Monografia (document PDF) - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

Presă şi cenzură în Basarabia. Documente şi comentarii
cei duhovnicesci– învăţate şi în atîrnarea cea bisericesce – lucrătoare. Întru tagma duhovnicescă
poate să arăte nevoiele şi cererile cele păstoreşti, să şi lămurească mijlocele spre îmbunătăţirea
stării sale şi spre înălţarea lucrării sale […].
Afară de aceasta, nouă ni se descoperă aici prilej să fim de folos Stăpînirii de Eparhie şi întra
cea nouă pentru noi atîrnare, că prin partea neoffiţială acelor vedomosti, noi putem să înfăţoşăm
cele gata înfiinţate prin lucrare, care pot să fie temeiu Stăpînirii de Eparhie la chibzuirii
pentru feliuri de mijloace şi de aşezămînturi, cele ce se atîrnă către ce mai buni întocmire a stării
religioase în păstoria de loc. Au doai aceastanui de priinţă pentru voi? Despre altă parte tot prin
aceeasi despărţire a vedomostilor va fi, de sine se înţîleje […]. Şi în aşa chip despărţirea cea neoffiţială
va fi un feliu demijlocitoriu între stăpînire ce Eparhială de loc şi între tagma duhovnicească
cea supusă ei. Cum aceasta îi de bucurie şi mult însemnează pentru noi!” 222
Acest lămuritor articol în problema conţinutului şi/ sau programului prevăzut pentru buletinul
eparhial a avut continuare în două numere de revistă. Cea de a doua parte a fost publicată
imediat în ultimul număr al buletinului din primul an de apariţie – nr. 12 din 15 decembrie, 1867
” 223 . De astă dată, autorul se referea direct la sarcina clerului parohial în vederea propagării materialelor
apărute în paginile revistei, care, în opinia acestuia, nu sunt altceva decât un „semn al
muncii intelectuale a clerului local”.
Pr. Laşcov susţine, că „întîia datorie a noastră [a clerului], săi învăţăm pe cei ce îi păstorim
adevărurile credinţei şi ale purtărilor cele Pravoslavnice cretcinesci. Şi iată, întru ajutori, spre
folosul vostru aşa-feliu de îndeletnicire păstoresci, – despărţireacea neoffiţială a vedomostiilor
noastre de Eparhie, în care se înfăţoşază cele mai bune, – ale păstorilor noştri din vreme de
acuma, pilde de propveduire Cuvântului lui Dumnezeu – în forma cea de cuvinte şi de învăţătură;
asemeni ce înfăţoşază materialuri gata spre cuvinte pentru norod, de pildă: în tâlcuirile Apostolilor
care se tipăresc in aceeaşi parte a vedomostilor noastre. Prin aşa feliu de ajiutori, firesce, că
multi din noi mai bine , mai uşor şi mai cu sporiu vor dobândi scoposul prpoveduirii. Nu socoti,
prietene al meu, că tipărirea cuvintelor întru însemnata despărţire a vedomistiilor de Eparhie
poate să fie o piatră de poticnire pentru preoţii, cei vrednici chiar însuşi ei singuri să alcătuiască
cuvinte şi învăţături în scurt, şi, ca la aşa întâmplare, ei vor pune nădejde la cele tipărite şi fata?
Să ne izbăvească Dumnezeu pre noi de asemenea gînd de ne lucrare! Preoţii de la sate, cei mai
procopsiţi, care sau informat cu învăţătura la Seminarie, de sine se înţăleje, şi în viaţa ca ce cu
trudă îs datori – şi vor prelungi lucrul său cu cu pregătirea pouceniilor, mai ales pentru norodul
cel prost (aşa felu cu dorinţă ar fi, ca mai multe să se tipărească în vedomostiile de Eparhie 224 ):
dar acesta e numai al 10-lea proţent împotriva obscei gloate al duhovnicilor noştri celor de prin
sate, cari nu sau informat după orînduială cu învăţătura şi nu pot chiar însăşi să ei sînguri să alcătuiască
poucenii şi îs siliţi aşa sau admitrelea să le citească aşa – feliu pe cele tipărite. De unde
dar sa iae cuvintele, mai ales pe limba moldovenească, cele ces din vremea deacuma? Aşa feliu la
noi îs foarte puţine şi toată nădejdea îi la Redacţia vedomostiilor de Eparhie, – ea despre partea
aceasta poate să facă ajutoriu duhovnicescilor de sate, carii au şi dreptate să aştepte dela aşa –
feliu de ajutoriu […]. De la sine se înţălege că, cînd se va îmbunătăţi starea tagmei duhovnicesci
şi se vor înmulţi prin satwe preoţii noştri cei informaţi la Seminarie, – apoi atunci – se va dezvolta
ohota şi ştiinţa supt jugul altor binepriincioase împrejurări spre alcătuirea cuvintelor chiar ale
sale, – şi atunci, şi numai atunci, de sine se înţăleje, departe în cele fiitoare, fără îndoială, nu vor
tipări în vedomostiile de Eparhie preste samă aşa des cuvinte gata; iar pînă la vremea aceea este
neapărat a le da lor locul văzut pe filelele despărţiriei neoffiţiale ale vedomostiilor noastre, şi noi
cu heretisire suntem datori a zice pentru aceasta alcătuitorilor de cuvinte şi Redacţiei „ce din
inimă bodaprosti” 225 .
222
Feodor Laşcov, Scrisoarea preotului de sat ..., p. 409-417.
223
Ibidem, p. 449-459
224
Nota la subsolul paginii are următoarea explicaţie: „Redacţia doresce ca aşa feliu de poucenii mai multe să tipărească, dar nu
le are. Red.”
225
Ibidem, p. 451.
– 47 –