Monografia (document PDF) - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

Presă şi cenzură în Basarabia. Documente şi comentarii
Cu data de 9 iunie 1863 (nr. 659), în cancelaria şefului de gubernie este înregistrată adresa
expediată de la Odesa (pe 6 iunie). Guvernatorul general aducea la cunoştinţă că secretarul de
colegiu Ivan Dabija a prezentat din nou un demers în care solicită „permisiunea de a edita o
revistă în limbile moldovenească şi rusă, în care s-ar fi dat o ripostă la ieşirile duşmănoase din
revistele româneşti îndreptate împotriva statului nostru. Ideea editării unei asemenea reviste a
apărut încă în 1858. Vă expediez dosarul din arhiva cancelariei general-guvernatorului [corespondenţa
secretă sub nr. 8 din 1858], din care veţi vedea, pe de o parte, argumentele pentru
realizarea unei asemenea idei, iar, pe de altă parte, refuzul categoric. Vă rog să cercetaţi atent
această corespondenţă şi să ne informaţi despre părerea Dumneavoastră în această privinţă!”
[semnat]: General-maior Kotzebue” 174 .
Corespondenţa guvernatorului din Odesa, la acelaşi subiect, va fi repetată după 1 august 1863,
către general-maiorul Platon A. Antonovici, noul guvernator militar al provinciei 175 , însă, de astă
dată, discuţiile sunt deplasate pe terenul presei ecleziastice. Se vede că Ioan Dabija, decepţionat
de faptul că proiectul său de editare a unei reviste în Basarabia (deşi era de orientare filorusă !),
nu poate trece prin mrejele cenzurii imperiale, de astă dată, insistă asupra unui nou proiect în
colaborare cu anturajul ecleziastic din stânga Prutului, din Moldova. În adresa din 5 iulie 1864,
Ioan Dabija aduce la cunoştinţă şefului de gubernie că, printre cei care şi-au arătat bunăvoinţa
să colaboreze la o eventuală publicaţie din Basarabia – “în limba moldovenească” – se numără
şi Filaret Scriban. Se anexează (traducerea în limba rusă) scrisoarea acestuia din 25 iunie 1864.
Se milita pentru un program al publicaţiei, “capabil de a influenţa şi asupra românilor, şi asupra
politicii orientale, în general (!)” 176 . Dincolo de orice comentarii asupra contextului politic şi ecleziastic,
în care se înscriu perfect aceste proiecte locale cu “iz de servilism” în faţa marilor puteri,
ar fi curios, credem, să observăm şi altceva: exponenţii fideli ai politicii imperiale erau foarte
precauţi în acţiunile lor de administrare a provinciei şi nu se aventurau în asemenea proiecte.
Cităm din “însemnările” pe marginea proiectului (făcute evident, de guvernatorul general):
• Editarea ziarului la Chişinău e absurdă, dat fiind că acolo e lipsă de oameni culţi (!)
• Există oare acea forţă, care ar fi în stare să convingă ţăranii Basarabiei că în Principate
s-a procedat rău, făcându-se împroprietărirea, iar la noi e mai bine, odată ce nu li s-a dat
pământul ?
În sfârşit, guvernatorul general a promis să promoveze către instanţele superioare proiectul
de editare a unei publicaţii bisericeşti, având în vedere şi scrisoarea lui Filaret Scriban, însă scoaterea
revistei se va face pe cont propriu. În scurt timp, Ioan Dabija prezintă guvernatorului un
program al viitoarei reviste cu titlul preventiv de Basarabia sau Glasul Românilor basarabeni 177 .
Înainte însă de a aborda acest subiect deosebit de incitant din istoria presei basarabene,
trebuie să punem în evidenţă faptul că, iniţiativa editării unei reviste bisericeşti “în limba moldovenească”
survenise ceva mai devreme, în 1860, şi fusese exprimată, prima dată, în scrisoarea
ieromonahului Teofan (devenit ulterior şi egumenul mănăstiri Noul-Neamţ din Basarabia, ctitorită
de către călugării din dreapta Prutului), din 21 iunie 1860, adresată ober-procurorului sinodal
din Sankt Petersburg. Scopul unei asemenea publicaţii, după cum se anunţa în program, era „de
a contracara articolele cu conţinut antireligios (!) care apăreau în publicaţiile româneşti la acea
vreme” 178 . Or, istoria se repetă: în spaţiul presei basarabene planează aceleaşi ambiţii provocatoare
îmbibate cu iz de servilism faţă de puterile imperiale, fie ecleziastice sau laice. Abordarea
acestui fenomen basarabean depăşeşte, bineînţeles, limitele demersului nostru, având implicaţii
adânci în domeniul politic, social şi cultural deopotrivă.
174
ANRM, F. 2, inv1, d. 6885, f. 2-6.
175
ANRM, F. 2, inv1, d. 6885, f. 14: adresa din 28 august 1864, nr. 8756.
176
Alexandru Boldur, Istoria Basarabiei..., p. 474.
177
Ibidem, p. 475.
178
Гурие (Гросу), Духовный журнал на молдавском языке – насущная потребность Кишиневской паствы, КЕВ, № 16-17,
1907, c. 555-557.
– 39 –