Monografia (document PDF) - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

Presă şi cenzură în Basarabia. Documente şi comentarii
primi aprobarea de la şefii de gubernii (cu excepţia oraşelor-capitală), iar persoanele ce vor
dori şi să comercializeze producţia tipografică (în baza art. 27, noul regulament), vor primi
aprobare de la şeful poliţiei locale” 153 . Amintitul ucaz urma să intre în vigoare începând cu luna
septembrie 1865.
În urma unor investigaţii recente în Arhivele Statului din Bucureşti s-a stabilit cu certitudine că,
iniţiativa editării la Chişinău a unui ziar cu titulatura de Bessarabskij Vestnik îi aparţine basarabeanului
Gheorghe Gore (1837-1909). Este vorba, de fapt, de un document de excepţie, unic în felul
său, cu referinţă la activitatea publicistică a lui Gh. Gore. Istoricul Al Boldur (în lipsa unor mărturii
certe) plasa greşit acest eveniment în contextul mişcării de emancipare naţională a polonezilor
(1863). E interesant, susţine Al. Boldur „că în anul revoltei poloneze şi un alt moşier, Gheorghe
Gore, a încercat norocul cu cererea autorizaţiei pentru scoaterea unui ziar. De asemenea fără
succes” 154 . Este de presupus, totuşi, că publicistul basarabean, având o practică antrenată în anii
precedenţi, din perioada de redactor al buletinului gubernial (1866-1868), a încercat să practice
această meserie, de ziarist, într-o nouă ipostază – cea de proprietar şi editor de ziare 155 . Vom cita
în continuare din răspunsul (refuzul, de fapt) Departamentului Principal pentru Problemele Presei
(subordonat Ministerului Afacerilor Interne), din 18 februarie 1873 (nr. 772) – recepţionat la
Chişinău pe 24 februarie – în care se arata că „locuitorul din Chişinău, judecătorul de pace al judeţului
Chişinău, consilier de stat Gheorghe Gore, s-a adresat către Excelenţa sa, Ministrul Afacerilor
Interne cu rugămintea de a i se permite editarea la Chişinău, sub redacţia sa, a gazetei politicoliterare,
cotidian, cu titlul de Bessarabskij Vestnik [Curierul Basarabean]”. Departamentul Principal
în Problemele Presei, prin prezenta îl anunţă pe cetăţeanul Gheorghe Gore că, demersul acestuia
a fost „readresat Ministrului Afacerilor Interne, însă, nu şi-a aflat aprobare” 156 . Documentul citat
este singular în colecţia cercetată. Alte date din biografia lui Gh. Gore nu ne sugerează nimic mai
mult în această privinţă.
Ca o consecinţă dură a valului de proteste naţionale din anii ’70 ai sec. XIX, autorităţile respingeau
orice încercare de înviorare a vieţii naţionale a popoarelor înglobate în imperiu. Toate ideile
şi acţiunile generoase ale unei generaţii de jertfă, care trăise evenimente şi fapte ce-au schimbat
radical imaginea atotputernică a imperiului ţarist: înfrângerea în războiul Crimeii; Unirea Principatelor
(1859); reforma agrară din Rusia (1861), Răscoala poloneză (1863), au fost semnalate şi
anihilate din start de către sistemul opresiv al cenzurii ţariste.
4. Ioan Dabija, cenzura ţaristă şi problema presei româneşti în Basarabia:
încă un proiect românesc cenzurat în faşă (1858 –1864)
Au existat – pe parcursul secolului al XIX-lea – mai multe încercări de publicistică basarabeană,
însă scrisă, în mare parte, în ruseşte. Numărul acestor articole şi studii, constata la
timpul său, Ştefan Ciobanu, „este foarte mare încât nu a fost aproape revistă mai mult sau mai
puţin serioasă, care, într-un fel sau altul, să nu fi atins chestiunea românilor din Basarabia” 157 .
În context se cuvine să remarcăm că aceste studii publicistice, semnate de autori basarabeni
(Al. Hâjdeu, P. Filatov, Gh. Gore, I.I.Tanski etc.), au constituit subiectul unor cercetări speciale
în perioada sovietică, însă ele au fost disimulate sub canonul ideologic al regimului comunist,
153
ANRM, F. 2, inv.1, d. 7815, f. 1.
154
Alexandru Boldur, Istoria Basarabiei..., p. 478.
155
Ibidem, p. 478; Basarab. Scrisori din Basarabia, Vol. I [Ediţie îngrijită de Aristiţa şi Tiberiu Avramescu], Chişinău, 1996, p. XIV
– XVII. Sunt invocate unele argumente care ni-l prezintă pe Gh. Gore ca un posibil autor al unei impresionante corespondenţe
basarabene publicată în ziarul bucureştean „Telegraful” între anii 1880-1890.
156
ANICB, Fondul „Paul Gore”, dosar 9, f. 68.
157
Ştefan Ciobanu, Cultura românească în Basarabia sub stăpânirea rusă, Editura Enciclopedică Gheorghe Asachi, Chişinău,
1991, p. 223; autorul constată că „deşi s-au scris multe studii privitor la trecutul nostru istoric, opinia publică rusească era rău
informată asupra românilor”.
– 35 –