26.11.2014 Views

Monografia (document PDF) - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

Monografia (document PDF) - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

Monografia (document PDF) - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

SHOW MORE
SHOW LESS

Create successful ePaper yourself

Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.

Presă şi cenzură în Basarabia. Documente şi comentarii<br />

este împestriţată de multiple erori şi/sau exagerări, care odată preluate şi multiplicate în scrisul<br />

nostru istoric, au perpetuat o stare anevoioasă, defel favorabilă cercetării istorice. Cercetători<br />

consacraţi în domeniu, în marea lor majoritate, susţin, că buletinul eparhial a apărut în ediţie<br />

bilingvă între anii 1867-1871, ceea ce nu corespunde întocmai adevărului istoric. In urma cercetărilor<br />

întreprinse asupra colecţiei revistei Kišiniovskie Eparchial’nye Vedomosti, s-a constatat cu<br />

certitu<strong>din</strong>e că, anume situaţia incertă în problema respectării bilingvismului a constituit prilej de<br />

confuzie istoriografică în scrisul nostru istoric. Or, revista, deşi îşi încheiase versiunea bilingvă<br />

către mijlocul anului 1871 (nr. 16 <strong>din</strong> 15-31 august [partea neoficială] a fost ultimul), în anul<br />

următor, 1872, au mai apărut câteva texte în română fără a avea text paralel în rusă 194 .<br />

Nicolae Popovschi, unul <strong>din</strong>tre cei mai avizaţi istorici ai trecutului bisericesc al Basarabiei „sub<br />

ruşi”, susţinea că „traducerile în limba moldovenească” au durat numai până la 1871. Începând<br />

cu acest an se publicau în moldoveneşte numai unele articole <strong>din</strong> textul rusesc, iar la sfârşitul<br />

acestui an textul românesc a fost suprimat cu desăvârşire pentru motivul că „traducerea, mai cu<br />

seamă a materialului oficial era foarte anevoioasă şi, totodată era şi „de prisos şi fără de trebuinţă”,<br />

deoarece, pe atunci, majoritatea preoţimii făcându-şi studiile în Seminar, cunoştea bine<br />

limba rusă” 195 .<br />

Problema limbii române în paginile buletinului bisericesc este privită evident <strong>din</strong> perspectiva<br />

unei interpretări sintetice, fără însă a se preciza care <strong>din</strong> părţile revistei cuprindea „unele articole<br />

<strong>din</strong> textul rusesc” traduse „moldoveneşte”. Situaţia „bilingvismului” în paginile buletinului era<br />

însă un pic de alta natură. Odată identificate textele <strong>din</strong> colecţia revistei – pe anul 1871 – s-a<br />

stabilit cu certitu<strong>din</strong>e că partea oficială deja, începând cu primul număr <strong>din</strong> 1-15 ianuarie, a fost<br />

tipărită doar în ruseşte, cu excepţia unui singur text identificat în nr. 10 <strong>din</strong> 15-30 mai, 1871 196 .<br />

Versiunea românească însă s-a păstrat parţial doar în partea neoficială a revistei şi a continuat<br />

până la nr. 16 <strong>din</strong> 15-31 august 1871 197 . Cât priveşte motivele suspendării limbii române în paginile<br />

revistei, apoi Nicolae Popovschi preia o versiune şi/ sau o explicaţie oficială a celora care<br />

sprijineau politica de rusificare a clerului basarabean (care circula în epocă), fără să pătrundă de<br />

fapt în esenţa problemei.<br />

Ştefan Ciobanu, la rândul său, afirma doar atât: „limba în care era scrisă revista este o limbă<br />

moldovenească, fără neologisme, pe alocurea cam stricată […]. La anul 1871 partea românească<br />

a revistei a fost suprimată” 198 .<br />

Cel mai aproape de adevăr pare a fi, totuşi, Andrei Parhomovici, care considera, pe buna dreptate,<br />

că buletinul eparhial se edita în două limbi paralele „în ruseşte şi în limba întrebuinţată în<br />

Basarabia cea moldovenească […], însă încetul cu încetul, începând cu 1869, într-o cantitate tot<br />

mai mare au început să apară materiale fără a fi traduse, iar <strong>din</strong> 1872, traducerile în genere au<br />

dispărut” 199 . De asemenea, reputatul istoric al presei <strong>din</strong> perioada regimului sovietic, profesorul<br />

universitar Dumitru Coval, a observat, precum că „timp de cinci ani (1867-1872), fiecare pagină<br />

ce împărţea în două în partea stângă era textul rus, iar în dreapta – reproducerea aceluiaşi text în<br />

româneşte” 200 . Evident că, afirmaţiile cercetătorului suferă de unele exagerări, deşi acestea aveau<br />

la subsol o solidă bază <strong>document</strong>ară. Şi el, la rândul său, greşeşte atunci când afirmă că ”timp de<br />

cinci ani fiecare pagină de împărţea în două”. Pentru că aceasta s-a întâmplat doar atunci când<br />

s-a apelat la traducerea textelor în română. Din momentul abandonării acesteia textul s-a tipărit<br />

194<br />

Învăţături către poporeni săteni împotriva jeluirii [S-au tălmăcit de pe limba rossască pe ce moldovenească de preotul<br />

E. Ghepeţki], KEV, nr. 5 <strong>din</strong> 1-15 martie, 1872, intre pag. 138-139; vezi paginaţie separată 1-8.<br />

195<br />

KEV, nr. 18 1892, p.421, (nota 2).<br />

196<br />

Vezi textul tradus în română „Punerea la cale a stăpânirii oblastei”, KEV, nr. 10 <strong>din</strong> 15-30 mai, 1871, p. 327-330.<br />

197<br />

KEV, nr. 14 <strong>din</strong> 15-31 iulie 1871, p. 201-204; p. 227.<br />

198<br />

Ştefan Ciobanu, Cultura românească în Basarabia sub stăpânirea rusă, Editura enciclopedică Gheorghe Asachi, Chişinău,<br />

1992, p. 224.<br />

199<br />

А. Пархомовичь, Редакторы и цензоры „Кишиневских Епархиальных Ведомостей” (с 1867 по 1911 г.). К материалам<br />

для истории Кишиневской духовной Семинарии), КЕВ № 28, 1 июля 1911 г., с. 1043.<br />

200<br />

Dumitru Coval, Din istoria jurnalisticii româneşti..., p. 225-230.<br />

– 43 –

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!