Monografia (document PDF) - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

Maria Danilov
ale arhivelor “oficiale”, pentru a pune la îndoială faptul, că numele vizate mai sus, cunoscute
personalităţi culturale ale Basarabiei secolului al XIX-lea, care militau pentru cauza românismului
în acest spaţiu, ar fi acceptat o colaborare la un asemenea proiect dubios (orientat împotriva
publicaţiilor din Valahia şi Moldova). Cu atât mai mult că alte probe documentare, în acest sens,
nu mai amintesc nimic în această privinţă.
Între altele, provocă interes şi alte amănunte în legătură cu discutarea proiectului de editare
a revistei Steluţa Prutului. Curatorul regiunii şcolare din Odesa (Pirogov), care primul s-a inclus
în discutarea proiectului, a reproşat (adresa din 12 martie 1858, nr. 774), precum că ar fi „mult
mai bine să se dea atenţie educaţiei clerului basarabean, care nu se bucură de popularitate în
straturile culte ale Basarabiei; că revista ar putea să aibă un succes numai în cazul, dacă ar aduna
în jurul său talente, iar o revistă slabă sau fără culoare ar provoca doar suspiciuni de participare la
revistă a guvernului”, ceea ce, evident, nu ar putea opri „răspândirea ideilor dăunătoare Rusiei”
şi, în acest caz „mai mult ar strica, decât ar aduce folos […]”. Pe când opinia exprimată de către
guvernatorul general al Basarabiei şi Novorossiei, contele A.G. Stroganov, a fost şi mai tranşantă
(21 martie 1858, nr. 455). Acesta îşi exprima nedumerirea faţă de iniţiativa şefului de provincie
(aflat în subordonare directă celui din Odesa), care crede „să reuşească să-şi asume şi responsabilitatea
pentru editarea revistei […]” 170 .
Şi totuşi, consilierul Ioan Dabija continuă să insiste asupra intenţiilor sale de editare a unui
periodic basarabean, invocând noi argumente:
• răspândirea ziarelor româneşti în Basarabia (Al. Boldur indică că la 1861, erau patru abonaţi
la Chişinău; doi la Bălţi şi doi la Hotin 171 );
• nevoia de a răspunde la „calomniile” la adresa Rusiei, publicate în revistele din Principatele
Române;
• şi nu în ultimul rând, se invocă faptul că, printre popoarele din imperiu numai basarabenii
nu şi-au arătat sentimentele de fidelitate împărăţiei în legătură cu “revolta polonezilor” 172 .
Să mai adăugăm şi faptul că una dintre adresele lui Ioan Dabija expediate guvernatorului
basarabean avea în anexă (în extras) o corespondenţă din Chişinău, publicată în ziarul „Dachia”
(Dacia), din 24 martie 1861, şi din care aflăm că „primind Dachia” a suspinat: „Aceasta e tot ce
putem face noi cei doi, trei, care avem cunoştinţa originii noastre. Vechii boieri nu mai sunt cu
noi, părăsindu-ne cum berbecii părăsesc oile. Cei doi-trei care mai vorbesc moldoveneşte, şi ei
s-au risipit ca potârnichile” 173 . La fel, se alătura şi un răspuns (o replică, de fapt), publicat în ziarul
Petersburgskie Vedomosti (1861, nr. 201) şi semnat de un oarecare Ivan Cerescu, însă, reieşind
din contextul documentului citat, putem afirma cu certitudine că autorul replicii este acelaşi Ioan
Dabija (însemnările marginale pe extrasul din Petersburgskie Vedomosti, precum şi semnătura,
aparţin scrisului aceluiaşi autor. Aici şi se încheie, de fapt, prima etapă de discuţii în jurul proiectului
iniţiat de Ioan Dabija, privitor la editarea unei reviste în Basarabia. Refuzul oficialităţilor
imperiale, după cum s-a văzut, a fost categoric.
La cea de a doua etapă, discuţiile asupra proiectului iniţiat de Ioan Dabija, au fost continuate
de noul guvernator al Basarabiei, baronul Velio I.O. (guvernator provizoriu: 23 decembrie 1862-1
august 1863). Vom observa că acesta se pronunţă nu atât împotriva proiectului ca atare, cât a
formei lui de realizare. El propunea înfiinţarea unui periodic basarabean, nu pentru a fi răspândit
în Principate, ci pentru însăşi Basarabia, şi care ar fi preocupat de problemele de gospodărie,
credit, legi etc., ca o întreprindere particulară, însă ajutată prin abonamente obligatorii şi alocaţii
băneşti din venitul mănăstirilor închinate.
170
Alexandru Boldur, op. cit., p, p. 472.
171
Ibidem, p. 472.
172
Ibidem, p. 471-472.
173
Se pare că istoricul Alexandru Boldur trece greşit ziarul Dacia drept publicaţie bucureşteană (vezi Boldur, Alexandru, op. cit,
p. 472); Dacia, ziar literar şi politic; apare la Iaşi între 9 martie – 19 iunie, 1861(vezi Dicţionarul Literaturii Române de la origini
până la 1900, Bucureşti, Editura Academiei Române, p. 263).
– 38 –