Monografia (document PDF) - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova
Monografia (document PDF) - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova
Monografia (document PDF) - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova
Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
Presă şi cenzură în Basarabia. Documente şi comentarii<br />
Concluzii. Fără îndoială, apariţia revistei Kišiniovskie Eparchial’nye Vedomosti 247 în ediţie<br />
bilingvă poate fi calificată drept o izbândă efemeră a clerului basarabean. Deşi ar trebui să<br />
observăm că evenimentul publicistic se înscrie într-un context mult mai larg al investigaţiei istorice.<br />
Faptul că anume clerul a fost acea categorie socială <strong>din</strong> Basarabia secolului al XIX-lea, care<br />
a izbutit să-şi apere dreptul de a edita o publicaţie în limba română are şi altă explicaţie istorică.<br />
Fenomenul publicistic se înscrie mai degrabă pe linia unei tradiţii culturale în tipărirea cărţilor<br />
liturgice în limba română, care îşi are începutul <strong>din</strong> 31 mai 1814, când a fost deschisă Tipografia<br />
Eparhicească <strong>din</strong> Chişinău sub oblăduirea Mitropolitului Gavriil Bănulescu-Bodoni. Anume în<br />
această tipografie a şi fost tipărită iniţial revista Kišiniovskie Eparchial’nye Vedomosti. Însă ar<br />
trebui să observăm şi altceva: clerul basarabean, către a doua jumătate a secolului al XIX-lea, nu<br />
a mai manifestat consecvenţa de altădată în susţinerea şi promovarea limbii române în paginile<br />
buletinului eparhial 248 . Atât cei implicaţi direct în traducerea textelor în română, cât şi cei <strong>din</strong><br />
conducerea oficială a publicaţiei, care, de altfel, erau străini (de regulă, velicoruşi) de interesele<br />
şi valorile clerului local – cu toţii la un loc – nu s-au arătat preocupaţi de continuarea ediţiei<br />
bilingve a buletinului Kišiniovskie Eparchial’nye Vedomosti, adică de susţinerea limbii române.<br />
Drept urmare a stadiului actual al investigaţiei asupra problemei, înaintăm câteva consideraţii de<br />
or<strong>din</strong> general:<br />
• Kišiniovskie Eparchial’nye Vedomosti, a fost prima şi/ sau unica revistă în limba română<br />
apărută în Basarabia pe parcursul secolului al XIX-lea: ediţia bilingvă apare între anii 1867-<br />
1872. Buletinul, însă, a avut o apariţie constantă între anii 1867-1917.<br />
• În urma cercetărilor de visu întreprinse asupra colecţiei publicaţiei bisericeşti s-a stabilit:<br />
1) criteriul bilingvismului a fost respectat doar în primii doi ani de apariţie a revistei: 1867-<br />
1869; 2) Începând cu nr. 3-4, 1869, treptat este omisă traducerea în română a unor texte,<br />
atât <strong>din</strong> partea oficială, cât şi cea neoficială. Iar în final, către anul 1872, în cuprinsul revistei<br />
apar doar unele fragmente răzleţe a textelor traduse în română;<br />
• Kišiniovskie Eparchial’nye Vedomosti este cea dea a doua publicaţie oficială a provinciei<br />
(după 13 ani de la apariţia primei publicaţii basarabene – Bessarabskie Oblastnye Vedomosti,<br />
1854 ), ceea ce stă mărturie că regimul de cenzură în Basarabia era foarte dur. În<br />
plus, sistemul restrictiv al cenzurii ţariste a anihilat <strong>din</strong> start şi alte iniţiative particulare de<br />
a întemeia în provincie o presă în limba română.<br />
Apariţia unei asemenea publicaţii poate fi atribuită unui eveniment cultural deosebit, atât<br />
pentru clerul local, cât şi pentru viaţa religioasă a întregii eparhii. Clerul, în societatea imperială<br />
rusă s-a bucurat, totuşi, de un statut privilegiat în raport cu alte categorii sociale. Acesta a fost<br />
singura categorie socială, în interiorul căreia s-a menţinut constant – pe toată perioada dominaţiei<br />
ruseşti – elementul autohton moldovenesc. Înfiinţarea unei publicaţii bisericeşti în Eparhia<br />
Chişinăului şi Hotinului nu poate fi atribuită exclusiv unei iniţiative locale. Acest fapt cultural a<br />
urmat unui model imperial (după pilda eparhiilor ruse). Buletinul a fost o publicaţie pur oficială,<br />
de aceea conducerea eparhială avea în supraveghere strictă programul de activitate al revistei,<br />
care era stabilit conform stipulărilor prevăzute de cenzura sinodală.<br />
247<br />
După jumătate de secol – în luna iulie 1917 – revista Kišiniovskie Eparchial’nye Vedomosti îşi va schimba titulatura în „Голос<br />
Православной Бессарабской Церкви”.<br />
248<br />
Atunci când folosim sintagma „clerul basarabean”, facem referinţă la toată tagma duhovnicească a Basarabiei, atât cei implicaţi<br />
direct în editarea revistei, cât şi cei care citeau această revistă – preoţimea de la sate.<br />
– 51 –