Monografia (document PDF) - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

Presă şi cenzură în Basarabia. Documente şi comentarii
de a fonda o tipografie românească (din unele dosare secrete ale poliţiei locale se cunoaşte că
aceştia aveau intenţia să editeze şi o gazetă „moldovenească” 139 ), cel dintâi reuşind şi să instaleze
tipografia adusă la Chişinău, însă cenzorii locali reuşesc să-i descopere intenţiile, care ”erau
altele” decât cele arătate în demersul acestuia către autorităţi. Astfel, iniţiativa boierului Cristi de
a fonda o tipografie românească este pusă sub interdicţiile cenzurii oficiale.
Să urmărim însă, cum au derulat, propriu-zis, aceste încercări ale nobililor basarabeni de a
anihila cenzura ţaristă. Cităm din demersul lui Constantin Cristi către guvernatorul militar al Basarabiei:
„Dorind să deschid la Chişinău o tipo-litografie cu numele de “Tipografie Moldovenească”
(în acest scop am anexat textul semnat prin care îmi asum respectarea legislaţiei privitor la activitatea
tipografică), am onoarea să solicit aprobarea de rigoare şi să-mi eliberaţi în acest scop
adeverinţa legitimă. 27 iunie 1862” 140 . Vom observa, mai întâi, că textul cererii lui C. Cristi este
foarte concis şi direct, solicitantul arată cunoaşterea perfectă a legislaţiei în vigoare, asumânduşi
respectarea acesteia. Pe textul demersului sunt înregistrate mai multe însemnări manuscrise
ale funcţionarilor din cancelaria guvernatorului, iar una pare a fi scrisă de mâna guvernatorului:
“Circulara ministrului referitor la supravegherea tipografiilor să fie anexată la dosar” 141 .
Între timp, Constantin Cristi informează serviciile de poliţie că „i-a sosit inventarul tipografic
pe care l-a depozitat în casa lui Herţa ce se află în sectorul nr. 1 al oraşului Chişinău” (demersul
poliţiei din 6 iulie 1862 către guvernatorul militar). Utilajul tipografic a fost verificat de o comisie
specială (în baza art. 42, tom II, Codul de Legi, ed. 1857). S-a constatat că teascul „încă nu este
instalat pentru a începe tiparul”, ceea ce este confirmat prin avizul comisiei. Pe partea laterală
a documentului este înregistrată o însemnare manuscrisă: „S-a dispus ca tipografia să fie în
supraveghere” 142 .
Probabil că îndrăzneala boierului Cristi a deranjat confortul provincial al guvernatorului local
odată ce acesta, în 10 iulie 1862, se adresa direct Ministrului de Interne (exceptând pe cel din
Odesa), anunţându-l atât despre situaţia delicată în legătură cu iniţiativa lui Cristi de a deschide
o “tipografie moldovenească,” cât şi despre utilajul tipografic “pus sub sechestru” de poliţia din
Chişinău. Iar în ceea ce priveşte deschiderea tipografiei, se amintea doar ca despre ceva inutil,
deoarece „cele trei tipografii particulare” existente în Chişinău staţionau fără lucru 143 .
Adresa de răspuns a Ministrului de Interne din 21 iulie 1862 conţine un refuz categoric 144 . În
10 august 1862, funcţionarul de la serviciul de poliţie era rugat să-l înştiinţeze pe boierul Cristi
despre decizia Ministrului de Interne. Iar cu data de 18 august 1862, este înregistrat protestul lui
Constantin Cristi către guvernatorul militar al Basarabiei în care acesta declară că “nu sunt clare
motivele pentru care i s-a refuzat deschiderea tipografie”. 145 Este evident că motivele invocate
de autorităţi erau confuze şi asta o recunoştea însuşi guvernatorul atunci când raporta (secret)
Ministrului de Interne că „va stărui să aplaneze situaţia”. Şi în continuare îşi exprimă părerea
că „tipografia se pare că are menirea să tipărească abecedare şi broşuri ieftine în limba moldovenească
pentru popor […]” 146 . Aici s-ar afla explicaţia de ce iniţiativa lui Constantin Cristi de a
deschide o „tipografie moldovenească” a fost interzisă de cenzura imperială.
Cert este că intenţia boierului Cristi a provocat neliniştea funcţionarilor locali. Se crease o
stare de excepţie, o dată ce corespondenţa guvernatorului din Basarabia nu s-a făcut prin mijlo-
139
Alexandru Boldur, Istoria Basarabiei..., p. 476; sursele citate de autor se referă la Arhiva guvernatorului general din
Odesa (dosarul nr. 83 din 1862 ”Cu privire la plângerea moşierului Cristi împotriva interzicerii de a deschide o tipografie
moldovenească”).
140
ANRM, F. 2, inv. 1, d. 7462, f. 1; Alexandru Boldur, Istoria Basarabiei…, p. 475-476; mărturiile documentare din arhivele din
Chişinău – ce ţin de încercările lui Constantin Cristi de a organiza o “tipografie moldovenească” – au fost publicate integral
(1997) de istoricul Gheorghe Negru; Cronologic documentele se înscriu între 27 iunie 1862 – 27 februarie 1863.
141
ANRM, F. 2, inv.1, d. 7462, f. 1.
142
ANRM, F. 2, inv.1, d. 7462, f. 3.
143
ANRM, F. 2, inv.1, d. 7462, f. 5.
144
ANRM, F. 2, inv.1, d. 7462, f. 7.
145
ANRM, F. 2, inv.1, d. 7462, f. 10.
146
Alexandru Boldur, Istoria Basarabiei..., p. 476.
– 33 –