Monografia (document PDF) - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

Presă şi cenzură în Basarabia. Documente şi comentarii
este împestriţată de multiple erori şi/sau exagerări, care odată preluate şi multiplicate în scrisul
nostru istoric, au perpetuat o stare anevoioasă, defel favorabilă cercetării istorice. Cercetători
consacraţi în domeniu, în marea lor majoritate, susţin, că buletinul eparhial a apărut în ediţie
bilingvă între anii 1867-1871, ceea ce nu corespunde întocmai adevărului istoric. In urma cercetărilor
întreprinse asupra colecţiei revistei Kišiniovskie Eparchial’nye Vedomosti, s-a constatat cu
certitudine că, anume situaţia incertă în problema respectării bilingvismului a constituit prilej de
confuzie istoriografică în scrisul nostru istoric. Or, revista, deşi îşi încheiase versiunea bilingvă
către mijlocul anului 1871 (nr. 16 din 15-31 august [partea neoficială] a fost ultimul), în anul
următor, 1872, au mai apărut câteva texte în română fără a avea text paralel în rusă 194 .
Nicolae Popovschi, unul dintre cei mai avizaţi istorici ai trecutului bisericesc al Basarabiei „sub
ruşi”, susţinea că „traducerile în limba moldovenească” au durat numai până la 1871. Începând
cu acest an se publicau în moldoveneşte numai unele articole din textul rusesc, iar la sfârşitul
acestui an textul românesc a fost suprimat cu desăvârşire pentru motivul că „traducerea, mai cu
seamă a materialului oficial era foarte anevoioasă şi, totodată era şi „de prisos şi fără de trebuinţă”,
deoarece, pe atunci, majoritatea preoţimii făcându-şi studiile în Seminar, cunoştea bine
limba rusă” 195 .
Problema limbii române în paginile buletinului bisericesc este privită evident din perspectiva
unei interpretări sintetice, fără însă a se preciza care din părţile revistei cuprindea „unele articole
din textul rusesc” traduse „moldoveneşte”. Situaţia „bilingvismului” în paginile buletinului era
însă un pic de alta natură. Odată identificate textele din colecţia revistei – pe anul 1871 – s-a
stabilit cu certitudine că partea oficială deja, începând cu primul număr din 1-15 ianuarie, a fost
tipărită doar în ruseşte, cu excepţia unui singur text identificat în nr. 10 din 15-30 mai, 1871 196 .
Versiunea românească însă s-a păstrat parţial doar în partea neoficială a revistei şi a continuat
până la nr. 16 din 15-31 august 1871 197 . Cât priveşte motivele suspendării limbii române în paginile
revistei, apoi Nicolae Popovschi preia o versiune şi/ sau o explicaţie oficială a celora care
sprijineau politica de rusificare a clerului basarabean (care circula în epocă), fără să pătrundă de
fapt în esenţa problemei.
Ştefan Ciobanu, la rândul său, afirma doar atât: „limba în care era scrisă revista este o limbă
moldovenească, fără neologisme, pe alocurea cam stricată […]. La anul 1871 partea românească
a revistei a fost suprimată” 198 .
Cel mai aproape de adevăr pare a fi, totuşi, Andrei Parhomovici, care considera, pe buna dreptate,
că buletinul eparhial se edita în două limbi paralele „în ruseşte şi în limba întrebuinţată în
Basarabia cea moldovenească […], însă încetul cu încetul, începând cu 1869, într-o cantitate tot
mai mare au început să apară materiale fără a fi traduse, iar din 1872, traducerile în genere au
dispărut” 199 . De asemenea, reputatul istoric al presei din perioada regimului sovietic, profesorul
universitar Dumitru Coval, a observat, precum că „timp de cinci ani (1867-1872), fiecare pagină
ce împărţea în două în partea stângă era textul rus, iar în dreapta – reproducerea aceluiaşi text în
româneşte” 200 . Evident că, afirmaţiile cercetătorului suferă de unele exagerări, deşi acestea aveau
la subsol o solidă bază documentară. Şi el, la rândul său, greşeşte atunci când afirmă că ”timp de
cinci ani fiecare pagină de împărţea în două”. Pentru că aceasta s-a întâmplat doar atunci când
s-a apelat la traducerea textelor în română. Din momentul abandonării acesteia textul s-a tipărit
194
Învăţături către poporeni săteni împotriva jeluirii [S-au tălmăcit de pe limba rossască pe ce moldovenească de preotul
E. Ghepeţki], KEV, nr. 5 din 1-15 martie, 1872, intre pag. 138-139; vezi paginaţie separată 1-8.
195
KEV, nr. 18 1892, p.421, (nota 2).
196
Vezi textul tradus în română „Punerea la cale a stăpânirii oblastei”, KEV, nr. 10 din 15-30 mai, 1871, p. 327-330.
197
KEV, nr. 14 din 15-31 iulie 1871, p. 201-204; p. 227.
198
Ştefan Ciobanu, Cultura românească în Basarabia sub stăpânirea rusă, Editura enciclopedică Gheorghe Asachi, Chişinău,
1992, p. 224.
199
А. Пархомовичь, Редакторы и цензоры „Кишиневских Епархиальных Ведомостей” (с 1867 по 1911 г.). К материалам
для истории Кишиневской духовной Семинарии), КЕВ № 28, 1 июля 1911 г., с. 1043.
200
Dumitru Coval, Din istoria jurnalisticii româneşti..., p. 225-230.
– 43 –