că ne oferă, fără îndoială, o perspectivă unilaterală asupra fenomenului difuzării presei ruseşti în provincie: doar o istorie din punct de vedere imperial, mai exact, al funcţionarului imperial, fie cel din capitală, din Sankt Petersburg sau cel din Basarabia. • Şi doi: arhivele locale nu sunt complete. Or, fenomenul presei imperiale difuzată în Basarabia pe parcursul secolului al XIX-lea poate fi urmărit doar parţial 249 . Nu vom cunoaşte niciodată cum s-a făcut acea difuzare a presei imperiale în cazul unui abonament particular; care erau preferinţele publicului basarabean din prima jumătate a secolului al XIX în domeniul presei scrise până la apariţia presei oficiale locale (1854, iulie 17). La fel, este foarte dificil să urmărim manifestările instituţiilor de cenzură asupra presei imperiale pe parcursul secolului al XIX. Şi totuşi, argumentele aduse în discuţie ne oferă o posibilitate unică să urmărim „cum s-a făcut”, sau, mai exact, „cum s-a încercat să se facă” acea difuzare a presei oficiale în provincie; care era mecanismul de funcţionare a maşinii imperiale în această direcţie? Pentru că este important să ştim/cunoaştem cu ce fel de presă ne-au „alimentat” imperialii până la apariţia propriu-zisă a presei locale. Mărturiile documentare conturează o imagine, pe cât posibil, apropiată realităţilor obiective a fenomenului cercetat. Vom cita integral după datele modeste, culese din arhivele locale, acestea, la rândul lor, fiind structurate tematic, pe subiecte aparte, respectându-se în interior o anumită ordine cronologică. *** Oficialităţile imperiale susţin difuzarea. Presa din Sankt Petersburg. Începutul anilor ’30 ai secolului al XIX-lea, este considerat, pe bună dreptate, în istoria jurnalisticii ruseşti, drept o etapă de debut a presei de specialitate. Acest gen de publicaţii se află în afara cenzurii. Ele sunt susţinute şi promovate de diverse ministere şi departamente ministeriale, ceea ce le-a asigurat o difuzare pe tot cuprinsul Imperiului Rus. Cele mai răspândite ziare erau, totuşi, periodicele oficiale ale guvernării – Санктпетербургские Сенатские Ведомости/ Sanktpeterburskie Senatskie Vedomosti şi Московские Ведомости/ Moskovskie Vedomosti . Funcţionarii ţarişti, de toate nivelele, citeau foaia proguvernamentală a lui Nikolai Greci – Северная Пчела/ Severnaja Pcela. Înainte însă de a intra în capcana mărturiilor documentare aduse în discuţie, este absolut necesar să schiţăm, fie şi arbitrar, mecanismul de difuzare a presei imperiale ruse care, după cum 249 Vezi, spre exemplu, colecţia documentelor din cuprinsul dosarelor: ANRM, F. 2, inv.1, d. 1724, 3153, 3686, 3689, 5626, 8009. Acolo unde s-a păstrat inventarul vechi al paginii de titlu cu indicarea conţinutului din dosar (nr. file, titlu, ordinea actelor arhivate etc.), se poate stabili uşor volumul informaţiei de altădată, care în mod miraculos s-a redus aproape la jumătate. – 52 –
Page 2 and 3: Maria Danilov Presă şi cenzură
Page 4 and 5: Maria Danilov Presă şi cenzură
Page 6 and 7: CUPRINS PRELIMINARII...............
Page 8 and 9: Presă şi cenzură în Basarabia.
Page 102 and 103:
Presă şi cenzură în Basarabia.
Page 104 and 105:
Page 106 and 107:
Page 108 and 109:
Page 110 and 111:
Page 112 and 113:
Page 114 and 115:
Page 116 and 117:
Page 118 and 119:
Page 120 and 121:
Page 122 and 123:
Page 124 and 125:
Page 126 and 127:
Page 128 and 129:
Page 130 and 131:
Page 132 and 133:
Page 134 and 135:
Page 136 and 137:
Page 138 and 139:
Page 140 and 141:
Page 142 and 143:
Page 144 and 145:
Page 146 and 147:
Page 148 and 149:
Page 150 and 151:
Page 152 and 153:
Page 154 and 155:
Page 156 and 157:
Page 158 and 159:
Page 160 and 161:
Page 162 and 163:
Page 164 and 165:
Page 166 and 167:
Page 168 and 169:
Page 170 and 171:
Page 172 and 173:
Page 174 and 175:
Page 176 and 177:
Page 178 and 179:
Page 180 and 181:
Page 182 and 183:
Page 184 and 185:
Page 186 and 187:
Page 188 and 189:
Page 190 and 191:
Page 192 and 193:
Page 194 and 195:
Page 196 and 197:
Page 198 and 199:
Page 200 and 201:
Page 202 and 203:
Page 204 and 205:
Page 206 and 207:
Page 208 and 209:
Page 210:
show all

Monografia (document PDF) - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

Delete template?

Save as template?